Întuneric
Și aripi s-au frânt, bătute de crivățul rece
Apus... era totul apus!
Non sens, cu abateri și erori de sistem
Când totul părea drept
Labirintul mi-a năucit universul.
Nu mai puteam să zbor... zboară tu pentru mine, am spus!
Eu nu mai eram frumoasă!
Vulturul îmi furase sufletul în întuneric.
Era devorat de minciună, trădare...
Erai de neiertat!
Am spus... pleacă tu, vreau să mor în liniște.
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alexandra Budecan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre întuneric
- poezii despre vulturi
- poezii despre trădare
- poezii despre suflet
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- poezii despre greșeli
- poezii despre frumusețe