Serioase/triste despre sfarama, pagina 3
Bătălia s-a sfârșit...
Bătălia s-a sfârșit, soldatul
rămas pitulat într-o mască
Undeva departe pământul geme
Gata să urle, gata să nască.
Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul gol și morții
Sufletele lor stau drepți și așteaptă
Să intre-n rai în fața porții.
Soldatul din mască vede o floare
Și vesel și-o pune după ureche
Ce mândră, ce pură e lumea
Ce rea, ce urâtă, ce veche
Bătălia s-a sfârșit, soldatul
Ridică fruntea să vadă iarba
Țiuie-un glonț rătăcit
Și-i sfărâmă tâmpla și barba
Deasupra cerul gol și soarele
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urechi
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre război
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre promisiuni
- poezii despre naștere
- poezii despre măști
Artemis
Un val de umbră crește pe șesuri cenușii.
Sub grindina de tropot se culcă iarba moale.
Din negurile vremii vin negre herghelii
Mânate ca de viscol de-a patimii răscoale.
Spre ceruri se înalță cu mugete de tauri
Chemarea milenară a marilor centauri.
Își clatină tulpina pădurile de fag
Și-n vânturi își resfiră pletoasa frunzătură.
Frontonul își sfărâmă înaltul sarcofag:
Artemis dă în lături a veacurilor zgură.
Vibrând, din arc de fildeș pornește o săgeată
Și, ca o rază-n umbră, se-nfige-n neagra ceată.
Înfrângerea își urlă poporul legendar.
Se macină pământul sub grelele copite,
Și pe lunara față a câmpului de var
Se-mprăștie o goană de umbre prelungite...
Pe când ivit din ramuri ce vântul despreună,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre negru
- poezii despre înfrângere
- poezii despre viscol
- poezii despre tauri
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre creștere
Tars
îmi stăruie în sânge o antică cetate
cu ziduri mari de ambră sub vântul taciturn
și-n fiecare vară petale de mătase
din trupul tău
iubito
ademenesc în turn
nu știu cât drum mai este
când voi pleca spre tine
aceeași legănare mi-a zăvorât povara
aud pe stradă valuri
ce le sfărâmă ceața
și vastele ecouri care anunță seara
dolmene cresc
de mâine
o nouă strălucire îmi luminează calea
o veche-nsingurare
prin labirinturi
unde
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre vecini, poezii despre uitare, poezii despre sânge, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre prezent, poezii despre lumină sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Depresie?
Mi-e frică-n viață de ceva
De draci, de moarte, ori lume rea,
De ce nu mai pot îndura?
Și liniște nu pot avea,
Căci n-am nimic, cu nimenea
Și viata mea e grea.
Căci, doamne! Lumea e nebună,
Alergătură, zbucium, ură,
Îți râd în față, în dos crimă,
Te dă deoparte, te sfărâmă,
Și te-ar zdrobi, ți-ar lua din mână,
Tot ce-ai mai bun,
Să n-ai odihnă.
Cât de prietenie, doamne!
O! Nici copiii, nu mai știu,
De mici, au răutatea-n ochi,
Pe buze, vorbe de ocară,
Și te uimesc, când stau doi, trei,
S-asculți, doamne!
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 februarie 1991)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre râs, poezii despre prietenie, poezii despre odihnă, poezii despre moarte, poezii despre minciună sau poezii despre draci
Apropiindu-te de Dumnezeu trebuie să-ți arăți ființa unitară, rod al Creației Sale, că sufletul ți-e suflare dumnezeiască, iar trupul ți-e zidire pământească, că numai prin rugăciune îți recapeți adevărata libertate de a sta în dreapta Adevărului.
Uneori, în ceasurile grele ale omului țâșnesc râuri de lumină în căutarea adevărului pierdut iubirea. Tot în rugăciuni se sfărâmă și zidurile de gheață din inima omului de piatră, că piatră e atunci când și-a pierdut iubirea.
Când îngerii-s tăcuți la capătul disperării, rămâne doar speranța ca o hrană dulce și întăritoare, fără de care nu poți trăi, așa cum nimic nu e fără Dumnezeu: nici credința, nici firea limpede a omului că-n spicul grâului e pâinea noastră cea de toate zilele - trup din trupul Domului.
Camelia Oprița în Ispita, generator de întuneric în spiritul omului și îndepărtare de Dumnezeu
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre trup și suflet, citate despre zile, citate despre viață, citate despre tăcere, citate despre timp, citate despre suflet, citate despre râuri sau citate despre pâine
Iubire - țel de neatins
Atingerile stranii alunecă pe coapse...
Pe trupul de femeie și muză... Se desfac
În sute de sărutui, înfiorând uitarea
Când simți doar din privire, ah, cât de mult te plac.
Le simți înfiorarea... eternitatea-n gânduri,
Devine o secundă... Mai cere-mi un sărut!
Sunt însetat de vrajă și trupul meu asudă...
Aș vrea întreaga viață s-o iau de la-nceput!
Pe sânii existenței mi-alunecă privirea...
Trandafirie umbră, în patimă se-ascunde...
Mi-aluneci lin în brațe, se scutură salcâmii
Și plouă c mireasmă pe trupurile ude...
Alunecă pe sânii de rozalii poeme,
Pe coapsele-n mișcare, un braț și încă unul...
De secetoase patimi e plină-ntreaga zare
Și-ți tremură de doruri și-nsingurare sânul.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre trupul femeii sau poezii despre sărut
Noi nu tăcem
Cu dinții strânși de aspra suferință
urcăm pe brânci Golgotele, cădem,
ne ridicăm, scrâșnind de neputință
și iar ne prăvălim dar nu tăcem.
Pe-a țării noastre darnică moșie
târâm de-un car de ani același jug.
cum oare să tăcem, când de sub glie
răcnește osul dezgropat de plug?
De-a lungul zării noastre de cărbune
paharul plin ne-am învățat să-l bem
dar gura știe bine-o rugăciune
și-o geme printre dinți căci nu tăcem.
Cum să tăcem când fiecare ghindă
căzută din stejarul secular
se-ntoarce din adâncuri, să cuprindă
tot plânsul țării într-un nou stejar?
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre stejari, poezii despre gură, poezii despre dinți, poezii despre țări, poezii despre învățătură sau poezii despre suferință
Iubire țel de neatins
Atingerile stranii alunecă pe coapse...
Pe trupul de femeie și muză... Se desfac
În sute de sărutui, înfiorând uitarea
Când simți doar din privire, ah, cât de mult te plac.
Le simți înfiorarea... eternitatea-n gânduri,
Devine o secundă... Mai cere-mi un sărut!
Sunt însetat de vrajă și trupul meu asudă...
Aș vrea întreaga viață s-o iau de la-nceput!
Pe sânii existenței mi-alunecă privirea...
Trandafirie umbră, în patimă se-ascunde...
Mi-aluneci lin în brațe, se scutură salcâmii
Și plouă cu mireasmă pe trupurile ude...
Alunecă pe sânii de rozalii poeme,
Pe coapsele-n mișcare, un braț și încă unul...
De secetoase patimi e plină-ntreaga zare
Și-ți tremură de doruri și-nsingurare sânul.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-așa de tristă așteptarea
E-așa de tristă așteptarea când știi c-aștepți zadarnic!
Și-așa de tristă e speranța când știi că n-ai la ce spera...
Și-așa de jalnică-i chemarea când știi că nu te poate-aude...
Și-așa de grea e resemnarea
Și-așa e chinul de amarnic,
Când tot aștepți, aștepți zadarnic
Și știi că n-ai ce aștepta...
Încât de s-ar găsi cuvinte
Să-exprimi a tale simțăminte,
Să poți așterne pe hârtie
Și suferință,
Și durere,
Și lacrimile ce-n tăcere
Le verși amar
Dar în zadar,
În așteptarea celui care
Nu vrea să vie,
Nici să scrie
[...] Citește tot
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre țărani, poezii despre încălțăminte, poezii despre vulcani, poezii despre tristețe sau poezii despre tragedie
Persona non grata
Trădarea în persoană cu gând în necroză,
Minciuna bisată să împlânte psihoză,
Hoția ascunsă sub fața de înger...
Călău serial de-un sublim, pus în sânger.
Demon de putere exersată-n excese
Din mult înșelat de naiv... făr' să-i pese.
Viol de speranțe induse-n parșiv,
Mizerii-n cuvinte înspre drept... laitmotiv!
Hienă ce roade, la os, interese
Și-nfașcă peșin, să-l exporte-n adrese...
Canalie scârbă ce-ar arde și mamă,
Christos ar zidi, spânzura de-o năframă.
Veninul, ce piele străpunge cu ură,
Să vadă doar sânge, când inimă fură.
Pericol la țară, ce-o vinde pe-un leu
Și-n negru sfărâmă culori, curcubeu
De vis, năruit, al săracului biet,
Lăsând-i copiii pe drumuri... Ascet
Ce n-ar da la nimeni, că nu vrea să pară
Că are... Că lui nu paraua i-e chioară;
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vulturi, poezii despre trădare, poezii despre seriale, poezii despre sclavie sau poezii despre sat