
Artemis
Un val de umbră crește pe șesuri cenușii.
Sub grindina de tropot se culcă iarba moale.
Din negurile vremii vin negre herghelii
Mânate ca de viscol de-a patimii răscoale.
Spre ceruri se înalță cu mugete de tauri
Chemarea milenară a marilor centauri.
Își clatină tulpina pădurile de fag
Și-n vânturi își resfiră pletoasa frunzătură.
Frontonul își sfărâmă înaltul sarcofag:
Artemis dă în lături a veacurilor zgură.
Vibrând, din arc de fildeș pornește o săgeată
Și, ca o rază-n umbră, se-nfige-n neagra ceată.
Înfrângerea își urlă poporul legendar.
Se macină pământul sub grelele copite,
Și pe lunara față a câmpului de var
Se-mprăștie o goană de umbre prelungite...
Pe când ivit din ramuri ce vântul despreună,
Fosforescent, în noapte, se-ndoaie-un arc de lună.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre negru
- poezii despre înfrângere
- poezii despre viscol
- poezii despre tauri
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre creștere
Citate similare

Fugă de centauri
Coboară povârnișul, cu coamele în vânt,
Centaurii. Văzduhul prin văi prelung răsună
De zgomotul copitei lovite de pământ.
Dar neamul, izgonitul, în herghelii s-adună
își potolește goana pe țărmul nalt și frânt,
Privind la valul mării rostogolit pe dună.
Poseidon doar mai este pe mări nemuritor,
Din nai de mult nu cântă satirul pe câmpie
Și nimfa n-o mai afli în ape de izvor.
Se risipiră zeii. Dar groaznic azi învie în
cele două piepturi al morții crud fior,
Și spaima-i biciuiește prin liniștea pustie.
Pe stânca goală vine un tropot neînfrânt,
Cu umbra se întinde și-l crește înserarea...
Nebuni își încordează puternicul avânt
Centaurii. Se-nalță, ieșind din lună-n zarea
Apusului, vestindu-l și veșnicul mormânt,
Un armăsar, întâiul, tăindu-le cărarea.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre încordare
- poezii despre văi
- poezii despre stânci
- poezii despre seară
- poezii despre prezent
- poezii despre nebunie
- poezii despre muzică
Iarba
Iarba verde, iarba grasă
Crește - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou crește - mai frumoasă.
Privesc crucile-nnegrite
Și mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrănește
Și ce-i, Doamne, viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Suflă vântul
vârfuri sună
Greierii prin fân adastă
.
Se duc zile, nopți cu lună
Ce mister e viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Trudă zilnică, sudoare
Viață de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Tainice iubiri și teamă
Zbor își iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă
Și-atunci, ce e viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Se duc veacuri în neștire
Nasc speranțe-n lumea vastă -
E-un suiș spre coborâre
Deci, ce este viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Iarba verde crește deasă
Peste trup peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă
Căci aceasta-i viața noastră:
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din toți va crește iarba
Pân iubita va fi baba
Până baba va fi iarba.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre iubire, poezii despre zile, poezii despre verde, poezii despre prostie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Umbre de lumină
Vânt și ploaie rece, gânduri sprijinite
Pe a mâinii umbră, rece-acum și ea,
Ochi din care scapă goale, umilite,
Umbre de lumină peste o podea.
Lacrimile ploii se lungesc pe geamuri
Și se-ntind spre margini, parcă ireal,
Lasă loc privirii să se-aștearnă-n ramuri
Goale, reci și ude-n timpul agonal.
A-nghețat privirea și coboară-n iarba
Care-și culcă vârfuri galbene, sub vânt,
Spre piticii care își apleacă barba
C-o figură tristă, fără un cuvânt.
Printre norii negri, nu-i rost să pătrunză
Raze de lumină... soarele... un pic,
Pe o bancă veche s-a lipit o frunză,
Singură în moarte, așteaptând... nimic.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și poezii despre ploaie, poezii despre tristețe, poezii despre nori, poezii despre mâini, poezii despre moarte sau poezii despre lumină

îngheț
la ceas târziu
răsună în burg
copite de cai
chircit ca o umbră
cade omătul
pe infinitul ca iarba
e iarnă grea
orologiul din turn tace
caii își pierd galopul
pe gheața ce sună absent
a neputință
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere, poezii despre infinit, poezii despre iarnă sau poezii despre ceas

Natura
Natura parcă plânge și în noapte
Se vaietă, cu ramuri aplecate-
-ndreptându-se spre pământescul trup...
Triste, se-ascund de noi ramuri pierdute
Și-n colțuri rătăcesc, de mucegai pătate,
Sau pe trotoare goale, sălbatice și ude
Măcar pentru o clipă, popasul își găsesc
E-n suflet încă toamnă, furtună e în inimi
Pe lespezi sângerânde, pătate de lumină
Se pierd speranțe, sentimente, umbre,
Pierind în ceața vremii, spre locul de odihnă
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre toamnă, poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre odihnă sau poezii despre natură
Unele lumini aruncă mai mult de o singură umbră. Stai noaptea în fața focului și vei putea vedea cu ochii tăi. Flăcările își schimbă locul și dansează, fără încetare. Umbrele se înalță și coboară, și fiecare om aruncă o duzină de umbre. Unele sunt mai slabe decât altele, atât tot. Ei bine, oamenii își aruncă umbrele și asupra viitorului. O singură umbră sau mai multe...
citat din George R.R. Martin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe citate despre foc, citate despre viitor, citate despre schimbare, citate despre ochi, citate despre noapte, citate despre lumină sau citate despre dans

Vis și centauri
Am văzut în vis întinderi adumbrite de castani,
Ziduri vechi de piatră-n pietre dărâmate ani cu ani,
Iederă de ele prinsă și de-a lungul lor de strajă
Brazi înalți. Pe iarba deasă stăm culcat atins de vrajă,
Ascultând povestea apei săltărețe de pe prund.
Tu, tăcută, de grumazu-mi aduceai un braț rotund.
"De-un trecut ce nu-i al nostru îți aduci aminte oare?"
Te-ntrebai și plete, plete ca un râu stropit cu soare,
Am simțit pe-obraz, pe frunte părul tău adus de vânt...
Și spre seară când pe pajiști e o pace de mormânt,
Urmărind poteca strâmtă ce se pierde prin livadă,
Cerbi în cârd veniți din codri s-au oprit mirați si vadă
Sub salcâmul nins de floare doi străini în țara lor,
Și când luna de pe dealuri, ca un arc de vânător,
S-a-ndoit pe cer, și ceața se lăsă prin crâng fâșii
Se ivi ieșind din umbră și din vremile pustii,
Alb, mai alb ca spuma mării, cu copitele de aur,
Izvorând din întuneric, rând pe rând, câte-un centaur!
poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre țări, poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre vânătoare sau poezii despre visare
Tributul
Numai aur printre clipe perindate
Printre ramuri și alee și ruine
Toamna și cu ea singurătatea
Își plătesc tributul cu suspine...
Frunze cad ivalmasind privirea
Zări albastre innalbesc cocorii
Toamna și cu ea desăvârșirea
Își plătesc tributele notorii...
Rog nesigur iarba de pe șesuri
-Nu pleca iubito de la mine...
Toamna și cu ea lăptoase cețuri
Își plătesc tributul cu destine...
poezie de Iurie Osoianu (18 noiembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre plată, poezii despre perfecțiune, poezii despre notorietate, poezii despre frunze, poezii despre crengi sau poezii despre aur
Cântec
Se mistuie apa în hâu neștiut...
Ar vrea să răsară din noapte.
Își caută vadul, în beznă piredut,
Se-nalță în murmur de șoapte.
Cutremurul iată, mișcând nevăzut,
I-a dat și speranța să iasă...
Tresare și are un susur plăcut...
Răzbate afară din casă...
Cu fiece ploaie ea crește mereu.
Din picur, șuvoi se preface.
Izvor unduind printre pietre cu greu,
În vale se-avântă și-i place.
Izvorul se face pârâu, mai apoi,
În umbră de crengi, printre pietre.
Șoptind la meandre, un cântec vioi,
Pe locul uitatelor vetre...
Pe stâncă ea cade-n cascadă, ca-n vis.
În vuiet, tot crește cu vântul.
Și urlă amarnic, pe drumul deschis,
Se năruie-n vuiet, rupându-l.
În stropi și în aburi ea geme mereu.
Și-și află, în fine și calea.
Pământu-i dă forță, precum un Anteu,
Salută câmpia și valea.
În râul albastru, sub cer de cleștar,
Își duce podoaba de unde...
Se varsă în fluviul cel mitic, hoinar...
Donaris, cu dor îi răspunde...
Acesta-i periplul de unde adus,
În valuri, pe-a apelor cale.
Cu dragi curcubeie, din zori, spre apus,
Își poartă destinul, la vale...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre apă sau poezii despre râuri
Sirenele
Sirenele pe luciul mării calme,
Când seara-și plânge veșnica-i durere,
Plutesc ușor spre zarea-ndoliată
Gigantici fulgi desprinși din alte sfere.
Plutesc ușor, și-n părul lor de zâne,
Ce le-nveșmntă-n haina de mătasă,
Își joacă luna stinsele-i reflexe
Și-n ochii lor tot farmecul își lasă.
Apoi pe stânci blănite-n spumă albă
Șoptesc târziu, cu drag înlănțuite,
Și fragede cântări spre cerul nopții
Înalță-n taină firei adormite.
Și cântul lor trezește marea-ntinsă,
Când spre-nălțimi eterice se stinge,
Căci plâng pe țărm pădurile virgine
Și plânge valul ce de val se-atinge.
Și cântul lor răscoală firea-ntreagă,
Cufundă mari corabii în abisuri,
Corăbii ce porniseră în larguri
Cu pomi de aur și grădini de visuri.
Distruge tot, și tristele catarguri
Plutesc mai negre ca pe ceruri norii...
... Și-atunci, privind spre stâncile vrăjite,
Se duc atrași spre-adâncuri călătorii...
poezie clasică de I.M. Rașcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre vestimentație sau poezii despre somn

Mistreții
Sălașe ascunse în bălți înghețate,
În cuști oțelite, împietrite de ger,
Zac mărmurite-n stufărișuri uscate
Cu vârfuri de lance-ndreptate spre cer.
În albul zăpezii ce-n câmpuri străluce,
Prin dâmburi de gheață ușor vălurite
Se-alungă în zare umbrite năluce,
Mistreții, în turme, trosnind din copite.
Năvală în tropot, în sumbre priveliști,
Aleargă-n decorul pierdut prin nămeți,
Gonesc înspre lanuri lăsate-n izbeliști
Să scurme pământu-n căutări de știuleți.
Colții de fildeș străpung crusta gheții,
Nări pufăinde se-afundă-n zăpadă,
Cu ochii lor ageri atenți stau mistreții,
Își ronțăie hrana, îndură și rabdă.
Se-ntorc grohăind spre hățișuri în baltă,
Biciue gerul, plesnește și mușcă,
Un pocnet de armă se-aude îndată
Și-n aer se-mprăștie praful de pușcă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre ochi, poezii despre alb sau poezii despre aer

Schimbarea la față
Natura se schimbă la față,
Își pierde din verdele crud,
Plutește o urmă de ceață
Urnită de vântul zălud.
Struguri grei pe-araci se cocoață,
Cocorii privesc înspre sud,
Natura se schimbă la față,
Își pierde din verdele crud.
Pământul e reavăn și ud,
Scârțâieli de greieri se-aud,
O floare de câmp se răsfață
În iz de uscată fâneață,
Natura se schimbă la față.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre struguri, poezii despre răsfăț, poezii despre greieri, poezii despre flori sau poezii despre Pământ

Floarea Soarelui
Mândră-i floarea soarelui
Când își mișcă pălăria
Spre înaltul cerului
Aurind toată câmpia.
În bătaia vântului
Își arată bucuria,
Mândră-i floarea soarelui
Când își mișcă pălăria.
Se înalță ciocârlia
Pe deasupra lanului,
O admiră păpădia
De pe malul lacului,
Mândră-i floarea soarelui.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre admirație sau poezii despre Soare

Rondelul vântului
Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce
Dar nu și-a ținut cuvântul,
S-a oprit la o răscruce.
E smerit, face pe sfântul,
Stă la umbră să se culce,
Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce.
Înspre mine-ar vrea s-apuce,
Își încalcă jurământul,
Derutat își face cruce,
Pe pustii încet se duce,
Nu se știe ca pământul
Când vine la mine vântul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre smerenie, poezii despre sfinți, poezii despre cuvinte sau poezii despre cruce
Corăbii
Cerul își deschide norii,
Dimineața își așterne zorii,
Visele își dorm fiorii
Pământul își ornează polii.
De printre pulbere astrale
Preț de secunde-atemporale
Răzbat vii raze solitare
Rostogolindu-se în mare.
Din valul apelor, spre zare,
Din reci adâncuri planetare
Se nasc corăbii călătoare,
Cu pânze-n zboruri țipătoare.
Și ele își deapănă cărarea
Spre valul care cântă marea,
Se văd doar pânzele și zarea
Din depărtări chemând vâltoarea
Soarele s-aprinde-n apa
De corăbii purtătoare,
Pânzele se aștern pe clapa
Valurilor cântătoare.
poezie de Alexandrina Vlas din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre planete, poezii despre naștere sau poezii despre marină
Doar iarba câmpului și macii
abia acum, când boabele de struguri
își caută amiezile de vară în smălțuite, tandre căni cu vin,
acum când soare blând și aer auriu ne înconjoară,
când visele tale și visele mele de fiecare zi și din anume zile
și-au amestecat culorile și parfumul până la identificare
și sunt atâta de ușoare că sufletele ne-ar putea pleca spre cer
în orice secundă de liniște dacă iarba
și macii câmpului nu ne-ar iubi atât de mult
cu tot cu rouă și cântecele dragi
acum, când cănile cu vin
așteaptă buze moi, abia acum ne despărțim
poezie de Mihaela Merchez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre rouă sau poezii despre miezul zilei
Toamnă
Toamnă calmă,
Cu accent pe struguri.
Își vindecă frunzele de verde
Și pletele de căldură,
În vânt.
Toamnă tăcută,
Cu rugină-n vârfuri.
Își clatină crengile-n nucă
Și dorul de umbre,
În leagăn.
Toamnă aridă,
Cu alint pe gene.
Își strânge muzica-n geamuri
Și merele-n poală,
Cu zâmbet.
Toamnă nouă,
Cu anii în spate.
Își cântă verile stinse
Și norii de ploaie
În baltă.
Toamnă dragă,
Cu brumă pe suflet.
Își ceartă iubirea de focuri
Și pașii de vrere,
În veghe.
poezie de Gabriela Chișcari (3 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre vară
Pe-un lemn
Doliu.
În soare sunt umbre ca-n lacrimi
În munți pâlpâie vântul
a jale,
Iar Omul se lasă-n durere
Pe-un lemn
Pe-un mormânt...
Bucurie.
Miroase a pască și-a trudă
Prescurile cresc din făină
a veste,
Bătrâna-n urechi obosite
Când taie din coca-nspumată
Își numără cald din mătănii
Pe-un deget
În gând...
Jale.
Se aude un cântec de seară
În voci desenate pe genuri
a suflet.
Pe fustele negre de vină
Își curg lumânări din durere
Iar fețele prinse-n baticuri
Își culcă privirea-n pământ
Cu lacrimi
Arzând...
Revedere.
În grai suferind de Moldovă
Obrajii își vând amintirea
A drag.
Un scaun își prinde copilul
Și-i leagănă-n doruri cuvântul
În inimi
Zidind.
Cruce.
Un Om îi cuprinde povara
În lemn lăcrimând a durere,
Divin.
Din trupuri coboară-n uitare
Și bine, și suflet, și pace, și gând...
Rămân dezgoliți de iubire
"Umanii" bolnavi de Cuvânt,
Etern
Răstignind.
Acasă.
Din ochi curg răsărit și apusuri
Iar postul se pierde-n arome
Învins.
O pace se plimbă-n neștire
Prin suflete calm presărând
Vestind din mormânt înviere
Iubire
Vestind...
poezie de Gabriela Chișcari (13 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre vinovăție, poezii despre urechi sau poezii despre uitare
Peisaj de primăvară
Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Își spune din nou cuvântul.
Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.
Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.
Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Și-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-și strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.
Am văzut oameni cum lucră pământul,
Cum vitele-i ajută la muncă.
Îmi place că viața-și sporește avântul
În satul din vale și-n luncă.
Am văzut cum primăvara, pământul,
De povara iernii își scutură amarul.
Aud cum își potrivește iar cântul,
La hora din sat lăutarul.
Înregul tablou pictat de primăvară
Pe șevaletul întins al naturii,
Aduce lumină, pentru a câta oară,
În verdele crud al pădurii.
poezie de Dumitru Delcă (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre sat sau poezii despre început

O voce pe prora triremei
Din lira pentacordă cu strunele de-aramă
Eu voi cânta la noapte sub cer fosforescent
În murmur de talazuri și în bătăi de ramă,
Pe când trirema spuma în urma ei destramă
Și sparge valul neted vâslind spre Occident.
Din lira pentacordă chema-voi să revie
Poporul ce trăiește în fund stâncos de mări...
Tritonii să-și urmeze uitata pribegie
Suflând prin scoici sonore prelung melancolie
În suflete deprinse cu vechile visări.
Apoi voi bate struna mai tare, tot mai tare,
Poseidon iar să-și mâne fugarii lui marini,
Necheze sub copite de-acum întreaga mare,
Și armăsarii umezi în herghelii barbare
Să treacă albi de spume ca turme de delfini.
Și voi atinge dulce cu dreapta coarda lirii
Căci poate din talazuri târziu se va ivi
Sirena, întruparea eternă a iubirii...
Și ca să nu mai piară în umbra amintirii
O, lopătari pe proră eu lira voi lovi!
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre melancolie