Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

+port +negru

Toate rezultatele despre +port +negru, pagina 4

Cursa

Poeții în fapt nu se-arată, ei nici măcar nu se văd
Sunt acoperiți de ei înșiși, de acest strat negru, de smoală
Cu care se lipesc de alți oameni, și tot așa
La rândul lor oamenii își lipesc fisurile între ei
Cu aceeași tristețe caldă, domoală
Pe care o vezi uneori deasupra caselor
Ca un șoim în căutare de pradă
Și te întrebi, oare de ce în ziua mare
Se închid toate ferestrele, gândurile
Cad din cerul gurii forjat, înțepenit
De fiecare dată se întâmplă la fel
Deși știi lecția foarte bine, tot cazi
Și tot cazi în mintea ta ca-ntr-o țesătură
Făcută din propriile vene
Care te-aruncă în sus, în jos ca pe un acrobat
La ultimul număr de circ

Și cu toate astea nu ar trebui să vorbesc despre poeți
Dar ei totuși există, în carne și oase, la fel ca efemeridele
Stau cu anii în mâl până într-o zi când nu mai pot vorbi

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Ah, organele sunt sparte și maestrul e nebun,
Mai repet și eu OLEACĂ ce-a rămas de la străbun,
Sunt bolnav, spune Esenin, omul negru a sosit,
Râsul, veselia-s gata, toți suntem ajunși la zid,
Roata trage, se învârte, un noroc prea pierzător,
Urc o clipă, în adâncuri de coșmaruri tot cobor,
O puzderie de îngeri în halate albe –scrob,
Mai departe, mai departe, as căzut ultimul drob.
Oooooooooooooooooooooooooooo
Stărui eu cu palme nalte,
Te cuprind jur-împrejur,
Simt ființa ta, mă-nvălui
Ca un foc fără contur,
Îngerii se împreună, se cutremură ceresc
Raiul, lacrimi curg șiroaie,
Fericire, te doresc?
Coapsa ta de căprioară
Ba dispare, ba se-alătură de noi,
Buzele poartă otravă,
Păr molatic, nu clipi.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fluturii de la sălcii

(anul acesta au nuntit)

1.

Plouă... cad caisele-n livadă...

un copil aruncă lumini albastre în port
te caut
catargele sunt cruci mișcătoare
miroși a țărm
și-a dragoste

un violonist
cântă între ziduri

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă florilor de gheață

De-atâtea ori, purificarea, ne-apare-n alb – boboc de crin.
Un anotimp, Zâna Crăiasă... Și ne dorim copii să fim.
În flori de gheață prinse-n suflet, povești pictate la fereastră
Ne luminază-ntunecarea și revenim copii, acasă.
Mireasmă de gutui și pâine, vin fiert, dovleac și cozonac,
Mustind din casa bătrânească, m-așteaptă iar, să vin cu drag.
La tâmple albe, sub broboadă, de timp și gânduri troienite,
O văd din ușă și pe mama și pe bunica. Ia aminte!

De-atâtea ori, purificarea ne-apare-n alb – boboc de crin,
Simbol adus copilăriei în care îngeri întâlnim.
Un anotimp de vis și umbre, bătrâni, la tâmple cu ninsori,
Argint de stele în panere, copac împodobit cu flori.
Omătul fin cernut deodată, țurțurii, omul de zăpadă...
Sub flori de gheață, flori de stele au început de ieri să cadă.
În Yan și Yn se-mparte lumea, apus și răsărit de zei,
Precum se-mparte viața noastră în anii buni și-n anii grei.

Un anotimp, Zâna Crăiasă... Și ne dorim copii să fim.
Dar timpul nu se mai întoarce, nici nu putem să îl oprim.

[...] Citește tot

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ancuța Morar

Perseverența este șarmul meu

cu degete strivite dar sârguincioase totuși
în pofida atâtor încercări ratate
la care au contribuit inconștient
sub dictări ale unei entități
căreia nu-i port niciun fel de recunoștință
încerc să fac eforturi întru a urma
o atât de lipsită de relevanță și scop nobil direcție
încât mă mir și eu, se miră și mâinile mele
de această subită voință de adaptabilitate
această absurditate de a înțelege mocirla existențială
cochetezi cu metafizica, slabă și ingenuă ființă
râvnind să atingi sferele unei liniști
care nu se poate afla decât într-un univers vegetal
vălul comod și compact al ignoranței poate să dispară
însă efortul de a găsi un veșmânt colorat de sihastru
sub care să te ascunzi și să le acoperi pe toate odată cu tine
nu se știe dacă va merita osteneala
ignoranța e și neconștientizare
conștientizarea e urmată însă
de dorința de a ascunde prăpastiile năucitoare

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca pe vremuri (extras)

E-o mare necunoscută dincolo de soare-apune și-o semeață flotă
Naviga pe-acele ape – azi luptele-i sunt amintite-n câte scurtă notă.
Goelete, galioane, brigantine și șalupe cu fel de fel de greemente,
Fregate, nave cu tunuri pe trei punți și pânze albe, confiente,
Dormeau acolo și visau... când, brusc, velele li s-au umflat sus
Pe catarg, deoarece Briza amintea de marinari cum astăzi nu-s
Și-o mie de voci pătimașe lansau chemări pe apele singurătății:
"Veniți, ei v-așteaptă, ca pe vremuri, pe drumul mării și-al libertății!"

Și Briza călătoare susura-ncet, ispititor: "Ca pe vremuri,
În gerurile Nordului, unde norii negri și-au tot stors și stors
Fulgii, iar ei au așteptat, oh, așteptarea! Ca pe vremuri,
Puternici și răbdători, de la Pentlants la estuarul Forth.
Cețurile vinete orbeau ochii, nu se vedeau promontoriile,
Se prăvăleau furtuni sălbatice, zilele se-apropiau tot mai haine,
Dar ei le luau în piept nepăsători – ca pe vremuri,
Și știu că întotdeauna se gândeau la tine."

Era pe-ocean o fregată cu vele întinse, în grăbit marșrut,
Vorbea răstit, ca toate fregatele care n-au timp de pierdut:

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Corăbii mici pe fluviul vieții

Pe ale vieții 'nalte valuri
Cu norocul de la Dumnezeu,
Am plutit doar printre maluri
Și am ajuns unde am vrut eu.

Spre un ultim port, acel funebru
Carena taie valurile lin,
Eu nu am vrut deloc să fiu celebru
Și sufletul de dragoste mi-e plin.

Milenii de mi s-ar așterne-n drum
Pe-a infinitului cărare
Nu voi simți nicicând ce simt acum,
Când văd cum soarele apare.

În rai sau iad, unde-oi ajunge,
Știu că am sufletul integru
Și are-n urmă cine-mi plânge
Și o să-mi poarte doliul negru.

poezie de (30 aprilie 2012)
Adăugat de Teodor OdeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 4 >


Articole culturale referitoare la port negru

Mai multe articole despre port negru la Blog.Citatepedia.ro »

Articole lingvistice referitoare la port negru

Mai multe articole despre port negru la Blog.Ro-En.ro »

Articole de artă referitoare la port negru

Mai multe articole despre port negru la GaleriaDeArta.com »


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook