paznicul mi-a inchis cavoul

Mi-am închis...

Mi-am închis...

sufletul în trup
să nu mai zboare.

I-am lăsat ochii
drept fereastră
să ciugulească
firimiturile
de dorul

de afară,

să-l preţuiască atunci
când trupul
obosit de acest

dute-vino

al gândului

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Iulian Zinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul

Am dat un telefon la mine acasă
Am spus "Alo!" şi-apoi am aşteptat
Şi mi-a răspuns o voce-aproape groasă
O voce sugrumată, de bărbat.

Şi am închis şi-am mai format o dată
Şi-aceeaşi voce mi-a răspuns, abrupt
Şi-n mine ca-ntr-o mină inundată
Ceva s-a luminat şi-apoi s-a rupt.

Era băiatul meu, o, doamne sfinte,
Şi eu care uitasem că-s bătrân,
Că am ajuns şi eu un biet părinte
Şi-o amintire, doar, am să rămân.

"Alo, băiatul tatii, masa-i gata?"
Şi el mi-a zis să vin cât mai curând
Şi l-am simţit în trupul meu pe tata
Cu o cazma de purpură săpând.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Jilava

Citeam pe-un zid, cu sânge scris:
"opt ani am stat aici închis"
şi te vedeam, brav şi tăcut,
smerite scrib necunoscut.

Pe-acelaşi zid, mai jos săpat:
"cinci ani şi şase luni am stat"
şi cât priveam porţi şi pereţi,
erau doar ani, şi luni, şi vieţi.

Citeam pe-un zid, cu sânge scris,
am stat închis, am stat închis...
O, Doamne, cât aş vrea să ştiu,
eu, într-o zi, cât am să scriu?

poezie de Mircea Ionescu-Quintus din Moara Dracilor (1999)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cunosc singurătatea!

Când mi-a fost dor,
marea m-a învelit cu valul ei.
Când mi-a fost dor,
cerul mi-a picurat din stropii săi.
Când mi-a fost dor,
muntele însuşi m-a chemat spre creste!
Când mi-a fost dor,
nu m-au lăsat însingurat.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine mi-a furat cuvintele?

Cine mi-a furat cuvintele cu care te chemam?
Cine mi-a furat mâinile cu care-ţi făceam semne?
Primăvara mi-a aflat grădina veştedă,
Toamna mi-a găsit livezile sterpe.

Cine mi-a zdrobit fuga după ciute?
Cine a risipit fulgii somnului împărtăşit împreună?
Vara nu-mi mai coace grâul inimii,
Iarna nu-mi mai aduce zăpadă şi lună.

poezie celebră de Zaharia Stancu din Pomul roşu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am închis ochii

Asupră-mi ochii i-am închis
În alţii de te-ncrezi e chin
În tot ce-i cu iubire scris
E mai mult apă decât vin

Îmi cunosc vârsta rostul scris
Parcă-s din timpii veterani
Ai mărului din paradis
Eu care n-am treizeci de ani.

poezie de Liliane Wouters din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare - HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT!

Azi Îl rog pe Dumnezeu să mă lase să-L gândesc.
Cu-ai mei ochi de muritor nu am şanse să-L privesc.
Am o aripă de flutur, lângă tronu-I de Vecie,
înălţată prea în grabă, lăsându-mi lumea pustie...

Mi-am pierdut juma de suflet în Durerea despărţirii
de doi ochi curaţi, de Înger, ce-au închis Minunea Firii...
Da, mi-e Dor fără de margini de Nemărginirea Sfântă
care mi-a furat IUBIREA, regăsindu-mă înfrântă!

Azi Îl rog pe Dumnezeu să mă ierte de păcate,
să pot să mă-nalţ şi eu, când mă voi sfârşi prin Moarte,
că mi-e Dor, fără de margini, de doi ochi curaţi, de Înger,
ce-au închis Minunea Firii şi de-atunci doar plâng şi... sânger...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să sari

la mine din cavoul rece
şi o să mă blestemi
dacă nu mă întorc la tine
să te iubesc cu ţipăt
târziu în noaptea cu fantome
plânsul meu o să fie muşcat
în nesomnul tristei jelanii
o să-mi ajungi la beregată
cu degete tale ce sfâşie
noaptea purtată de bufniţe

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menire

Nu pot cuprinde-ntreg pământul
Şi toată-nvăţătura lumii n-o voi şti,
În biblioteci închis va sta cuvântul
Ce-a căutat răspuns la tot ce-nseamnă a fi.

Eu nu voi şti de ce mi-a fost menirea
Să fiu iubire şi lacrimă şi zbor,
Prin lume rătăcind să caut moştenirea
Ce strajă fi-va-mi, cu ochii s-o măsor.

poezie de Lavinia Bud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavoul (apropo de cavourile luxoase din cimitirul Bellu, din Bucureşti)

În pământul sfânt al ţării sunt direct înmormântaţi,
Genii ce-au adus progresul şi eroi nenumăraţi.
Un cavou luxos şi mare, demn doar de regalitate,
Ţine-adesea-n măruntaie o ilustră... nulitate.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (13 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!