Satul și căsuța mea...
Simt că soarele dreptății
În curând o să-nflorească,
Și va lumina de-a pururi
Peste Țara Românească.
Dar de-atâta pribegie
Și de-atâta așteptare,
Îmi răsar în colț de gene
Două lacrime amare...
... Azi
Din nou voi fi în casa mea,
Dar nu te regăsesc, măicuța mea!
poezie de Cristi Vasile Cristescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cristi Vasile Cristescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii pïżœnïżœ acum. Ne-am bucura sïżœ vedem o primïżœ impresie despre textul de mai sus.