Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

stafie

Poezii despre stafie, pagina 2

Charles Baudelaire

O fantomă - I. Tenebrele

În văgăuna tristă și urâtă
În care Dumnezeu m-a surghiunit,
Și unde nici o rază n-a zâmbit
Iar noaptea mi-este gazdă mohorâtă,

Par un zugrav de soartă osândit
Perdeaua beznei s-o picteze, oarbă;
Un bucătar funebru, pus să fiarbă
Și să-și mănânce inima, silit.

Din când în când, lucește, crește, -apare
O stafie cu trupul minunat,
Cu dulce, -orientală legănare;

Și când întregul trup s-a-nfățișat,
Îmi recunosc vedenia divină:
E, neagră, EA, cea plină de lumină.

sonet de
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.
Vladimir Potlog

Vă aștept

Vă aștept în lumea mea de vis
În iadul meu, în al meu paradis
Vă aștept, cum așteaptă o floare
O rază caldă de soare.

Vă aștept cu drag să-mi treceți
Al casei mele prag,
Să ne mai spunem o poantă,
Căci asta mi-i cel mai drag.

Căci sunt și eu om, nu sunt stafie
Veniți, vă aștept
În lumea mea veșnic moartă
Și veșnic vie!

poezie de (1 martie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Nichita Stănescu

Cântec

Amintiri nu are decât clipa de-acum.
Ce-a fost într-adevăr nu se știe.
Morții își schimbă tot timpul între ei
numele, numerele, unu, doi, trei...
Există numai ceea ce va fi,
numai întâmplările neîntâmplate,
atârnând de ramura unui copac
nenăscut, stafie pe jumătate...
Există numai trupul meu înlemnit,
ultimul, de bătrân, de piatră.
Tristețea mea aude nenăscuții câini
pe nenăscuții oameni cum îi latră.
O, numai ei vor fi într-adevăr!
Noi, locuitorii acestei secunde
suntem un vis de noapte, zvelt,
cu-o mie de picioare alergând oriunde.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pământ și foc în inimă străpunsă...

Schimb doar vorbe, omor doar timpul
ce îmi pare
și viața mi-e frumoasă ca încercare...
destinul nu-l forțez, încerc să ies
din transă,
și mă întreb... mai am vreo șansă?

dar nimeresc în ceață,
aceeași glie
sunt îndrăgostit, mă simt usor
ca somnul lin, fermecător,
de o stafie.

Și ziduri albe - incolore...
o lume fără margini, în imaginația mea
de copil pus la colț pe coji de nuci
în sala pașilor tăcuți…

melancolic și prudent îmi pare azi pământul,
puțin înjunghiat…

[...] Citește tot

poezie de (februarie 2008)
Adăugat de ve@nu blajanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valentin David

Rondel nostalgic

Deși mi-e încă sufletul ardent,
Subit, mă copleșește-o nostalgie,
Când văd că din oglindă, o stafie
Mă țintuieste calm, condescendent.

Mai are-un rest de chică colilie
Și-un abdomen umflat, proeminent;
Deși mi-e încă sufletul ardent,
Subit mă copleșește-o nostalgie.

Nervos, arunc oglinda pe ciment,
Se sparge, ghinion, e pandemie;
În van un cor de muze, permanent,
Mă cheamă, sunt iobag legat de glie...

Deși mi-e încă sufletul ardent!

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Augustin Jianu

Personală

Mă simt prezentul cel absent,
Stafie de rătăcitor,
Sunt marele absent prezent,
Nemulțumit și hulitor.

Îl știi pe ăsta, mda, cam vag?!
Un individ profund bolnav,
E plin al dracu de arțag,
E păcătos și cu nărav.

Raspunde eul meu pizmaș.
Un călător nefericit,
Înfumurat și cârcotaș
Și prea adesea plictisit.

Dă-l dracu, e plin de nebuni!
Spunea prezentul cel absent,
Îl trecem la digresiuni,
Într-un capitol indecent.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu pădurea în gând

imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea
eu știu că viața nu-i o sindrofie
suspină cerul cu plângere de stea.

mă bântuie moartea ca o stafie
cu toporul în mână lasă urme prin nea
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea.

vreau veselie în pădure să fie
să danseze urșii printre mure manea
să nu-i ucidă lumea plină de trufie
nici paradisul verde din conștiința mea.

imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Insomnie

Mărturii se-nalță peste noapte-n hârtie,
Un ciudat cronicar zgârâie alb, inocent,
Zăpada dospește parcă-n drumul absent,
Amintiri vestejite cu miros de stafie.
Un cântec șoptește pe-a valului apă,
Muzicale sticliri rar înoată în larg,
Pe zâmbet pustiuri uitările-și sparg
Durerea din chip, în adâncuri să-‘ncapă.
În ore învinse are cuib o secundă,
Vertebra-i râvnește de la mâini paradisul,
În chin antagonic se duce-‘ncet visul,
Salina-n exiluri în ochi se cufundă.
Frântura fecundă rânește-o făptură,
Licoare ei cheamă, căci doarme pe gură!

vineri, 13 ianuarie 2017

poezie de (13 ianuarie 2017)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Poetului

Ce-și freacă mâinile-a biștar
la florăria Bellu
o doamnă ce în calendar
pe mâine-a pus rimelul
Și știe ea de-atâția ani
că-i zi cu rezonanță
vor trece mii de șobolani
de mare importanță...
Din unul trei vor cumpăra
buchete degerate
chiar unii vor negocia
și le vor lua pe toate.
Iar florăreasa știe ea
cum naiba să nu știe?
că tot la ea ajung apoi
întoarse de-o stafie.
Și uite an de an la fel
cu tricolor pe coadă
trec rozătoarele spre el
cu flori ca să se vadă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Remember

Ce departe ești, întunecata mea iubită,
prin pereții odăii te văd ca prin sită,
și te-aud chemându-mă ca din altă planetă
și-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.

E posibil, e posibil oare să nu pot muri,
să-ți aud vocea suind treapta nopții, și suind în zi,
să mă ridic în pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
să te zăresc în somn de la o mie de leghe?

Dar e posibil, întunecatul meu iubit,
să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,
să mă vezi aeve în cereasca oglindă
și în părul meu stele să se stingă și să se aprindă.

Dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece,
dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,
dacă îmbrățișarea mea te va face să suferi
aducându-ți aminte, nu, să nu te superi.

poezie celebră de din Întunecatul april (1937)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook