Desculț
Te voi regăsi
femeie de la margine de lume
pe faleza arsă de brume
în decembrie
în vântul purpuriu al orientului
pe țărmul încărcat de sare albastră
și veștede spume
Nu mai știu să te laud
am uitat lucruri și nume
o să mă rog pentru sufletul tău
de crin roșu
cu tăceri și bolboroseli fără șir
și fără cutume
N-am fost niciodată doar cu mine însumi
ți-am purtat părul
flacără de pe comori
strâns peste piept și peste față
ți-am purtat trupul în trupul meu schingiuit
silueta-ți sveltă de tânăr sicomor
Te voi regăsi pe faleza de calcedonie
de la margine de lume
de la frigic bosphor
de unde-am plecat în lume
cu Barnaba și Pavel
și unde mă-ntorc cu părul vâlvoi
și barba în neorânduială
încins cu mantia scurtă
a înțelepților de pe urmă
desculț și cu gleznele împiedicate
de-o sfântă poticneală
poezie de Ioan Radu Văcărescu din Gnoze (2004)
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
Citate similare
Niciodată
mă-ntorc în lumea mea
de unde am plecat
acolo îmi găsesc liniștea
acolo cuvântul e cuvânt
floarea este floare
soarele același
în fiecare dimineață
nu pot urca mai sus...
nu pot aspira
spre înălțimile artei
acolo unde tu ești împărat
mă-ntorc acasă
recunosc, nu fără un regret
dar mă voi regăsi
trecând pragul casei
care mă așteaptă
așa am fost, așa voi fi
și nu mă voi schimba
niciodată.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre cuvinte
- poezii despre înălțime
- poezii despre schimbare
- poezii despre dimineață
- poezii despre artă
- poezii despre acasă
- poezii despre Soare
Dans în ploaie
Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne,
Iubiții mei, priviți dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-și ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.
De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc
Să fac legătura-ntre voi și-ntre stele.
Știu, voi iubiți părul meu grav și năuc,
Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.
Priviți până o să vi se atingă privirea de vânt
Brațele mele ca niște fulgere vii, jucăușe -
Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,
Gleznele mele n-au purtat niciodată cătușe!
Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze și destrame-mă vântul,
lubiți-mi liberul dans fluturat peste voi -
Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Musat Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre dans, poezii despre iubire, poezii despre glezne, poezii despre sărut, poezii despre păr, poezii despre ochi, poezii despre foc sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vii și pleci
Ai apărut în ploaia dintr-o toamnă
cu părul ud, pierdută-ntr-un oftat.
Te-am încălzit, și-ai înțeles ce-nsemnă
sărutul nebunesc... dar ai plecat.
Ai fost, un timp, o stâncă-n vârf de munte,
sub soarele puternic, nemilos.
Eu ți-am adus, coroană peste frunte,
un nor, o ploaie, însă... ce folos?
Ai fost pierdută... ți-am fost regăsire,
ai fost o salcie... ți-am dat un râu.
Eu am fost gând și vânt, am fost iubire,
iar libertatea-ți n-am ținut-o-n frâu.
Te-am înțeles mereu și, fără vrajmă,
ți-am urmărit și vechile poteci,
căci tu ești peste tot la mine-n preajmă.
Eu te iubesc, dar știu că vii... și pleci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre timp, poezii despre râuri sau poezii despre munți
Refuzul tău...
ți-am cerut mâna să o păstrez,
să prindă ale mele palme,
pe ea să-ți pun un mic inel,
să-mi fii soție peste toamne
dar nu ai vrut și ai plecat,
lăsându-mă pe altă lume,
mă încolțești cu un păcat
nesăvârșit, neștiindu-i nume
mă chinuiesc să știu de ce?
răspunsul îmi așterne noaptea
și o veghez și mă veghez,
crăpându-mi ochii dimineața
ți-am cerut mâna să o păstrez,
refuzul tău a rupt din mine
dorințele și al meu crez,
să fiu cu tine, doar cu tine
de astăzi nu mai cred nimic,
ai șters trecutul cu o vorbă,
din ce am fost sunt un pitic
doar umbra mea îți caută umbra
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre soție, poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre mâini sau poezii despre dorințe
Anotimp fara nume
vor inflori zapezi pe trupul meu de ceara
si nu voi sti vreodata ce anotimp am fost
dar voi gusta cu sete povesti de-odinioara
si s-or rasfrange-n tample fara nici-un rost.
si poate primavara se va duce nevenita
si printre nuferii albastri din nou v-a adormi
or rasari doar fulgi cazuti din clipa asfintita
din ochii mei de papadii purtati de unicorni.
unghere imbracate de lumina noptii
pierdute in faclii ce inca mai mocnesc
s-or teme ca si mine de tropotele tortei
ce ard in sloiuri priviri ce asfintesc.
vor inflori si astrii toti pe caldaram in urme
si toti copacii-n jur vor vrea a inflori
in anotimpul cu zapezi ce-i fara nume
pe trupul meu de ceara si n-am sa stiu de eu voi fi.
o margine de iarna pe-o margine de lume
ce-si strange cu nesat ninsori ce nu vor fi
si macii imbatati ce-i poarta vantu-n turme
cu umbrele in trena brumelor tarzii.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre anotimpuri, poezii despre unicorni, poezii despre somn, poezii despre promisiuni, poezii despre nuferi, poezii despre ninsoare sau poezii despre iarnă
De ziua ta, femeie
Nicicând nu am fost autor de scenarii,
Așa că, direct, îți voi spune: Femeie:
Ești farul spre care tânjesc marinarii,
Big-bangul ce dă omenirii scânteie;
Poeții te-admiră și te-nalță în vers,
Fără tine, femeie, iubire n-ar fi,
Când apari în lumină tristețea s-a șters -
Ești minunea ce-aduce pe lume copii.
Pentru noi ești cetatea ce-ascunde comori,
Pentru noi, idealul pe lume, tu ești,
Trupul tău l-aș scălda într-o mare de flori,
Fără tine femeie, n-ar fi nici povești.
Ești alături de mine oriunde, oricând,
Amândoi împărțim bucurii și restriști,
Îmi dai zilnic putere și-n faptă și-n gând,
De-aceea, femeie, mulțumesc că exiști.
poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre tristețe, poezii despre mulțumire, poezii despre marină sau poezii despre idealuri
Un poem din cealaltă extremă a vieții
Mă uit la mine și nu mă mai recunosc; totul e nou si necunoscut.
Nu stiu ce s-a întamplat cu mine... nu mă mai trezesc din visul acesta;
Uitat de lume și de viață pașesc prin trecutul fără sfarșit, încărcat cu amintiri frumoase, însa prea dureroase.
Of, viață, cu ce ți-am greșit?
Of, lume, chiar ți-am greșit!?
Doamne, unde esti tu, cel care esti lumina pământească? M-ai lăsat și tu? Te strig, dar nu mă auzi; Te caut, însă nu te găsesc!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre visare, poezii despre greșeli, poezii despre frumusețe, poezii despre durere sau poezii despre amintiri
O lume
O lume fără margini,
Ascunde un mister.
Ce leagă două pagini,
Ce scrie-n caracter.
O lume a iubirii,
A păcii și iertării.
Cu dragostea privirii,
Purtat pe valul mării.
O lume neștiută,
Ce doar un gând o știe.
O lume nevăzută,
Stă doar în povestire.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (31 august 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre iertare sau poezii despre gânduri
Mareea
Trupul meu se culcă peste maree
Mîinile îmi adorm în mișcarea ei
sonoră, de mătase cosmică,
dirijată de aștri
și-mi pare că mareea va descrește spre tine
fruntea mea va odihni
pe stîncile fosforescente
ale coastelor tale
Mă voi trezi
cu soarele crescut în părul meu,
privindu-mi trupul argintat,
de sirenă
cum încet se transformă,
gîndindu-mă că în lumea asta
voi fi gata să merg pe cuțite
ca să te urmez
voi umbla sîngerînd peste cioburile solzilor
și peste scoicile
vărsate de val ca niște azime
topite în nisipul solar presărat
pe țărm din umărul tău.
poezie de Irina Monica Bazon
Adăugat de Anca Diana Vasluianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă, poezii despre nisip, poezii despre mișcare, poezii despre descreștere, poezii despre creștere sau poezii despre astronomie
Eu voi muri definitiv, odată
Eu voi muri definitiv, odată
nu-mi fac iluzii, știu că voi muri,
făptură mea va fi decapitată
de ghilotina clipei într-o zi
Iar trupul meu ca o statuie greacă
turnat în bronz și stele din înalt
prin pietre mari de moară o să treacă
strivit între un veac și celălalt
Și peste locul meu de-ngropăciune
vor răsări civilizații noi
zvon de ospețe dulci o să răsune
Și când le-o fi orgia mai în toi
le voi striga de dincolo de lume:
veți fi ca mine, eu am fost ca voi!
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Corneliu Vadim Tudor despre înălțime, citate de Corneliu Vadim Tudor despre timp, poezii despre stele, citate de Corneliu Vadim Tudor despre stele, poezii despre sculptură, poezii despre moarte, citate de Corneliu Vadim Tudor despre moarte, poezii despre civilizație sau poezii despre Grecia
Ți-am spus că te iubesc...
ți-am spus că te iubesc,
știu, ți-am spus și sigur știi,
atât de mult mă răscolești și amăgești
și eu, nebunul, mai mult te doresc.
ți-am spus de ochii tăi dogoritori,
cum mă înțeapă, cum îi simt,
cum mă topesc atunci când mă mai mint,
cum ard tăciunii lor scânteietori.
ți-am spus, sunt sigur că ți-am spus,
cum trupul tău îndeamnă, mă îndeamnă...
cum trupul meu îl doare și te cheamă,
să vii furiș, să ne iubim într-un apus.
ți-am spus și taci, zâmbești tacit
și pieptul meu e tot o rană,
prea mult el a sorbit licoarea ta din cană,
licoarea otrăvită care m-a vrăjit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre nebunie sau poezii despre minciună
Adun în mine...
Adun în mine ani cu hărnicie
din frunzele copacilor nemuritori,
să îi sădesc în vițele de vie
când toamna-n brume cade peste flori.
Nu mă opresc din mersul meu prin lume,
neobosit colind peste iubiri și dor,
mă folosesc de haruri fără nume
când trec grăbit și le culeg din zbor.
Popasuri lungi prin suflete rănite
mai fac și le alint lăsându-le în dar
licori curgând din marile ispite
păstrate-n amfore vrăjite de stejar.
Nu mă opresc prin casele blamate,
plătind amoruri false, date la oca,
nici nu adun cuvintele furate
strigate noapte-n cântecul de cucuvea.
Sunt doar un simplu trecător prin lume,
Trudind din greu ca să îmi fac un rost,
pe cartea mea, la urmă, doar un nume
va sta să v-amintească cine-am fost.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viticultură, poezii despre stejari, poezii despre muzică, poezii despre hărnicie sau poezii despre greutate
Străina
Într-un vers eu îmi scriu viața,
fericirea și distanta dintre mine și pedeapsă.
Nu mai știu dacă-s frumoasă,
dacă sunt la mine acasă sau sunt toată-n poezie, nici nu știu dacă-ți sunt ție...
sau dacă ți-am fost vreodată.
Știu decât că-i sunt amantă
celui mai nebun bărbat din această galaxie.
Și mai știu că m-a iubit,
cum n-am fost nicicând iubită,
m-a atins fără să-atingă,
trupul meu firav de zână,
și m-a dus în lumea lui,
unde totu-i terminat, dar nimic nu se termină.
Am privirea de felină
și iubirea ascunsă-n pleoape.
Sunt străină de lumină
dar aduc lumină-n tine.
Sunt mister nepământean, și-s atrasă de păcat, sunt un vis de mult uitat,
iar sub piele îmi curg rime,
amare și otrăvite,
și se face lanț din ele.
Sunt legată la picioare
și stăpână pe cuvinte,
dar sunt sclavă între ele.
Eu sunt moartea din femeie
și sunt viață-nfloritoare.
Insetată de amor m-am născut și am să mor, Străina străinelor,
fără casă,
fără lume,
fără loc în viitor!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sfârșit sau poezii despre sclavie
* * *
Mă împletesc in razele soarelui.. și-mi îmbrac sufletul în Lumina Cerului...
Lumina alba a Taborului...
și-apoi cu palme de căldură pline, voi desena iubirea peste oameni... voi contura orizontul lumii cu sufletul meu... si-mi voi așeza inima la picioarele fiecărui om pe care-l voi întâlni pe drum, făcând-o leagăn pentru fiecare suspin... lumânărică vie si blanda pentru fiecare urma de întuneric ce-o voi întrezări pe vreun chip... și brat de sprijin pentru pași ce se poticnesc pe cărare...
Eu, o mânuță insorita cu iubire vreau sa fiu,
lumină a iubirii coborâtă din înaltul Cerului...
la o margine de drum,
intre versurile unui cântec,
sa cuprind nemarginirea
și sa-mi revars
din causul palmelor
izvoarele de apa vie din sufletul meu...
peste lume...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre picioare
Vinovații fără vină
Sunt curat la trup, curat la suflet,
Vreau să înțeleg și să iubesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât și cum gândesc.
Simt în trup pletoșii de altădată,
Firea mea e saltul omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât și cum gândesc.
Lume, lume, soro lume,
De ce ești prea rea de gură?
De ce ne privești cu ură?
Vinovații fără vină
Cer să se facă lumină.
Vreau să-înalț castele de gândire,
Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât și cum gândesc.
Nu e loc de noi în lumea voastră,
Nu-s din noi acei ce ne muncesc,
Și țin cont de cât de lung am părul,
Nu de cum și cât de mult gândesc.
Hei, voi neatenți la soarta noastră,
Hei, voi ce ne credeți pui de drac,
Gândurile voastre sunt și ale noastre,
Gusturile însă nu ne plac.
Hei, voi care-ați fost odată tineri,
Hei, voi care știți ce-i omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât și cum gândesc.
cântec interpretat de Florian Pittiș, versuri de Dorin Liviu Zaharia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre nevinovăție sau poezii despre muncă
Vantul
Peste lume peste sate
Vântul bate cu puteri
Ridicat mă simt de umeri
Căutând ziua de ieri.
Din cohorte și ulcele
Dăngănit de spart cuvânt
Vântul bate cu putere
Și îmi dă și mie-avânt.
Mă învăluie cu patos
Lunge brațe de eter
Vântule de unde vii?
Nu sunt singur azi pe lume
Și nici mâine nu voi fi.
Ridicat mă simt de umeri
Râd de ziua cea de azi
Peste lume, peste sate
Vântul bate!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat sau poezii despre râs
Hai, vino, măicuță!
Hai, vino, măicuță, de mult ți-am iertat
Purtarea de ieri; m-ai lăsat prin străini!...
În pieptul meu firav, se zbate-un oftat,-
Mi-i sufletul strâns, plin de urme de spini.
Nu pot să pricep că iubire n-a fost,
Că tu m-ai născut într-o lume de chin.
Nu-mi vine să cred c-am venit fără rost.
În minte rămasu-mi-a chipu-ți blajin.
Hai, vino, măicuță, când nici nu visez!
Eu stau, o scrisoare pe zi să îți scriu.
Nimic nu-mi învinge firavul meu crez,
Că nu m-ai uitat și-ai să vii-ntr-un târziu.
Mai stau lângă voi frații mei, vreau să-mi spui?!
Împart o bucată de pâine tustrei,
Sau astăzi sunt și ei tot ai nimănui?!
Acasă, înseamnă ceva pentru ei?!
Hai, vino, măicuță, dă-mi mâna, te rog!
Cu tine mă poartă s-ajung la liman.
Fii mândră de mine, că în catalog,
Am doar note bune în fiece an!
Îți semăn, măicuță, la minte și chip,-
Acasă mă ia, lângă voi nu-i pustiu!
Mă simt prin străini ca pășind pe nisip.
Mi-e dor în căsuța sărmană să fiu.
Hai, vino, măicuță, de mult ți-am iertat
Purtarea de ieri; m-ai lăsat prin străini!...
Mi-i sufletul strâns și mă simt rușinat,
Crezând că-i iubeai doar pe frații mezini.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre scrisori, poezii despre rușine, poezii despre pâine sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Într-o stație de metrou ...
privesc brațul tău, caut unghiul perfect
plinul rotundului te unduiește și degetele-mi alergă-n jos, după o umbră
imaginar pașii îmi arată un picior, desculț, întins pe-o margine de lume
granița vederi-mi oprește, gândul să pășească-n necunoscutul tău
abandonată pe leagănul lumii, tresari, te strângi, revii și te retragi
mâine voi rămâne c-o gură arsă de sete și cu gânduri de sinucigaș
nu mai am mărunțiș pentru încă o zi, voi cânta într-o stație de metrou
în palmă încă mai am semnul atingerii tale, mă arde
la masa serii voi număra clipele unite, iar-n note de chitară te voi striga
sub ochi am rămas cu cercănele chipului tău, privindu-mă
poezie de Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre perfecțiune, poezii despre metrou, poezii despre imaginație sau poezii despre gură
Poate... continuare
Am adormit și am uitat
de unde am venit aici,
cred că am plâns cu lacrimi mici
de-acolo de-unde am plecat.
O să adorm cândva și-aici
și voi fi sigur dezlegat,
de ceea ce mă simt legat
cu funii pline de sclipici
Voi păși în altă lume
și nu voi ști ce am visat,
să rostesc făcând și glume
Voi fi din neguri luminat
fără umbrele postume
și de alt soare încântat.
sonet de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor sau poezii despre plâns
Dependenta
Eu nu știu fără tine cum se cântă
când se așază-n portativ diezi
de râs înalt și nu știu cum cuvântă
glasul iubirii... Zborul mi-l retezi
de-mi iei nemărginirea ta albastră
și-mi lași doar o fărâmă de apus
să-mi îmblânzească cerul din fereastră.
Și nu știu fără tine cât s-a spus
din gândul alb al iernii fără nume,
din cel al verii, încă auriu,
din cel lăsat pe margine de lume
să pârguiască roade de pustiu.
Nu știu măcar de unde până unde
hotarele poveștii se întind
căci fără tine răspândesc secunde
de timp confuz și-n zbucium mă aprind...
poezie de Aura Popa
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vară sau poezii despre secunde