parul alb si barba sura

Luna răsare în barbă

Lucrurile se alungesc
Deformând ochiul,
Prin fluturii lui
Domnul ghidează zborul.

Duhul se topeşte,
Cerul coboară,
Lâna stelară-i
Arcuş la vioară.

Luna răsare în barbă,
Universul miroase
A iarbă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legendă

Parc-aş fi Pillat din Pont

cu barba pân-la pământ

doar acasă ca pe front

poezia-mi ţine rând

Cu barba pân-la pământ

din lacrimi am o mască

nu mă dau degeaba sfânt

aud iarba ce-o să crească

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 martie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietene, barba ta albă mătură pământul

Prietene, barba ta albă mătură pământul.
De ce stai mereu în picioare, în aşteptare?
Chiar speri să-l vezi
În una din zilele tale amărâte?
Cu ochii tăi bătrâni,
Chiar speri să vezi
Marşul triumfal al justiţiei?

Nu mai aştepta, prietene!
Du-te cu barba ta albă
Şi cu ochii tăi bătrâni
Pe alte tărâmuri, mai prietenoase.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâni

De lângă voi de ce m-aţi dus
Părăsindu-mi bătătura?
Azi la crâşmele din sat
Mă regretă beutura

Atunci nu mai hoinăream
Prin restaurante, braserii,
Acasă v-aş fi povestit
Cât sunt beţivii de hazlii

Aş fi găsit eu o codană
După lăsarea mea la vatră
Isteţ fiind mă descurcam
Şi satul m-ar cinsti c-o vadră

Te-ar trage des de barba sură,
Hlizându-se pe rând nepoţii,
De te-ai preface supărat
Te-ar alinta "boşo", necopţii

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Octavian Goga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În măceşii roşii

În măceşii roşii, în mătasea porumbului,
În coaja mesteacănului, în măceşii roşii,
În toamna cu vulpi roşii văd părul iubitei,
Numai părul iubitei.

În despletirea pădurilor, în despletirea cocorilor,
În despletirea amurgului roşu, în nori,
Văd părul iubitei, numai părul iubitei
În vulpile roşii ale toamnei.

poezie celebră de Zaharia Stancu din din volumul: Pomul roşu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

femeile fericite îşi ţin viaţa
în valize captuşite cu atlas roz
au poze cu pui de rinocer alb
şi îşi coafează părul precum medusa

siropul prăjiturilor făcute de ele
vindecă răni din dragoste
scriu cărţi cu dermatograful
pe mijlocul oglinzii

cine ar mai vedea cearcănele
de pe inimă
când la îndemână e mereu un ruj roşu
şi o cutiuţă muzicală în care
cântă o mierlă gheişă

alunecările femeilor fericite
sunt nişte arabescuri
pe o catifea stacojie
pe care la urmă îşi vor depune

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictat in alb

Culori aleg cu degetul
Şi le pictez în alb,
Mă-nalţ în spirit, cugetul
Rămâne alb, alb, alb…

Văd oameni, plânset şi suspin,
Văd eşuând trecutul,
Aş plânge şi eu, dar vânt lin
Mi-alină visul, gândul…

Să intru iar în trup curat
Mă voi gândi de azi,
Căci ochiul meu e fermecat
De norul plin cu brazi.

Iar în veşminte mă simt bun,
Sunt albe şi curate,
Tot ce-mi rămâne e să spun
Că mă gândesc la moarte.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele alb al paradisului

Mi-ai zis odată
că iubirea are vârsta cerului,
şi de atunci
merg pe frunţile norilor.

Undeva e un nor alb,
e atât de frumos,
cu floare de cireş în gene.
Mi-a spus că dacă sunt îndrăgostită,
pot afla soarele alb al paradisului.

poezie de Camelia Opriţa (13 iunie 2007)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţ

Te voi regăsi
femeie de la margine de lume
pe faleza arsă de brume
în decembrie
în vântul purpuriu al orientului
pe ţărmul încărcat de sare albastră
şi veştede spume

Nu mai ştiu să te laud
am uitat lucruri şi nume
o să mă rog pentru sufletul tău
de crin roşu
cu tăceri şi bolboroseli fără şir
şi fără cutume

N-am fost niciodată doar cu mine însumi
ţi-am purtat părul
flacără de pe comori
strâns peste piept şi peste faţă
ţi-am purtat trupul în trupul meu schingiuit

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Radu Văcărescu din Gnoze (2004)
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Orchestra începu cu-o indignare gratioasă.
Salonul alb visa cu roze albe --
Un vals de voaluri albe...
Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă...

În aurora plină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări --
Cântau clare sărutări...
Larg, miniatură de vremuri viitoare...

poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Ed. Tineretului -1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!