bătute

Pe pământul amar

Pe pământul amar
drumurile au vise
labirintice, drumuri bătute de vânturi,
parcuri înflorite-n penumbră şi-n tăcere;

bolte adânci, scări sprijinite de stele;
locuri ale speranţei şi-ale amintirii.
Mici siluete-n trecere, surâzând,
jucării melancolice pentr-un om bătrân;

imagini prietenoase...
acolo unde drumul coteşte printre flori
şi unde imaginare făpturi
ne arată drumul... departe...

poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când începi să faci un lucru nou, care generează emoţii, începi să păşeşti pe lângă străzile bătute. Străzile reprezintă tot ce ai învăţat, trăit şi memorat până atunci. Cu cât faci mai des un lucru, cu atât locul prin care mergi devine mai bătătorit şi devine o reţea neuronală în toată regula.

Pera Novacovici în Descoperă-ţi vocaţia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu taci

Cuvântă-mă doar cu Iubirea
Ţi-e gura toată un sărut
Şi nu-s tăcerile-i de întristare
Ci-s gândurile luptă cu morile de vânt

Cuvântă-mă cu tine, zeiască strălucire,
Iubirea ţi-e sfinţire-n trup, complot
Pentru neîngeri cu-alean în neiubire,
Calpe bătute cu chip de savaoth

Cuvântă-mă în melodii de ceruri
Albastru-n ochi toarnă-mi nemărginirea,
Eterne înfloriri pe mâini, eteruri
De primăvară-înaltă, mi-aduseşi nemurirea.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întuneric

Şi aripi s-au frânt, bătute de crivăţul rece
Apus... era totul apus!
Non sens, cu abateri şi erori de sistem
Când totul părea drept
Labirintul mi-a năucit universul.
Nu mai puteam să zbor... zboară tu pentru mine, am spus!
Eu nu mai eram frumoasă!
Vulturul îmi furase sufletul în întuneric.
Era devorat de minciună, trădare...
Erai de neiertat!
Am spus... pleacă tu, vreau să mor în linişte.

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afrodita

În hău de mări, bătute de furtună,
La pieptul spumegatului talaz,
Prinzându-i gingaş, braţul de grumaz
Dormea seninul ca un fulg de lună.

Seninătate, zbucium, împreună,
Uniţi de sorţi pe-al apelor podghiaz,
Născură, robi aceluiaşi extaz,
Nemărginirea, floare de genună.

Şi haosul gemu de fremătare,
Când cea dintâi semeaţă-ntruchipare,
Vis cald! Femeia, amforă de slavă,

Zbucni legănătoare şi suavă,
Vrej de senin cu fruntea-n sârg de stele,
Din zvârcolirea undelor rebele.

sonet de Artur Enăşescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este omul?

ce este omul?
nisip mişcător,
un bulgăre cosmic cu ochi de lut,
nenumărându-şi paşii prin deşert?

ce este omul?
pasăre de vânt,
un fâlfâit de aripi în pustiu?

praful stâncilor bătute de val?

ce este omul?
suvenirul uitat de Dumnezeu
la plecare?
paiaţa de serviciu
cu ochi de jad
înfruntând mereu apocalipsa
şi
alinierea planetelor?

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărci pescăreşti

Lespezi bătute de vreme pe vechiul chei
Soarele trecând culmea cerului
Apa ca un vis sublim
Pescăruşi rotind în jurul bărcilor
Erai acolo cu glumele tale
Cu zâmbetul tău obişnuit
Îţi plăcea să mergi cu oamenii la pescuit

Curând şi eu mă voi destrăma în amintiri
Apele vor surâde întotdeauna
Lacurile, râurile şi marea
Poezia mareelor
Focurile de tabără şi lumina lunii
Bătrânul şi marea
Trage năvodul, am prins unul mare!

Barca ta pescărească în amurg

poezie de Joseph Narusiewicz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele voievozilor

Bătute căi de cai în hamuri
Se reîntâlnesc într-un răscruci
Cu umbre strecurate-n ramuri
Din pădurea bătrână de cruci.

Bătătorite căi sub vechi potcoave
Scot pe tapetul istoriei ce-a fost
Şi-ntre coperte roase de hrisoave
Aşează totul în ordine, cu rost!

Umbrele lui Mircea, Ştefan şi Mihai
Le poartă valuri de Olt, de Prut, de Jii
La trap spre mare cu umbrele de cai...
Şi toate-aceste umbre, parcă sunt vii!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această parte netraductibilă a unei limbi formează adevărata ei zestre de la moşi-stămoşi, pe când parte traductibilă este comoara gândirii omeneşti în genere. Precum într-un stat ne bucurăm toţi de oarecari bunuri, cari sunt ale tuturor şi a nimănui, uliţi, grădini, pieţe, tot astfel şi în republica limbelor sunt drumuri bătute cari sunt a tuturor-adevărata avere proprie o are însă cineva acasă la sine;iar acasă la dânsa limba românească este o bună gospodină şi are multe de toate.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte iubiri

Câte iubiri n-am ascuns între pleoape..., în irişii plini... răsturnate păcate?
Între genele tale am stat... câte clipe, câte visate? Nu, nici măcar nu răspunde...
Am citit în privirea-ţi... odiseea iubirii purtate, e un gând în culoarea ce-mi răstorni pe îndelete, adierea de vânt, bătute muşcate...
Câte iubiri n-am ascuns între pleoape? Să-mi spună din nou ochii tăi, ştiu de toate..

poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!