balanta

Linogravură cu paranteze

Râul nu curge.
Pe pământ
toate apele sunt stătătoare.

Pasărea nu zboară. Lumea întreagă
a-ncremenit în rame.

Valurile nu mai lovesc malul,
toate malurile sunt fluide.

Tot ce e călător
din adâncul somnului încet se ridică,
dar tot mai greu îşi găseşte echilibrul -
pe balanţa aripilor de rândunică
se cântăreşte destinul zilei.

poezie de Urszula Koziol din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Omar Khayyam

Khayyam îmi ţine de urât în noapte.
Şi el e singur – veşnic călător.
Aceleaşi întrebări şi eu le-aş pune.
Răspunsul însă n-are viitor.

Mă-ntreb şi eu cum s-a-ntrebat şi el,
De ce se-ntâmplă tot ce se întâmplă?
De ce ne naştem şi murim mereu
Şi doar regrete risipim în urmă?

De ce iubim iubire interzisă?
Şi cine-acest cuvânt l-a inventat?
Balanţa vieţii e şi-aşa prea tristă.
De ce amarul l-am îmbraţişat?

poezie de Viorel Mitea (18 august 2009)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există balanţă pentru cântărirea sentimentelor. Se spune că în dragoste, întotdeauna, dai mai mult decât primeşti sau, poate, e invers? Să iubeşti şi să-i dăruieşti persoanei iubite ce-şi doreşte, nu doar posibilitatea de a-şi satisface plăcerile mondene, ci să-i jertfeşti chiar onoarea ta este, oare, o dovadă supremă de dragoste, sau de nesfârşită încredere, sau de copilărească naivitate, sau, pur şi simplu, de nesăbuinţă?

Balzac în Tainele căsniciei
Adăugat de AndreeaC
Comentează! | Votează! | Copiază!

O constelaţie foarte lungă este cea numită Hidra. Deşi aşa de lungă, Hidra nu este deloc interesantă pentru cei cari învaţă stelele pentru prima oară şi cu ochii liberi. Capul Hidrei, format din 4-5 stele mici, se află în apropiere de Procyon; spre nord se află Cancerul. Hidra se întinde apoi pe sub constelaţiile Leul, Cupa, Corbul, Fecioara şi Balanţa.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgia timpului trecut este splendidă numai atunci când în sufletul artistului rămâne adevărul obiectiv, atunci când balanţa echilibrului susţine psihicul, gândind pozitiv. După terminarea frumosului vis (care poate dura o jumătate de veac sau mai puţin) artistului i se cere imperios abordarea unor alte preocupări intelectuale, pentru a susţine acel echilibru primordial...

Nicolae Herlea în Radio România Cultural, Amintiri dintr-o viaţă de artist
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constantin Noica

O seamă de cuvinte 'ncrucişate
c-un tâlc ce suie tainic din străfund
şi gânduri în balanţă răsturnate
ca aur de nisip pe-un val la prund

din Kant şi din bătrânul Anton Pann
adâncul vorbelor l-ai despicat în taină
- un matematic Baltasar Gracian -
tu gândul îl desbraci de-a vorbei haină

însingurat pe-a veacului alee
la ceas secret de brumă şi cleştar
c-un toc muiat în trudă şi-n idee
clădeşti al sufletului dicţionar.

poezie celebră de Ştefan Baciu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonia pentru mine este puterea de a merge mai departe şi de a nu renunţa. Atunci când simt că în balanţă înclină mai mult disperarea decât speranţa îmi revin prin muzică, prin apropierea oamenilor care îmi sunt dragi. Depinde cu cine compari disperarea ta şi eu cred că în suferinţă trebuie să te compari cu cei mai nefericiţi ca tine. Întotdeauna există nenorociri mai mari decât cea proprie.

citat clasic din Tatiana Stepa
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, poezie

Am început să scriu azi poezie
Ce-ar mai fi fost odata scrisă,
Nu-nşir în versuri vorbărie,
Ci scriu, de mine, tainice-nţelesuri.
Nu-nclin balanţa înspre scrisuri multe,
Nu am pretenţii de poet 'bogat',
Mă lupt cu mine, să mi-aduc un bonus,
Din tinereţea mea, de altădat'.
Cu poezia am crescut odată
Când alfabetu'-am început a scrie
Şi m-a-nsoţit şi-acum, şi-n vise,
Azi încercând să scriu o poezie.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel sărac îl înlocuieşte pe cel slab, ţi-am mai spus-o, să-l ajuţi înseamnă să încâlci ordinea stabilită, să te opui naturii, să răstorni balanţa pe care se sprijină cele mai sublime construcţii ale ei. Înseamnă să participi la o egalitate periculoasă pentru societate, să încurajezi nepăsarea şi trândăvia, să-l înveţi pe sărăntoc să fure de la cel bogat, dacă cumva acesta va refuza vreodată să-i dea de pomană — şi asta din cauză că sărăntocul va fi luat obiceiul să capete ajutor fără să muncească.

Marchizul de Sade în Justine
Adăugat de Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facă-se voia ta, Doamne!

Doamne,
deja mi-e frică,
tremur toată:
Dumnezeu pare
că-şi bate joc de noi...
Mintea mea e scindată,
virtualul acesta mă atrage,
îmi omoară zilele şi nopţile albe,
mă hipnotizează, mă intoxică,
mă îmbolnăveşte de tine, stea polară,
îmi spală creierul
şi uit că rănile sunt superficiale, infime,
faţă de calmul divin din constelaţii...
am putinţa de a închide plăgi
pentru a echilibra balanţa Ursei Mari?
Sau să mă las în mâna ta, Lucifer?

Facă-se voia ta, Doamne!

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!