Poezii despre paznicul mi-a inchis cavoul, pagina 3
Sărutul
Era iarnă-n păduri,
urși albi - nămeții
moțăiau în scorburi adînci.
Din negre și crîncene crengi,
pădurea își suia pereții.
Umblam, obosiți de pași
prin zăpada cea grea.
Lîngă noi străjuia
un copac, ca un cerb uriaș.
Gura ta pe-a mea s-a închis
și o flacără mi-a lucit sub pleoape,
ca și cînd, cu foșnet aprins,
o vulpe-ar fi trecut pe aproape.
poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre păduri
- poezii despre urși polari
- poezii despre urși
- poezii despre sărut
- poezii despre negru
- poezii despre gură
- poezii despre foc
- poezii despre crengi
* * *
Fata cu fluturele pe obraz mi-a zâmbit,
Mi-a spus că mă iubește
Ca un fluture, cu aripile de curcubeu,
Mi-a dăruit iubirea necondiționată
Și toate fetele pe loc s-au îndrăgostit
De mine... eu de ele.... unii de alții.
poezie de Mihai Sebastian Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre fluturi, poezii despre fete, poezii despre curcubeu, poezii despre cadouri, poezii despre aripi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vocea ta
mi-a plăcut cândva vocea ta
și gura dulce care o scotea
și aerul pe care-l expira
vocea ta
mi-a plăcut să o sorb, s-o și, orb,
ah, s-o sărut
mi-a plăcut vocea ta
mi-a plăcut
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre voce sau poezii despre aer
Tu
A venit un strigoi
mi-a pus mâinile pe piept
și mi-a zis
"Mă sperii!"
A venit o pasăre
mi-a luat mâinile de pe piept
și mi-a zis
"Ce zbor o mai fi și ăsta?"
A venit
un pește mi-a pus mâinile pe el
și a zis
"Simți pieptul tău?"
A venit îngerul și a râs
Avenit melcul și m-a târât
A venit broasca și m-a scuipat
Ai venit tu
și m-ai amputat...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre îngeri
- poezii despre strigoi
- poezii despre sperieturi
- poezii despre râs
- poezii despre păsări
- poezii despre pești
- poezii despre mâini
Lacrimi roz
De lacrimi roz am auzit așa-ntr-o doară
Și le-am zărit în ochii tăi de primăvară;
Am vrut dulceața să le-o gust, dar lanțuri groase
Nu m-au lăsat s-ating icoana de mătase.
Petale roz, un zâmbet roz, ce feerie!
Dar, ce păcat, privirea mea, nu le mai știe.
Și, poate că nici n-am avut parte de ele,
Că-ntotdeauna le-am zărit printre zăbrele.
Sau, poate-n vise mi-a plouat un roz de vară
Aștept pe gene, rozul tandru să-mi răsară;
Dar, horoscopul mi-a prezis o veste tristă:
Că rozul este interzis, chiar de există.
Într-un muzeu a fost închis în veșnicie
Și știu acum, că viața-n roz, n-o să îmi fie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roz, poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie, poezii despre ochi, poezii despre muzee sau poezii despre interdicții
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit într-o zi o femeie
Când mergeam încet pe drum.
Era frumoasă ca o zee
Și mi-a aprins în suflet un dor nebun.
Mi-a zâmbit într-o zi un bătrân
Cu ochii limpezi ca apa de izvor,
Dar avea inima tristă,
Căci sărmanul era cerșetor.
Mi-a zâmbit într-o zi un copil
Cu ochi frumoși ca două stele.
Mi-am adus aminte de-a mea copilărie
Și de brațele mamei mele.
Mi-a zâmbit într-o zi un pom
Care era legănat ușor de vânt.
Și mi-a părut că zâmbește un om,
Pe drept cuvânt.
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre copilărie, poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre noapte sau poezii despre nebunie
Candela de toamna
patru ani am călărit alături de sfinți decapitați între un oraș sfânt și o iubire interzisă,
orele mi s-au părut fără de sfârșit,
minutele ți-au săpat morminte în sângele meu otrăvit de atâta așteptare.
șacalii deșertului au încercat să îmi trimită sufletul în iad
dar eu mi-am acoperit durerea cu semnul întors al mantiei albe
și am mers mai departe.
am șchiopătat doar în fața focului sacru.
acolo genunchii s-au frânt în cea mai frumoasă rugăciune din lume.
îngerii mi-au biciuit credința cu cravașe de lumină și cuvinte însângerate,
durerea mi-a închis ochii și mi-a deschis brațele,
în numele Tău.
apoi a venit toamna
iar Johannes Larmenius
a reaprins candela de argint.
poezie de Eduard Dorneanu (28 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre sânge, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre toamnă sau poezii despre superlative
Iubire, glob de cristal
Iubire, globul de vis din cristal
Cu clipe, petale de ireal..
Te rostogolești și micșorezi
de la an la an până mimezi..
Un monoton cu funebru de banal
In nevoile cu carusel de hamal..
Lăsând deja-vuuri reci de marmure
In cavoul cu plase de amăgire.
Asteptând sfârșitul cu florile
moarte, ce au fost ale iubirii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre moarte sau poezii despre flori
Patru ani am călărit
patru ani am călărit alături de sfinți decapitați între un oraș sfânt și o iubire interzisă,
orele mi s-au părut fără de sfârșit,
minutele ți-au săpat morminte în sângele meu otrăvit de atâta așteptare.
șacalii deșertului au încercat să îmi trimită sufletul în iad
dar eu mi-am acoperit durerea cu semnul întors al mantiei albe
și am mers mai departe.
am șchiopătat doar în fața focului sacru.
acolo genunchii s-au frânt în cea mai frumoasă rugăciune din lume.
îngerii mi-au biciuit credința cu cravașe de lumină și cuvinte însângerate,
durerea mi-a închis ochii și mi-a deschis brațele,
în numele Tău.
apoi a venit toamna
iar Johannes Larmenius
a reaprins candela de argint.
poezie de Eduard Dorneanu din Sublimare (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocelul
A apărut de sub zăpadă
Cu trupul gingaș și firav,
A colindat pădurea toată,
Și s-a oprit la mine-n prag.
Încet și dulce la ureche,
Cu glas sfios el mi-a șoptit
Că în pădure-i sărbătoare,
Că primăvara a venit!
Mirată l-am privit cu drag
Și i-am zâmbit copilărește,
El mi-a făcut discret cu ochiul
Și mi-a șoptit că mă iubește.
Mi-a spus c-a așteptat un an
La mine-n prag iar să revină,
Ca-i era tare dor de mine
Și că voia să îmi aducă
În sufletul însingurat,
O rază caldă și senină.
I-am sărutat atunci petala
I-am spus că mi-a fost dor de el
[...] Citește tot
poezie de Mariana Simionescu (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre trup și suflet sau poezii despre sărbători