scufundat

Añoranza

Oraş patriarhal, uituc, uitat,
Cu parc şi râu, cu munţii-nvecinat,
În floare şi-n mireasmă scufundat...
Tu, urbea fericită, de-altădat'!

Te-am cercetat, prin ani, din când în când,
Şi te-am aflat acelaşi, dormitând,
Sub arşiţă, sub ploaie, şi sub vânt.

Punct fix, precum o pajură-n zenit,
Cu fontă-n plisc şi gheară de granit,
Exact ce-ai ignorat te-a nemurit.

Oraş uituc, oraş de neuitat,
Din care-am fost, pe vremuri, alungat.

poezie de Eugen Dorcescu din revista "Poesis" din Satu Mare, nr. 7-9/2012 (18 martie 2012)
Adăugat de Eugen Dorcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnaţi

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu văd pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult şi-o gaură de şarpe
să merg în ea, tăcut şi umilit.

Ce să mai cânt, când au venit piraţii
şi apele din mătci ni le-au furat,
o lacrimă fiinţei mele daţi-i
şi-o s-auziţi de omul scufundat.

M-aş îneca, m-aş stinge şi m-aş duce,
să mă zdrobească ritmuri pe-o şosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.
.....

poezie clasică de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naufragiu

Ai naufragiat la poarta sufletului meu,
Lovindu-mă de-ale iubirii valuri...
Pe puntea dragostei eterne
Păream pe veci înlănţuiţi,
Două iubiri trecute peste vreme.

Iar pe pontonul sufletului tău
Rămân un pasager imaginar
Şi alergând spre al iubirii ţărm,
Purtaţi în valurile fericirii,
Părea prea sinceră briza iubirii.

Pe un ocean imens plutea iubirea,
Vaporul vieţii zăcea scufundat,
Acel Titanic blestemat...
Iubirea noastră azi a naufragiat.

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau!

Nu mă desfăt în veselia tuturor
Ce are a face?
Mie îmi place crângul foşnitor
Scufundat în pace.

Nu mă atrage jazzul, muzica modernă
Ci triluri de privighetori.
Orchestrele ce fac o gălăgie infernă
Acestea nu-mi produc fiori.

Nu caut să-mi astâmpăr setea
Cu bere de la gheaţă.
Mai bună-i apa de izvor
Mai plină-i de viaţă.

Nu vreau jeleuri aromate
Ci zmeură şi fragi.
Dau mai multă sănătate.
Nu vreau! Ce poţi să-mi faci?

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul rozelor

Bărbaţii se trezesc din somn,
Femeile frumoase dorm.

Ei pregătiţi sunt de atac,
Femeile frumoase tac.

Sunt pregătiţi să dea năvală,
Femeile doar mişcă din sprânceană

Şi-n loc să fie steagul arborat,
Titanicul e gata scufundat;

Căci s-a izbit de-un sloi de gheaţă
Ce-a fost trezit de mogâldeaţă

Şi-acuma, vai şi-amar de noi,
Începe marele război.

poezie de Florentin Gheorghe Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broasca sărut

Fiţi atenţi!
O broască imaginară mi-a zis
"Sari şi tu ca mine de pe o frunză pe alta!"
Şi aşa am făcut
Am sărit de pe un cuvânt pe altul
Şi m-am scufundat...
Şi broasca a zis
" Vezi! Dacă te crezi mai greu decât cuvintele!"
Şi broasca a zis
" Vezi dacă nu eşti o broască
nici frunza nu e frunză!"
Şi a dispărut
a dispărut
ca un sărut...
ca un sărut!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Real şi ireal

Am zărit toamna în crâng,
Zgribulită, tremurând...
Am zărit toamna-n zăvoi,
Torcând un fuior de ploi.
Am zărit toamna prin frunze,
Toate triste şi ursuze...
Am zărit prin crengi uscate,
Cerul scufundat în ape.

Am zărit în depărtare,
Chipul tău pierdut în zare,
Ochii veseli cu sclipiri...
-Vin cu iarna, vin la ski.
Te îmbrac în haină albă
Cu fulgi fragezi de zăpadă,
Şi vei fi cea mai frumoasă
Zâna mea, alunecoasă!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna duşmană

Ignorând coliziunea stelelor cu pieptul meu,
Mi-am scufundat umerii în cerurile altor timpuri, trecute.
Zece regi ai toamnei s-au răzvrătit împotriva mea.
Întotdeauna trădările şi îngerii grăbesc căderile.
O frunză. Un om.
Sângele meu a fost mistuit de flăcări pe orbita ta,
Lună duşmană.
Eliberează-mă de ani şi de circumstanţele lor tulburi,
De oglinzile destăinuind rochii şi pagini dispărute,
De mâinile imprimate în abisul amintirilor.
Fugi.
Ele ne înmomântează în vântul duşman.
Şi mi se pare că sufletul meu a uitat toate rânduielile.

poezie clasică de Rafael Alberti din Despre îngeri (1929), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

7 de Cupe (Sonet Tarot)

Te-ai scufundat profund în mintea care
A adormit, şi fără greutate
Visează lucruri noi, încântătoare,
Dar tot ce vezi, nu e realitate.
Şi stai închis în dulcea fantezie
Dispreţuind bătrâna raţiune;
Crezi în himere, câtă nerozie,
Şi ai uitat complet de acţiune.
Dar dacă vrei să faci ceva în viaţă
Trezeşte-te, înlătură plictisul,
Fii implicat, munceşte şi învaţă,
Căci doar aşa se împlineşte visul.

Când soarta în necazuri te aruncă
Poţi evada visând, dar munca-i muncă.

poezie de Octavian Cocoş (25 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

E transparent

E transparentul soare în ochii obosiţi,
Balastul zilei noastre îl presărăm cu zimţi,
Cad fructele în poala iubitei, le culeg,
Iubita mă dezmiardă un an, un ceas întreg.
Mă simt ca ursul alb învăluit în nori,
De parcă m-am născut de zeci de mii de ori,
Cu Dumnezeu alături, cu Paradisu-n minţi,
Sărut în neştiinţă sfârcurii tari, fierbinţi.
Visasem, oare, iarna cum cobora-n câmpii?
Mă sărutai o dată, de două ori pe zi,
Cum lunecam pe alba făptură, încântat,
O clipă tot oraşul cu noi s-a scufundat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!