coboara ingerul

Visez

că într-o bună zi va veni o voce &
îmi va spune că (în sfârşit) s-au aşezat toate
la locul lor, după care voi putea coborî liniştit în mine,
aşa cum un păianjen coboară – subtil & firesc –
pe firul ce l-a ţesut la un moment dat, aşa
cum coboară ceaţa în aerul savant de toamnă,
sau aşa cum coboară noţiunea de psihologie
într-un scenariu de christopher nolan

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez

că într-o bună zi va veni o voce &
îmi va spune că (în sfârşit) s-au aşezat toate
la locul lor, după care voi putea coborî liniştit în mine,
aşa cum un păianjen coboară – subtil & firesc –
pe firul ce l-a ţesut la un moment dat, aşa
cum coboară ceaţa în aerul savant de toamnă,
sau aşa cum coboară noţiunea de psihologie
într-un scenariu de christopher nolan

poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara coboară

seara coboară vărgată-n lumini,
un sentiment enorm a umplut o pagină albă
trecând pe partea cealaltă.
gânduri tivite mov iau forme geometrice
părând perfecte în faţa unui orb.

eu stau cu o talpă afară la capăt de linie roşie,
speriată de strania curgere a cuvintelor.
umbre verticale coboară timpul culcat,
întunecă ultimele silabe, creând un mare gol
trecând prin mine.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul cuvântului

s-a trezit mai întâi trezirea
m-a tras după ea într-o zi de luni
îngerul meu încă dormea
odineşte-te
i-am şoptit să nu mă audă

începea săptămâna la amiază dar nu l-am apostrofat
i-am sărutat doar cu ochii albeaţa penelor
şi gândul a întrecut aşteptarea
aripile-i erau mai mari
în sinea lui nici nu se vedea
cum devenise cuvânt
şi înţelesul îl trezise din somn

atunci am început să cred în
îngerul meu
în paza lui din acele ore
rămase din zile şi în cele din toate nopţile
ca o sare ce-mi lipseşte peste ceva dintr-un vers

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să mă ascund?

îngerul cel bun şi îngerul negru
petrec amândoi la o masă,
ca un botez pentru timp,
să-l sacrifice
nu s-au hotărât
doar beau,
în oglindă privesc absenţi
lumea aprinde candele,
în parcuri trec amenzici,
îşi ştiu statuile
dar uită cum îi cheamă,
în adunări rostesc iertări
nu-s vinovaţi de umbre,
gândul le umple cupele cuvintelor.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţinusem îngerul prea mult la mine

Ţinusem îngerul prea mult la mine,
şi sărăci în braţele-mi sărmanul
se micşoră iar eu crescu-i spre bine:
mie deodată jalnic deveni aleanul
şi el un tremurat plin de suspine.

Pe urmă cerurile înapoi i-am dat, -
Şi îmi lăsă apropierea din care dispăru;
El învăţă plutirea, eu viaţa-am re-nvăţat,
eu l-am recunoscut cum el mă cunoscu...

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume şi sate
Prin vreme şi flori, pe nori şi terase
Se împleteşte’ntruna, se coase.
Fără ace şi lână şi fire, fără mâini şi degete dibace
Fără de sunet coboară’n uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară şi trece...
Liniştită cu mantia târâş
Peste lună
Îşi adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniştita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Şi-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de ţară.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naştere

Munţi: cernire, tăcere şi zăpadă.
Sângerie, vânătoarea coboară în pădure;
O, privirile moi ale sălbăticiunii.

Liniştea mamei; sub brazi negri
Se deschid somnoroasele mâini,
Când luna rece răsare năruită.

O, naşterea omului. Sub temei de stâncă
Apa albastră vâjâie nocturn,
Suspinând, îngerul prăbuşit îşi zăreşte imaginea,

O paloare se trezeşte în odaia înăbuşitoare.
Îndoită, luna
Iluminează ochii bătrânei împietrite.

Vaierul, strigătele facerii! Cu aripi negre
Noaptea atinge tâmplele băiatului,
Zăpadă, care cade domol din nor de purpură.

poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul mi s-a arătat

Îngerul mi s-a arătat, grăind:
"Am venit din porunca Domnului.
Tu calci prea des poruncile Domnului".
"Îngere - am mărturisit - păcatele mele sunt multe şi mari.
Spune, ce-mi porunceşte Domnul?"
"Să te iubeşti pe tine însuţi cum îl iubeşti pe aproapele tău".

"O, Îngere - am suspinat -,
Mi-e teamă că iar n-am să-l ascult pe Domnul.
Spune-mi, cât de rău e în iad?"

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge ca-n poveşti, seara se coboară

tribute to Cristian Paţurcă

Veneam de la Unirii, într-o zi specială,
Mergeam eu şi Paţurcă,"La aniversară"
Frigul şi norii căzuseră la învoială,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

La Universitate ajungem, e puhoi de lume,
Punem flori la Troiţă, ei ne înconjoară
Oamenii sunt trişti, nu e loc de glume,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

Azi e 21 decembrie, s-a împlinit un an,
Nu ne vine a crede cum timpul zboară
Totul e-un infinit alb, ca într-un roman,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

De la revoluţie a trecut un an de libertate,
Un an de când oamenii au învăţat să moară,
Pentru democraţii şi minciuni sfruntate

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!