Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pictat in alb

Culori aleg cu degetul
Și le pictez în alb,
Mă-nalț în spirit, cugetul
Rămâne alb, alb, alb…

Văd oameni, plânset și suspin,
Văd eșuând trecutul,
Aș plânge și eu, dar vânt lin
Mi-alină visul, gândul…

Să intru iar în trup curat
Mă voi gândi de azi,
Căci ochiul meu e fermecat
De norul plin cu brazi.

Iar în veșminte mă simt bun,
Sunt albe și curate,
Tot ce-mi rămâne e să spun
Că mă gândesc la moarte.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mirela Nicoleta Toniță

Alb

Un vers alb,
o îmbrățișare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roșie,
doar ea culoare
mai roșie ca albul,
mai albă ca roșul...
și din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
și din nou,
îmbrățișări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
și apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 26 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Alin Ghiorghieș

Abator

Albise totul! Caii albi mestecau iarbă albă
fluturi albi devorau varză albă
călăii albi sugrumau flori albe
cireșe albe, moarte albă, pământ alb
marea albă...
Curcubeul
alb
spre alb
spre foarte alb...
Cineva de un dinte alb și-a mușcat buza albă.
Și-a curs un copil roșu
cu un strigăt roșu.
Și Dumnezeu era incolor
incolor
iar greierii roz vindeau culori
pe sub mânâ
în spate la abator.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ana Blandiana

Alb pe alb

Scriu cu alb pe alb
Deși știu că nimeni
Nu va putea citească,
Nici chiar eu,
După ce voi fi uitat ce am scris.
Binele este întotdeauna
Greu de înțeles –
E mai ușor accepți un eres
În paradis
Decât o jertfă benevolă omenească.

încăpățânez
scriu alb pe alb
Deși mi se spune
folosesc cel puțin
Litere cu sclipici,
Când desenez ramuri de măslin
Sau fapte bune
Plictisitoare.

Dar,
Acum și aici
Nu am decât o culoare
Care poate
Să le cuprindă pe toate
Și scriu cu alb pe alb
În zadar.

poezie de din Orologiul fără ore (2016)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestiri fantastice" de Ana Blandiana este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -55.00- 41.99 lei.

Despre iarna

Alb…
atâta alb
ochiul lăcrimează
și trupul tremură
neputincios
cuprindă
atâta prospețime.

Alb…
totul alb.

poezie de
Adăugat de Carmen IosipaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Calcul

Iarna
este o
poliță
ce avem
de plătit
în rate
la început
alb pe
verde
sau alb
pe ramuri
apoi alb
pe alb
pâna la
scadență
când
dispare
tot
ce-i alb.
și reapare
un alt
verde
pe plai.

poezie de (3 decembrie 2016)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Leonte

Alb

Presărați alb mult,
Preluat din prezent
Amintiri din trecut.
---
Culegeți alb imaculat
Trimiteți albul curat
Priviți alb neîncetat.
---
Puneți alb
În tot ce aveți,
Albul e fericire
Albul e nemurire.
---
Albul din flori,
Albul din ninsori,
Albul din nuferi
nu te superi
---
Plecăm în alb înalt
Pe tărâmul celalalt.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alb și negru

În mine totul s-a frânt
Ca într-o clepsidră spartă
Și curge durerea ca nisipul în vânt
Și viața mea e moartă...

Și plouă des din ochii mei
Iar lacrima doare
Și stropii-s mari și ochii grei
Și ziua soare n-are...

Nopțile-s albe tot mereu
Iar visele nu au culoare
Somnul cel lin devine greu
Dorința apăsătoare...

Din viața mea dispar culori
Dispare încet albastru
Și chiar petalele de flori
Se-mbracă-n alb și negru...

poezie de
Adăugat de Florentina DanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alb, tot mai alb

Singuri, în somn
tresărim amintindu-ne
de uși uitate deschise,
din alte vieți.

Alb, tot mai alb
fragilul meu suflet...

Cum? Doar mereu îl învăț
nu crâcnească-n
leagănul de mătase
al pieptului.

Uitarea e balsam întru toate.

poezie de din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta PasatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Virginitate

alb, simplu de alb
roșu tradafir desfăcut
și cuta ivită în alb
sperie de roșu
tresar îngândurat
este impietate?
și totuși este alb
frumos de alb
și simt în zbucium
tresărire de iubire
eu, ea, amândoi
albul ce ne înconjoră
ne leagă...
câ timp oare?
a fost ieri, a fost adevărat?
pe stradă trece un chip îngândurat
este ea? sunt eu?
am fost amândoi?
am rămas oare eu alb?

poezie de
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Alb

Orchestra începu cu-o indignare gratioasă.
Salonul alb visa cu roze albe --
Un vals de voaluri albe...
Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă...

În aurora plină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări --
Cântau clare sărutări...
Larg, miniatură de vremuri viitoare...

poezie celebră de din Poezii - Ed. Tineretului -1966
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Dumitru Sârghie

Poemă albă cu mama și tata

Lama vibrândă a unui verde stilet,
Străpunge nervos și năvalnic lumina,
Sângele alb se scurge, pe-o rază, încet,
Suspină și plânge, amarnic, hermina...

Cățelul pământului, vai, latră la lună,
Izvoare de lapte clipocesc în albul eter,
Printre mestecenii albi, un cerb îmi adună,
Floarea Reginei Maria, din alb Lerui-Ler.

Îl văd pe Tata, febril, răsucind o țigară,
Din tabachera-i strălucind în lumină,
Alături de el, ca o fantasmă solară,
E Mama, aievea, îndeajuns de senină.

Amândoi îmbrăcați în mantii bogate,
De-un alb delirant, îngeresc, de sulfină,
Vrăjit i-am spus Tatii: Salut, Majestate!,
Năuc, i-am spus Mamii: Servus, Regină!

Deodată, în față-mi, se clatină Cerul,
Mai alb ca petala de suavă brândușă,
Iar Mama și Tata, dizolvându-și misterul,
Coboară-n Regatul lor alb de cenușă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Șuta

Antonimi

Toamna
ce se așează, o desenezi abstract,
cu maci prin lanuri de porumb,
în flori de primăvară o îmbraci,
când frunze ruginite
doinesc suave spre pământ.
Îmi spui ca sunt copacii plini
cu flori de liliac,
mirosul lor te-mbată prin suspin,
eu văd doar crizanteme,
nuferi roz pe lac,
o toamnă blândă ce se așează
iar primăvara ta
ecou cu sunet antonim.
Din negrul cât era în jur,
am strâns lumini
și dorurile le-am împletit cu alb,
iar tot ce văd
că-i toamnă și-i sublim acum,
tu vii să-mi spui
că din rugina frunzelor
a înflorit din nou
alb liliac pe ram...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Antiteză la nevoia de alb

Nevoia de alb mă-nfioară,
Oasele albite de timp,
Trăindu-și tăcerea,
Rochia de mireasă acoperind
Un trup pângărit...
Laptele de la sânul mamei
Cu gust de nicotină și de alcool,
Voaluri înălțat în vânturi aspre și reci.
Doar luna îmi pare că se cunună cu valul,
Acoperind noaptea.
Și atunci biciuiește de dor,
Nevoia de negru, de noapte.
Cu el acopăr durere și lacrimi,
Ură și întinăciune,
Dispreț și dezastre.
Apoi mă voi naște un altfel de alb...
În crematoriu de negru.
Nu voi mai fii decât cenușa tăcerii,
Iar fumul se va înălța,
Îmbrăcat în straie albe, primeindu-ne ființa.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Consecvent în alb

Totuși între nașpa și marfă
poezia mai rămâne la harfă

distih de din Distihuri rebele (31 octombrie 2009)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

...în alb

mi-ai lăsat inima închisă ochi
în albul în care
nu se pot picta respirații
sub pleoape, oarbă
îmi arunc pământ alb
peste moarte

tu ai culori și-n lacrimi

punctele de suspensie
exprimă orbirea cuvântului în
orice poet...
există un fel de alb
în care culorile la fel de albe
încătușează ochii

în pântece albe
nu se nasc sunete vii
am adunat anomalii
din amândoi
într-un singur fluture alb
pe care primăvara îl rupe în
jumătate cu lunile prea încărcate
de flori
înainte să-și întindă subțire
respirația

nu se pictează pe pânza albă
viața întreruptă în luminile ude
nu o pot aprinde privirea
a căzut dincolo de respirație
păsări albe se rup din mine
și mă împart mai mult
decât ploile se împart
în picături...

poezie de
Adăugat de Andreea.GeeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt orb

Sunt orb, sau vidul este negru?
Aud nimicul gânditor
Și simt căldura unui mine.
Dar unde-s restul, nevăzuții?
Voi iară m-ați lăsat mor?

Sunt orb, dar vidul se deschide
Și-ncep s-aud un foșnet lin
Și lângă mine simt acum un trecător.
Unde te duci? Stai, mai așteaptă!
Dar confund cu un decor...

Sunt orb, iar vidul este alb
Aud cum pașii vin la mine
Și simt căldura, cuprinde...
Și stai, și stai, iar eu te văd,
Un chip descris de mâini timide.

poezie de din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza CotovanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt orb

Sunt orb, sau vidul este negru?
Aud nimicul gânditor
Și simt căldura unui mine
Dar unde-s restul, nevăzuții?
Voi iară m-ați lăsat mor?

Sunt orb, dar vidul se deschide
Și-ncep s-aud un foșnet lin
Și lângă mine simt acum un trecător.
Unde te duci? Stai, mai așteaptă!
Dar confund cu un decor.

Sunt orb, iar vidul este alb
Aud cum pașii vin la mine,
Și simt căldura, cuprinde
Și stai, și stai, iar eu te văd,
Un chip descris de mâini timide.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Șuta

Între alb și negru

Albă mi-a fost chemarea,
deschiderea mea spre viață,
alb mi-a fost și destinul
trăindu-l sfios dar pur
printre oameni și clipe,
dorind mereu
las în urma mea
tot ce am mai bun.
Albă îmi era și trăirea,
suflet deschis spre iubire
trasformat în negru cărbune
după ce dezamăgirile vieții
l-au ars din temelii,
căutăndu-i rămășițele apoi
prin cenușa și scrum....
Apoi o lupta acerbă
între alb și negru mereu,
puritate și vise curate
zdruncinate de negrul din viață
lăsând în urmă un alb obosit
sângerând pe drumul vieții
care este atât de greu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Kobayashi Issa

Iar primăvara
patruzeci și trei de ani
ce orez alb alb

haiku de , traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Cerul ca o pată (de Paști, în 2013, inspirat de volumul de versuri cu același titlu, al poetului Daniel Murărița, dar și de faptul că soția mea a băgat de seamă că am trei fire de păr alb. La țară fiind, nu am avut oglinzi s-o văd și pe-asta!)

Am trei fire de păr alb, în cap.
Sunt, de-acum, bărbat în toată firea;
Prea puține haine vechi -ncap,
Cele noi, rar îmi atrag privirea.

Începutul bătrâneții mele,
M-a surprins atât de mult, încât
N-am oglinzi, ca să mă văd în ele;
Sunt la biata mama... nu-s urât.

Căci și alb de tot de-aș fi și chel,
Cerul nu mi-ar zice-o niciodată;
Mama mea, privindu- din el,
Mi-a spus că oglinda e pătată.

poezie de din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook