Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Constantin Noica

O seamă de cuvinte 'ncrucișate
c-un tâlc ce suie tainic din străfund
și gânduri în balanță răsturnate
ca aur de nisip pe-un val la prund

din Kant și din bătrânul Anton Pann
adâncul vorbelor l-ai despicat în taină
- un matematic Baltasar Gracian -
tu gândul îl desbraci de-a vorbei haină

însingurat pe-a veacului alee
la ceas secret de brumă și cleștar
c-un toc muiat în trudă și-n idee
clădești al sufletului dicționar.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 29 septembrie 2016.
Distribuie

Citate similare

Final

Îmi sprijin o tâmplă pe-un vis ce-mi șoptește
Atâtea și-atâtea cuvinte prin piept,
Încât mi se pare că-n inimă-mi crește
Un vers nesfârșit, c-un final ce-l aștept.

Și-mi sună cuvintele-acelea a clopot,
Și bat darabanele-n sufletul meu
De parcă mi-e sângele-o mare în clocot
Pe care-s corăbii și-n ele sunt eu

Legat de catarge cu lanțuri de teamă,
Cu ochii în sarea din creasta de val
Ce vine, și urlă, și parcă mă cheamă
Să merg în străfunduri pe-un pat abisal,

Să duc în uitare albastrul de Lună
Și roșul de ziuă ce naște-n amurg,
Să-mi fie doar apa dorința-mi nebună
Și setea pe care în mine s-o scurg.

Îmi sună cuvintele-acelea a moarte
Și-mi cântă a clopot, și-mi urlă a val
Ce-mi crește în suflet o ultimă carte,
C-un vers ce mă-ndeamnă să-i caut final.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Comparație în familie

Îi privesc și îi compar:
Tatăl seamănă c-un par,
Mama seamănă c-un crin,
Iar copilul... c-un vecin.

epigramă de din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Joc de cuvinte (un alt fel de poem)

Pe crengile de vise
Pe versuri triste scrise
Pe verdele lăstar
Pe cerul de cleștar
Pe zorii dimineții
Pe cartea sfânt-a vieții
Pe vânt călduț, ușor
Pe aripa în zbor
Pe câmp cu ghiocei
Pe-a viței vechi cârcei
Pe-adâncului ascuns
Pe gândul nepătruns
Pe soarele-n săgeți
Pe rouă-n dimineți
Pe astre luminoase
Pe umbra de pe case
Pe strigătu-n cuvinte
Pe lacrima cuminte
Pe urma ei lăsată
Pe lumea neschimbată
Pe rostul fără rost
Pe zâmbetul ce-a fost
Pe adieri de vânt
Pe-a câmpului pământ
Pe liniștea-n tăcere
Pe-a inimii zăcere
Pe dorul de-a iubi
Pe foamea de-a simți

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pasărea Phoenix

Renaște, tainic, din cuvinte,
Sub cerul falnic, înstelat,
Poetul este stat în... stat,
La interval de două chinte.

Și-i animat de simțăminte,
Adesea greu de egalat,
Renaște, tainic, din cuvinte,
Buimac, suav și siderat...

Și înlăuntru-i exilat,
În simptomatica-i sorginte,
Poetu-acela făr' de minte,
Fiind de-Apollo posedat,

Renaște, tainic, din cuvinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elixirul lumii de safir

Își scuturase cerul albastrul de safir
În apele curate și-n liniștea deplină
A lacului de munte cu-adâncuri elixir
Pe care îngeri stranii îl beau și îl suspină.

Ei vin din zări pătrunse de-al nopților mister
Atunci când din străfunduri răzbate o lumină
Asemeni licăririi tristeților din cer
Când cad, ascunse-n taină de-o ultimă cortină.

Apare dintre ape, strălucitoare, zeea
Și își întoarce fața spre lacul liniștit
În care-și duce viața și-n care e aceea
Slăvită în adâncul din care a ieșit.

C-un deget ca un murmur al unui vechi descântec,
Atinge-oglinda calmă a celui desemnat
Din unde să pornească al îngerilor cântec
Sub mantia de stele din care au plecat.

Pe maluri, aripi negre se luminează-ndată
Cuprinse de lumină și se înălță-n cer
În zbor pe vechea cale, aceea de-altădată,
Pierdută într-o vreme ascunsă în mister.

Pe lacul ce-și cuprinde iubita-n mâini de ape
Și unduiri ce-o poartă în inima-i potir,
Doar Luna mai plutește și-ncearcă să se-adape
Cu elixirul tainic din lumea de safir.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Monologul unui mort

îmi place, nu-mi place, aici am rămas;
îți place,-ți displace, eu vreau să-ți mai spun:
cu ochiul de-a pururi pe-un altfel de ceas
întocmai vei trece-n sfârșitul nebun
ating neștiutul și-n ace de brad
(din groapă în groapă am tras umbra grea)
mi-oi pune aleanul și-oi cere să cad -
curajul de-atuncea săpa către-o stea
din fire de iarbă spre alte lumini
ce-aruncă din brațe un fir de nisip;
găsind în albastru coroana de spini
renasc o legendă și-o-nalț fără chip:
purta-voi drept cruce o limbă de ceas
pe fruntea cea albă-ntr-un veșnic popas.

sonet de (2 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Slovă despre mine

lumină-mi este liniștea întreagă
în mine chipul tău ce lin revarsă
femeie de vecia lirei arsă
nuntiri cu neființa ce îmi neagă.

cu viața către lacrimă întoarsă
duci gândul meu mirări să înțeleagă
penița-mi suie vise în desagă
și-n toate e tăcerea ta neștearsă.

și ar mai fi cuvinte fără zarvă
ce să ne spună pe un nimb nescris
portița de intrare-n paradis
ne-așteaptă-n coacerea de taine-n larvă.

privind oglinda însă tu ești doar
o slovă despre mine-n dicționar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Damă

În jeț de aur stă regeasca Damă,
Purtând în creștet coronatul moț,
Alăturea de Cezar, bravul șoț,
Întru pompoasa Curții panăramă!

C-un ochi vigil spre târg și-nspre negoț,
La treburi diplomatice se-nhamă,
Pe cel isteț numindu-l rang de seamă,
Punând la cazne, p-ăl sperjur or hoț!

Cu-asemeni Damă, ca din pronii ruptă,
Un Rigă brav aspiră doar la luptă!

Fiind gata-n front să moară pentru Rigă,
Stratega Doamnă bătălii câștigă!

La cel mai mic zefir din jur, protege,
C-un evantai de puf, orbitul Rege!

sonet epigramatic de din almanahul "Planeta Șah" (1985)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Mihai EnachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emily Dickinson

C-un brâu încinse viața mea

C-un brâu încinse viața mea,
Din copci sună a plâns.
Apoi măreț el s-a-nturnat
Și veacul meu l-a strâns,
Grav, ca un domn ce-ar fi primit
Hristov de împărat.
De-atunci sunt nour printre nori,
Un lucru închinat.
Nu prea departe totuși ca
Să vin să robotesc,
În jurul horei celorlalți;
Ici-colo să zâmbesc,
Acelor vieți ce-o clipă stau,
Și-o văd pe-a mea, și-o cheam㠖
Chemări – știi pentru cine-n veci,
N-aud, nici iau seamă?

poezie clasică de din Din poezia de dragoste a lumii
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Poetry for Kids: Emily Dickinson Hardcover" de Emily Dickinson este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -61.99- 37.99 lei.
Girel Barbu

să te scriu cum nu te-am scris
pe-un perete verde-nchis
cu un toc muiat în vis
în nuanțe de cais.

catren de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Când se-arcuiește-n clipe...

chiar de mă știi cuminte nu am teamă
să cad pe coapse-n ploi seducătoare
și mâna în adâncuri cu ardoare
s-o mai aplec trăgând de-a vieții poamă
aștept c-un tremur să redai ușoare
ecouri din laringe... mai cu seamă
să-ntind pe buze albul ca o zeamă
și să-ți alint nesațul cu fervoare
când se-arcuiește-n clipe al tău spate
și se inundă patul de-amândoi
îmi pare că zăresc înaripate
săgeți de aburi ce pornesc în roi
spre-a ne urni din trupuri și-n curate
simțiri să ne înalțe din puhoi

sonet de (18 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 15 ianuarie 2016.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pe-un peron

Te-aștept în fiecare seară
Pe-un peron pustiu de gară.
În mână c-un buchet de flori,
În piept cu-ai dragostei fiori
Și fredonând un vechi refren...
Coboară din al vieții tren!
Mă uit la ceas, lacrimi curg
Orașul se scufundă-n amurg
Coboară-n stație alți camarazi,
Ce trist, tu n-ai venit nici azi.
Mă înec în lacrimi și suspine
Sunt iarăși doar eu cu mine...

poezie de (17 februarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pygmalion

Pe-albastra, imensa tipsie,
Un colț de argint sideral...
Făclii, cu lucirea lor vie
Emană miraj, din astral.

În umbre-mpletite vibrații
Aduc nostalgie în joc.
Din largele, multele spații
Răsar căi lactee de foc.

Pământul, o perlă-n uitare
E visul din cobalt, vrăjit...
Cu stele de aur, în mare...
Și-un cântec transpare în mit...

Dar ochiul veghează în taină...
Pygmalion vede-n astral
Creația lumii, o haină
Și-un crez, lângă ultimul val...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Garderoba poetului

Din nori mi-am croit o haină
din câmpie pantaloni
și mi-am tras pe ochi o taină
încheiată-n doi eoni

Din câmpie pantaloni
și din munți ehei centură
și cum dinții-mi sunt afoni
câte-o simfonie-ndură

Am munții ehei centură
peste ochi colea o taină
bănuind că moartea-i dură
mi-am croit din nori o haină

Și din dealuri ce noroc
mi-am făcut pantofi pe loc

poezie de din Cezeisme II (17 august 1998)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Bătrânul... de noi

Ca umbre, albite în cânepie paloare,
Cu păr un bumbac, rar de secete-n fire,
Mișcând șovăielnic reala amintire,
Pășesc gânditori... cu mirări de stupoare.

Arar de pasaj pe trotuare prea lungi,
Împiedică mers de pasanți, tot grăbiți,
Ce n-au timp, de timp obosit, d-istoviți,
De-atât singuratic... lacrimi tenul în pungi.

Se opresc câteodată pierduți de orar
Și-n firul clepsidrei se anină de-un chip
Scrutind printre pleoape un bob de nisip...
Ce-l lua de pe un trup... pe-o faleză c-un far.

Plecând frunte în jos resemnează visare
Și agale se îndreaptă spre-o bancă din parc,
Ce odată-i fusese elanul, un arc...
Când dragoste, brusc, întrerupse așteptare.

Dar nu mai e banca, ce-o știe de mult
C-avea scrijelire din suflet de-un nume
Și acum pipăit, cu sfială de lume,
Nu-i simțul ce-a fost... lemnu-i plastic ocult.

Un fluier, deodată, în bătaie de-aripe,
E-un gri porumbel, ce se așază privindu-l
Cu cap într-o parte, cum și-l amintindu-l
Din când doi erau... cuplu-n șoapte-ciripe.

O lacrimă grea se prăvale-nspre alee
Și pasărea întinde din cioc, să o soarbă,
Lăsându-se atins în tremurarea, ca oarbă,
De-o palmă... ce-n zâmbet mângâie femeie.

Pe-un pervaz albit chip și-o colombă îs în fee...

poezie de (15 martie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Înger de pază

Când sufletu-mi noaptea veghea în extaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,
Incins cu o haină de umbre și raze,
C-asupră-mi c-un zâmbet aripele-a-ntins;
Dar cum te văzui într-o palidă haină,
Copilă cuprinsă de dor și de taină,
Fugi acel înger de ochiu-ți ânvins.

Ești demon, copilă, că numai c-o zare
Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare
Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să zboare,
El, veghea mea sfântă, amicul fidel?
Ori poate!... O,-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaște trăsurile-ți pale,
Căci tu - tu ești el.

poezie celebră de (1871)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Oază în lumină

Acolo, sus, e-o oază de lumină,
Pe scena ninsă-n flori de reflectoare,
Și-n umbra nopții unui vis de soare
Răsare în splendoare o regină.

Ea-i sus, de tot, iubire și instanță...
Aplaudată-n lumea ei de-o clipă,
Iar inima-i cortina-i o ridică
Pe munți de trudă, visuri și speranță.

... Artistă, dansatoare și femeie,
Parfum, sinceritate, frumusețe,
Candoare, bogăție și noblețe
Dar, mai presus de toate, o Idee.

Firavă, ca un fum de lumânare,
Ea suie Everestul din iubire
Și sparge-n ghețuri clipa de uimire
Ce-aduce-n viață stropul de-ncântare.

Pe scenă-i o persoană specială,
Ce crește-n noi frumosul din cuvinte
Și duce gândul lumii înainte
Pe-aleile cu vise lungi de-o seară.

Dar și pe stradă-i tot strălucitoare,
Căci lumea tot acolo, sus, o știe
Și nu-i acceptă șansa ca să fie
Un simplu om, o simplă trecătoare.

Respectul, dorul, frica, răzbunarea...
Prin ea se leagă cerul cu pământul,
Și gândul, cu păcatul și cuvântul,
Iar ura cu-mpăcarea și uitarea.

Ea poate fi de toate, dintr-odată,
Prințesă, cerșetoare sau vedetă,
Vulgară, arțăgoasă sau cochetă...
Și-n toate astea-i, Doamne, minunată.

Dar orice-ar fi, acolo, sus, pe scenă,
Ea-i totdeauna-n lume o aleasă,
Prin ea ne facem zarea mai frumoasă,
Uitând o clipă viața noastră ternă.

Ea-i, poate, forma pură de femeie...
Acolo, sus, în arca-nțelepciunii,
In rostul ei de-a fi, în văzul lumii,
O viață, o speranță, o Idee.

Ea-i totdeauna-n scenă o regină,
Ucisă și-înviată-n reflectoare,
O clipă dintr-o veșnică-înălțare
Din dorul nostru sacru de lumină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Domișoara "X" și "relațiile" sale

Ca unele din "domnișoare"
Avu "relații" și-nainte.
Dar una e c-un oarecare,
Și alta e c-un președinte.

epigramă de din Epigrame cu și despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna

A ruginit frunza din vii
înspre Sovata, Ghimeș și Zizin
dar la babord în Waikiki
ce soare blând, de aur plin.

Pustii sunt lanuri și câmpii
departe-n Turnu Măgurele
în golf la orele târzii
cade-o cascadă grea de stele.

Când rândunelele-au plecat
se-ntorc la cuiburi papagalii
pustii sunt horele din sat
dar plini de floare portocalii.

poezie celebră de
Adăugat de SimonaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 30 septembrie 2017.
Distribuie
Viorel Muha

Nu pot să uit!

Nu pot să uit... să nu spun cuvinte
căci spinii sunt sensuri
care înțeapă durere
durere care picură-n sănge
și ele au ajuns cuvinte schilodite
în cuie bătute și-n nedreaptă
și-n a dreaptă și stângă cruce
și-n balanță,
căci ei nu vor să judece!
Nu... nu mai vreau să fie răul și urâtul
încă rămas în lume, umanizat
și pus pe odăjdii în față!
Să uităm coșciuge, cranii, oseminte
morminte-n noapte
inchiziție, sânge, schilodire
și suflete moarte-n ochii vieții
Nu mai vreau oase boante-n minți închise
neguri încinse ce-aduc autoflagelare
catalige-n cuvinte și răsturnate sensuri
vedere întunecată
resturi umane, organe puse-n...
ochi de copil. - Doamne cât încă de pur
este lutul plămădit de tine!
Nu mai vreau din cotloane de întuneric
să venim, iar din minți nebune să urlăm
în începuturi iară!
Nu vreau să puneți și să duc în mine
gunoiul de dincolo de porți, din întuneric
strigând spre iad, vreau nemurire!
Să luăm aminte, căci niciun cerșetor
nu va trece poarta, în zdrențe de cuvinte
murdar și fără de minte!

poezie de (iulie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Gândul este o prelungire a Omului în oameni? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!