Poezii despre stafie, pagina 3
Toamna neprivită
cu cât te iubeam mai tare
cu atât mă scufundam mai adânc în
fluturatul ierbii
și așa cum stăteai tu ca o nălucă voluptoasă
ca o stafie neveșmântată
în scaunul
acela pregătit din frunze proaspăt visate
mai rămânea totdeauna un pic din toamnă
și pentru a doua zi
să te mai cotropesc odată în cer
apoi pe un rug,
apoi în sinea mea
și tot așa
rotund ca o pasăre
mă stingeam prefăcându-mă umbră prelungă
la picioarele tale
fără cap fiindcă îmi rămăsese
deasupra apei
ca să mă uit la seceta timpului
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre senzualitate
- poezii despre păsări
- poezii despre picioare
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- poezii despre fantome
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ești o ființă pierdută
Tu prea departe ai plecat
frumoasa mea iubită.
Pe mine-acasă m-ai lăsat
cu inima cernită.
Planeta necunoscută
timpului care-l trăim,
Te-a răpit. Ești nevăzută.
Nu putem să ne-întâlnim.
În zadar stau nopți de veghe.
Ești o ființă pierdută.
Ești o amintire veche,
din lacrimă izvorâtă.
Te arăți ca o stafie
care noaptea mă-înfioară.
Care vine să mă-îmbie
dar de fapt ea mă omoară.
Zi de zi, noapte de noapte
privesc cerul nesfâșit.
Mă rog să am și eu parte
de apusul infinit.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre viață, poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre planete, poezii despre inimă sau poezii despre infinit
Zeul nopții
Zeul nopții umblă pe stradă.
E foarte afemeiat și bețivan,
Îl cheamă Stafie, Poveste, Ivan
Și-l țin felinarele să nu cadă.
L-am întâlnit în grădina orașului
Zăpăcit, cocoșat, de o cruntă paloare.
Mirosea a infern, a candoare
Și semăna groază ca ochii ocnașului.
Fremătau crizantemele de spaimă,
Îndrăgostiții aveau impresia unei ample zădărnicii,
Toți vagabonzii meditau nemernicii.
Numai luna era plină de îndrăsneală și faimă.
Zeul nopții m-a sărutat pe frunte.
Buzele lui aveau gustul morții.
Am mers alături până la pervazul porții
Unde m-a lăsat cu toate grijile mărunte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vagabondaj, poezii despre tată, poezii despre strigoi, poezii despre spaimă, poezii despre seară, poezii despre religie sau poezii despre oraș
Într-un cimitir breton
Ei dorm aici somn bun,
Acești pescari care și-au petrecut, cu mult sau cu puțin folos,
Viața pe apele Oceanului Atlantic, nemilos;
Nu și-ar fi aflat acolo, sub unduitorul lui zăbun
Cu valuri lungi și crețe-un mai acătării pat,
Un mormânt de nimeni netulburat.
Și ei dorm somn bun,
Acești țărani care și-au cheltuit întreaga viață
Pe câmp, muncind și-apoi vânzând la piață,
Despre ei astăzi eu pot să spun
Că nu mi-i amintesc punând vreodată sare rănii,
Alții cred că, de fapt, făceau niște mătănii.
Și-acum când noaptea cade,
Eu, de furtună-mpins din stâlp în stâlp,
O biată stafie trudind pe ape și pe câmp,
Cutreier pe pășuni, în unde-arunc năvoade;
Iar morții mei dragi cu mâinile lor pale
Mi-arată drumul pe mări și pe ogoare.
poezie de Ernest Dowson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre pescuit, poezii despre apă, poezii despre țărani, poezii despre sat, poezii despre prezent sau poezii despre ocean
* * *
O, trecător, cât îmi semeni
Cu ochii plecați în pământ...
Și eu mi-i plecam, de asemeni.
Oprește-te lângă mormânt,
Din orbul găinii - anume
Citește - și maci adunând:
Mă cheamă Marina pe nume
De când m-am născut pe pământ.
Să nu-ți fie teamă... Din hume
Stafie n-oi crește subit,
Prea mult mi-a plăcut pe-astă lume
Să râd când e râsul oprit.
Și flăcări mi-au curs lungi în vine
Și plete jucat-am în vânt
Am fost doar cândva! O, străine
Oprește-te lângă mormânt!
[...] Citește tot
poezie celebră de Marina Țvetaeva din Poezii (1970), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre vânt
- poezii despre păr
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre lut
- poezii despre lectură
- poezii despre găini
Cine sunt eu pentru viață?
În mine e furtună dar o ascund în pripă
Trăiesc doar în minciună, când adevărul țipă
Mi-e teamă pentru mâine, sunt Toma, necredința:
Ce ști tu măi străine, de-mi vezi numai căința?
Când valuri de sudoare îmi fac din noapte ziuă,
Presimți tu nebunia ce-mi bate apa-n piuă?
Văd semnele iubirii, dar simt cum Creatorul,
Îmi dă poveri prea grele și uneori trag storul
Dar nicio variantă nu-mi curmă îndoiala,
Și nu mai am nici aer fiindcă îmi știu sfârșeala
Mi-e frică de-ntuneric dar nu caut lumină,
Cine sunt pentru viață când ea îmi e străină?
Mă judecă cu toții de parc-aș fi stafie,
Deși nu știu deloc de strâmta-mi colivie
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre nebunie, poezii despre minciună sau poezii despre lumină
Iarnă blestemată (Versurile 1, 5, 9 și 17 aparțin lui Vasile Alecsandri)
Zori de ziuă se revarsă,
Țară, peste plaiul tău,
Iarna este prea nervoasă;
Te-a cuprins cu un gând rău.
Peste vesela natură
Se aștern troiene grele,
Zăpada, peste măsură,
Acoperă zeci de șosele.
Prevestind un soare dulce
Duhul iernii se răsfață.
El se-ncruntă și aduce
O viforniță de gheață.
Nici lumină, nici căldură
Nu-i acum în casa mică,
Nici lemne pe bătătură
Unde zace-o bătrânică.
[...] Citește tot
poezie de Victor Becheanu (29 februarie 2012)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre zăpadă, poezii despre alb, poezii despre șosele, poezii despre viscol, poezii despre vestimentație, poezii despre versuri, poezii despre suflet sau poezii despre răsfăț
Anti... libris
Tresaltă strada, toată o bucurie
Că-i plină de reclame, bănci,
De boarfe, adică haine, hălci
De carne... A dispărut librărie!
Și tinerii se țin de mână; ea zglobie
Și el c-un colier cu microfon
Privind ecranul ei, ce-asculă ton,
Amorezați... Nu mai e librărie!
S-au adunat câțiva cu veselie,
În cămăși albe discutând discursuri
În aula unde n-au fost la cursuri
Și-au un limbaj... ce nu-i din librărie!
Acum, tot se citește-n Primărie,
Unde se hotărăște totul, în consilii,
În formulări tipice iscării silii;
De amendat!... Luat sediul; librărie!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre cărți, poezii despre tinerețe, poezii despre oaze sau poezii despre lentile
Elegie pentru un corcoduș
Peste sute de mii de ani,
eu voi fi petrolul pentru care
se bat mușuroaiele, iar
tu vei fi cărbune găsit din plictiseală
prin văgăuni rămase poate șomere.
Și ne vor incinera în aceiași
termocentrală, uniți de niște
mâini obosite într-un fum ce
va arăta precum o stafie care
nu cere răzbunare ca în Hamlet,
dorind mai mult ca sigur să fim
considerați măcar un nor ce
îi obligă pe copii
să deseneze.
Iar oamenii vor trăi în același
confort, dorind să-și arate
corpul întregii veșnicii, în timp
ce-și vor arde strămoșii pentru
[...] Citește tot
poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre petrol, poezii despre fum, poezii despre cărbune, poezii despre televiziune, poezii despre negru sau poezii despre mâini
Sirena și pământul... aprilie
Într-o noapte de aprilie
După dulci zile de vanilie
Și frumosul soare îmi zâmbea
Și căldura lui îmi vorbea
A apărut din vid, de nicăieri
Ochii ei reci precum bradul, cu văpăieri
Un suflet curat, e o sirenă
M-a privit... m-a pus in scenă
Desculț, tânăr și isteț
Sincer... păcătos... descurcăreț
În călătoria mea în viață
m-a trimis, suflet de gheață...
Și o coroană iși așează, cu spini
Și iese la suprafață din tulpini
Ochii mari se înroșesc
Pot citi cum mă sfârșesc...
[...] Citește tot
poezie de Viorel Ionuț Pascan din Tulburările unei minți neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre trup și suflet, poezii despre sinceritate, poezii despre sfârșit sau poezii despre sfinți