Poezii despre osandit, pagina 3
Tulpina de nimic
Lângă orice drum stă la pândă o cărare
ce face semne de mirare spre orice trecător,
lângă orice om stă o tulpină de nimic
ce strigă spre soare,
poate din tr-un nevăzut zbor a scăpat un scâncet
sau poate o uitată și neștearsă lacrimă
mai stăruie pe margine
unde priveghează o statornică lumină la umbra vremii
și de acolo tot scutură o neobosită flamură
ce și-a uitat zborul în spic.
Lângă orice om stăriue o răcoroasă și nevăzută ramură
ce aleargă spre un alt râvnit soare
sub a cărui necuprins popas
o nouă sămânță se naște,
un nou osândit ce va sta în a lumii cărare
ți va scoate o lumină din nimic.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre uitare, poezii despre naștere, poezii despre lumină, poezii despre crengi sau poezii despre Soare
Iubirea
Iubirea-i păzitorul înger,
Lumină-n suflet, pace,
Rouă pe florile de sânger,
Lumină, taină, pace...
E un poem de suferință,
De zbatere și taină,
Poem ascuns în necuvinte
De dor, iubită doamnă!
Privim sub a tăcerii arce
Cum înfloresc castanii...
Iubirea sfântul legământ
Ne pomadează anii...
Un umăr peste care
Poți plânge liniștit
Cu lacrimă de sânger
De doruri biciuit...
Iubirea ți-e aripa
Ce poartă spre înalturi
Iubitul osândit...
Pe-a lumii catifele,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre flori
- poezii despre dor
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre spațiu și timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pe muchii de dileme
Avem prea multe nefirești probleme
de rezolvat în fiecare zi,
s-au adunat pe muchii de dileme
și ne-ntrebăm: "A fi sau a nu fi"?
Iar magica-ntrebare ne pătrunde
în sufletul rămas neprotejat
pe un tărâm străin care ascunde
un vast război, cu scop nedeclarat.
Ne rătăcim în căutări sterile,
bătând la porți lăsate cu-mprumut,
în dosul lor stă Kafka, nevăzut,
să scrie-n taină ultimele file
dintr-un roman rămas neînceput.
În timp ce așteptăm deznodământul
pe un crenel ce trebuia zidit,
Bacovia se-ntoarce osândit
ca, pe ascuns, să-si caute mormântul
în miticul Castel neconstruit.
Aștept în van minunea nesperată,
pe zidul dărâmat de sub crenel,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2919 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre război, poezii despre castele, poezii despre George Bacovia sau poezii despre Franz Kafka
Rondelul imposibilei reîntoarceri
Reflectând la ochiul mirat, deschis către lume,
Din care însăși primăvara vieții mele-a izvodit,
Retrăiesc întâmplări adunate-n câteva albume,
Și,-n brațele acestei primăveri, mă las iscodit.
Întors în copilărie, sufletul încearcă să rezume
Tot ce,-n goana vremelnicei clipe,-a dobândit,
Reflectând la ochiul mirat, deschis către lume,
Din care însăși primăvara vieții mele-a izvodit.
Cum orice râu de munte, neistovit în spume,
Să nu se poată-ntoarce la izvoare,-i osândit,
Copilăria-i amintire ce devine terapie anume
Ce nu se poate repeta decât în dorul spovedit
Reflectând la ochiul mirat, deschis către lume.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre viață, poezii despre spovedanie, poezii despre râuri, poezii despre ochi, poezii despre munți sau poezii despre devenire
Opreste-te o clipa...
Opreste-te o clipa din fuga ta prin lume,
Nu rataci hoinar pe strada fara nume,
Gaseste-aleea sfanta ce merge spre Hristos,
Acolo-i fericirea si cu al ei folos.
Nu te-amagi ca viata e fara de sfarsit,
De-atat-alergatura, nu vezi c-ai obosit?
Nu lasa ca viata sa-ti fie o minciuna,
Vino la Hristos si-ti vei gasi odihna!
Asculta-ti sufletul ce-n tine mereu plange,
L-ai osandit la moarte prin ura si prin sange,
Nu intelegi deloc ca Domnul l-a creat
Si-l cere inapoi curat si nepatat?
Nu te lasa amagit, iubitul meu crestin,
Alunga dusmania cu tot cu-al ei venin,
AZI vino la Iisus, caci tu Ii esti dator,
Cazi in rugaciune si-I cere ajutor!
poezie de Constantin Rusan din Vino, Doamne
Adăugat de Constantin Rusan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre prezent, poezii despre odihnă, poezii despre moarte, poezii despre minciună sau poezii despre fericire
Pe Golgota
Golgota
coloane de ochi
se desprind din priviri
și aleargă
aleargă pe drum
anevoios urcând
urcând
tot mai sus
mai sus
și mai sus
în frunte
e crucea
ostașii
și Cel osândit
cu grijă
crucea să-și poarte
cu încă
alți doi
osândiți
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (6 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre sânge, poezii despre religie sau poezii despre cruce
Doamne, mulțumesc!
Pentru harul ce-l am, Doamne,
Ție vreau să-ți mulțumesc,
Însă unde-n lumea asta
Aș putea să te găsesc?!
N-aș putea nemărginirea
Să-ți măsor... Privirii mele
Pas cu pas, eternitatea,
Cerul Tău tivit cu stele,
Nu-i ajunge! Unde oare,
Universul m-a-nfiat,
Ca să picur din norocul
Stelei care Tu mi-ai dat?!
Nu ți-am spus?! Când pruncul plânge
Plâng și eu... Când foamea doare
Mă ascund și plâng... Mi-e milă
Nici eu nu ma de mâncare!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre stele, poezii despre mulțumire, poezii despre vestimentație, poezii despre tristețe sau poezii despre trecut
În timp ce mergea nu a mai fost atent la nimic
așa e viața asta, te fură cu totul, ca un anafor blestemat
care macină fără întrerupere, luând bucăți de cer, mestecându-le între valuri
și scuipând resturile în afund, în mâlul cald unde culcușesc nuferii
de-a stânga și de-a dreapta, zilele cu bune și cu rele, cu lumini și umbre
dar atentă fiind la prima naștere nu mai băgat de seamă grozăviile vieții din jur
și a trecut porțile spaimei una după alta, bravă și lipsită de vlagă
nici el nu a fost mai norocos, privind în jur cu nesaț, s-a pierdut pe sine
și a ajuns la liman, ostenit, pustiit și osândit la aducere aminte
dar nimeni nu a avut atâția bani ca să se răscumpere. în vecii vecilor
dincolo de mine sau de tine sunt doar pașii
un picior înaintea celuilalt, un pas după altul, mersul continuu
dintre o naștere și o moarte. acesta e sensul de mers...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre spaimă, poezii despre promisiuni, poezii despre picioare, poezii despre nuferi sau poezii despre noroc
Înțelesuri
Când umbrele-noptării în Ghețimani s-au strâns,
La ceasul când tenebre văzduhu-ncet îl frâng,
Luptând în agonie, Isuse-acolo-ai plâns
Ca, azi, fără nădejde, cu-amar să nu mai plâng.
Când la Caiafa-n curte, haini Te-au iscodit,
Că-n mințile obtuze nu Te-au recunoscut,
Răstălmăcindu-Ți spusa, mârșav Te-au osândit,
Nedreapta-Ți pedepsire mi-e-al împăcării scut.
Pe via Dolorosa, de-arșița zilei stins,
Cu crucea grea în spate, când drumul îl urcai,
Ispita renunțării la jertfă ai învins,
Ai mers până la capăt, m-ai vrut cu Tine-n rai.
Când la Calvar, pe cruce, între tâlhari mureai,
Între pământ și ceruri ai atârnat smerit,
În dragostea Ta mare tot prețul Îl plăteai,
Știai ce iad e iadul, m-ai vrut de el ferit.
[...] Citește tot
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înțelesuri (20 februarie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad, poezii despre smerenie, poezii despre rai sau poezii despre mântuire
Păcatele toate
La ceasul pierdut din noapte,
îmi bat la poartă cruntele păcate
lacrimile sunt acuma de prisos
sufletul mi-e deja de molii ros.
Acolo-n colț un înger plânge,
lanțul pân-la sânge ajunge
aripile-s toate rupte
privirile-s demult timp mute.
Cui să mai cer acum iertare,
când soarele nu mai răsare,
când stelele pe cer s-au ofilit,
când pe Cel bun L-am osândit?
O, tu, viață trecătoare
eliberează-mă din a răului strâmtoare,
mai dă-mi o oră, două, trei..
să-mi spăl sufletul cu flori de tei,
să spăl aleile cu lacrimi,
să spăl sufletul de patimi
să cerșesc dulcea iertare
de la oamenii până la soare.
[...] Citește tot
poezie de Adriana Monica Burtea (27 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre ceas