casa mea

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Ştiam cum poate apăsa întreagă
Asupra mea şi cum nu e nimeni
Care să înţeleagă.

Că ţip sub zidurile unde-am fost uitată
Şi că oricine-ar îndrăzni să vină
Ca să mă scoată n-ar mai găsi calea
Făcută să ies la lumină.

Aşteptam sub grinzile îndoite,
Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Adică de unde începe ea să cadă de tot
Peste cel pe care-l apasă.

poezie de Ileana Mălăncioiu din Peste zona interzisă (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steluţa mea

S-a rupt o stea din ceruri şi-mi cântă la fereastră,
O "crăciuniţă" roşie, timid'ascultă-n glastră,
Colindul stelei mele unită-n cor angelic,
Vitralii îngheţate lucesc acum feeric.

Se naşte azi Mesia, ţi-aduc o Veste Bună,
Ecoul cel de veacuri, la fel, duios răsună,
Se umple de Lumină, odaia mea umilă,
E loc la tine-n casă şi pentru El, copilă?

Dansează-n noapte fulgii, bat clopoţi de cleştar,
Steluţa îmi şopteşte melodios de-afar'
Se naşte Salvatorul în lumea cea ostilă,
E loc la tine-n casă şi pentru El, copilă?

Se scutură Cerul şi cad troiene de Iubire
Se naşte Pruncul-Rege acum în omenire,
Zâmbeşte bucuroasă steluţa mea gentilă,
E loc la tine-n casă şi pentru El, copilă?

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul şi căsuţa mea...

Simt că soarele dreptăţii
În curând o să-nflorească,
Şi va lumina de-a pururi
Peste Ţara Românească.

Dar de-atâta pribegie
Şi de-atâta aşteptare,
Îmi răsar în colţ de gene
Două lacrime amare...

... Azi

Din nou voi fi în casa mea,
Dar nu te regăsesc, măicuţa mea!

poezie de Cristi Vasile Cristescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa ei

Je suis la femme, on me connaît.
(Jules Laforgue)

Când vei vedea-ntre geamuri, la ferestră,
O cupă de cristal,
Şi-n cupa de cristal, o floare-albastră -
Simbolul unui rendez-vous banal -
Oricine-ai fi, să intri fără teamă,
Căci gura mea te-aşteaptă
Şi trupul meu te cheamă!...
Necunoscut, sau prieten vechi,
Nu-mi pasă!...
Oricine-ai fi, tu poţi intra oricând la mine-n casă,
Căci casa mea e casa tuturora,
E madrepolul magic de mărgean
Spre care navele-şi îndreaptă prora,
Să-şi caute-adăpost în plin ocean...
Şi-aşa cum sunt -
Femeie sau fecioară,
Plebeie anonimă sau regină -

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, VII, nr. 20 (13 mai 1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici, la Poiana lui Iuraşcu, am cunoscut întâi natura. Cea dintâi amintire de lună o am de aici. Veneam într-o seară cu mama mea şi cu alţii de la iaz spre casă. Era lună plină. Atunci am fost foarte lovit de faptul că luna merge şi ea pe cer spre casa noastră.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frică-mi e de casa care nu-i a mea

frică-mi e de casa care nu-i a mea
să nu vină noaptea elfii şi s-o prade
să se umfle în pene, ce bine le-ar şade
să cânte cu şatra seara cocardea;
şi-o admir ca pe o muză
cu frizura ei modernă
că dintr-odată mi se pare ternă
semănând cu o meduză;
frică-mi e de casa asta dintr-odată
pe care-am iubit-o cum iubeşti o fată
înaltă şi zveltă, şi cu ochii dulci
pe care-o visezi când mergi să te culci
dar n-a fost să fie şi nici nu va fi
să-mi aducă zorii zvon de ciocârlii
la fereastra mea de lemn
pentru tainic un îndemn
că nu mai departe, mâine la amiază
într-o stare trează
voi da ochii cu o piază
cum mi-ar da soarta un semn

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La casa mea

La casa mea neterminată,
Pe trepte-nguste de argilă,
Îşi plânge ploaia, înspicată,
Durerea strânsă pe şindrilă;
Se-nvăluie c-o mantă rece
– Mimând că-i purtător de zestre –
Acelaşi vânt ce se petrece
Hălăduind printre ferestre;
Teama – precum un fir din caier –
Mă-nvăluie înăbuşită…
Respir, dar parcă nu am aer,
Vecie-i fiece clipită.

Şi – cercuri-cercuri, în nuntire –
Mă-nlănţuie în el năvodul
Întru vicleană amăgire…
Se-nclină scara…cade podul…

Încolăcit, drumeagul geme
Sub paşi, în vreme să răzbată,

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vişinul

în gradină lângă casă
am un vişin înflorit
crengi se lasă-n iarba deasă
cu flori albe de mătasă
sufla vânt de primăvară..
soare cald într-un pervaz..
albinuţele se-nşiră..
zumzăindu-mi pe obraz
pentru mine-i bucurie
să îl văd aşa vrăjit
va rămâne veşnic vie
dulcea mea copilşrie
casa... vişinu-nflorit!

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amazoana mea frumoasă

Amazoana mea frumoasă
Te-am invitat la cafea,
Ai zâmbit spunând c-o bei
Singurică-n casa ta.

Ca să vin, sau ca să vii,
Să sorbim cafea în doi,
Te-ai gândit că lumea vede
Şi ne scaldă în noroi.

Deplasându-ne departe,
Linişte poate-am avea
Şi am sădi cu săruturi
Dragostea şi inima...

Amazoana mea frumoasă
Te invit la o plimbare,
Fie noapte, fie zi,
În inima mea eşti soare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreb

Sunt singură
În casa mea
Cu gândurile mele
Răzbate soare
Prin perdea
Si mă indeamnă
A pleca...
O cheie răsucesc
În usă
Si mă intreb
Pe care drum
Mi-ar fi mai bine acum
Cand vine
Toamna rece...
Raspunde gandul
Nu pleca.
E casa ta..
Si nicaieri
Nu-ţi va fi bine
Ca in ea...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!