Înțelesuri
Când umbrele-noptării în Ghețimani s-au strâns,
La ceasul când tenebre văzduhu-ncet îl frâng,
Luptând în agonie, Isuse-acolo-ai plâns
Ca, azi, fără nădejde, cu-amar să nu mai plâng.
Când la Caiafa-n curte, haini Te-au iscodit,
Că-n mințile obtuze nu Te-au recunoscut,
Răstălmăcindu-Ți spusa, mârșav Te-au osândit,
Nedreapta-Ți pedepsire mi-e-al împăcării scut.
Pe via Dolorosa, de-arșița zilei stins,
Cu crucea grea în spate, când drumul îl urcai,
Ispita renunțării la jertfă ai învins,
Ai mers până la capăt, m-ai vrut cu Tine-n rai.
Când la Calvar, pe cruce, între tâlhari mureai,
Între pământ și ceruri ai atârnat smerit,
În dragostea Ta mare tot prețul Îl plăteai,
Știai ce iad e iadul, m-ai vrut de el ferit.
Acum, cu slavă mare, de toate mai presus,
Ești înălțat de-a pururi c-ai fost biruitor,
Doresc în ascultare să Te urmez supus!
Doresc să-Ți calc pe urme, Slăvit Mântuitor!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înțelesuri (20 februarie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre iad
- poezii despre cruce
- poezii despre timp
- poezii despre smerenie
- poezii despre rai
- poezii despre prezent
- poezii despre mântuire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Abia atunci...
S-a luminat de licurici grădina
Și florile din iarbă s-au aprins,
Din cerul tot se prăbușea lumina
Când au venit, Isuse și Te-au prins.
S-a-ntins tăcerea, s-a făcut mai mare
Năuca lună a căzut de sus
S-a risipit în cioburi pe cărare
Când a au venit, Isuse și Te-au dus.
Ca pe-un tâlhar au vrut să Te lovească,
Ca pe-un tâlhar cu funii Te-au legat,
Te-au dezbrăcat de slava Ta cerească
Când Te-au hulit și-apoi Te-au renegat.
Am fost și eu acolo în gradină,
Cu Petru-odată am fugit și eu
Știam că ești Mesia ce-o să vină,
Știam că Tu ești Fiu de Dumnezeu.
Credeam că toate-n lume Ți-s supuse,
Dar viața mea a cântărit mai mult
Și m-am ascuns să nu mă vezi, Isuse
Și m-am ascuns să nu Te mai ascult.
S-a luminat de licurici grădina
Și-n mii de lumânări pe fruntea Ta
Se unduia și pâlpâia lumina
Când Te-au ucis apoi pe Golgata.
Când inima în cioburi mi-a fost spartă
Și n-am putut în fața să mai ies
Te-am auzit strigând la ceruri: Iartă!
Și-abia atuncea, Doamne-am înțeles...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre nuditate, poezii despre lumânări sau poezii despre licurici
Paharul
Cuprins de groaza și fiorii morții,
Cu fața la pământ de grea mâhnire,
În Ghețimani8206;, după lăsarea nopții,
Isus se pregătea de pătimire8206;.
Vedea în duh pe Iuda vânzătorul,
Mulțimi venind cu săbii și ciomege,
Cum la Caiafa se-aduna Soborul
Și cum ca pe-un tâlhar aveau să-L lege.
8206;Vedea pe ucenici fugind cu frică,
Vedea la Petru trista lepădare,
Cum cărturari și preoți pumni ridică
Cerând a lui Baraba liberare.
Vedea-n Pretoriu strâmba judecată,
Potopul de batjocuri, biciuirea,
În Ghețimani, în clipa-ntunecată,
Vedea și spinii, crucea, răstignirea.
Era de-amărăciune plin paharul
Și-a plâns Isus acolo-n agonie,
Dar a văzut 8206;ce va-nsemna Calvarul
Și noua-mpărăție ce-o să vie.
8206;Vedea tâlharul pocăit la dreapta,
Pe-ntâiul ce-a crezut dintre sutași,
Pe ucenicii Lui cum Îl așteaptă,
Vedea prin vremi sămânța de urmași.
El va fi 8206;celui slab îndrepțătirea
Și ispășirea pentru vinovat8206;,
Știa că jertfa Lui dă înfrățirea...
8206;Și-ndată duhul I s-a-nviorat.
Și a ales Isus să soarbă-amarul
Din cupa mult prea plină de venin,
Dar nu i-a mai părut prea greu paharul
Și nici de netrecut al morții chin.
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (14 decembrie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre pocăință, poezii despre noapte, poezii despre moarte, poezii despre legi sau poezii despre jertfă
Amnezie
Cei ce te-au scos de la șefie
Un mare bine ți-au făcut,
Că te-au scăpat de amnezie.
Dovadă: m-ai recunoscut.
epigramă de Nicolae Ghițescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre șefi
Către Isus
Isuse scump și blând Pastor
Ce Jertfă viața Ți-ai predat,
Tu-mi ești acum, Mântuitor
Ce-n suferință, m-ai salvat
Pe crucea Golgotei purtat!
Mi-ai arătat prin Jertfa mare
Iubirea-Ți pentru păcătos,
Și-ai pus ca țintă-n adorare
Exemplul Tău cel maiestos
În dragoste-arătat frumos!
Te rog ajută-mi scump Isus,
Dragostea Ta s-o prețuiesc,
Si să ascult, să-Ți fiu supus
Și-n dragoste, să viețuiesc
În anii-n har, care-i trăiesc!
În viața aceasta sunt străin
Pribeag, și călător eu sunt,
Și-n viața mea de peregrin
Cât voi trăi pe-acet pământ
Isuse ajută-mă, să-Ți cânt!
Să cânt cu drag, iubirea Ta
Căci Tu în palme m-ai săpat,
Și-aceste semne le-oi purta
În veci de veci, ca Împărat
C-ai învins groaznicul păcat!
Tu pentru mine Te-ai jertfit
Și chinuri grele-ai suportat,
Dar Tu-ai învins, și-ai biruit
Când din mormânt ai înviat
Și-astfel în veci m-ai liberat!
poezie de Flavius Laurian Duverna din Dor de veșnicii (8 martie 2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre suferință, poezii despre salvare, poezii despre frumusețe sau poezii despre creștinism
E-atâta viață-n cimitir...
E-atâta viață-n cimitir, rămasă netrăită,
8206;Atâta dor, visări, iubiri sub glia-nțelenită,
8206;Ce-au fost curmate timpuriu, ori după lungi coșmaruri,
Scurtate-au fost și dulci plăceri și nesfârșite-amaruri8206;.
8206;Atâtea țeluri cu cei duși pe veci sunt îngropate,
Sub lespezi grele zac virtuți ce-au fost mult lăudate,
Ambiții, titluri, vanități, însemnele-nălțării,
Pe piatră-nscrise-ar vrea a fi o piedică uitării.
Atâta farmec risipit în clipele sublime
E îngropat și e-nghițit în lut în adâncime...
8206;S-au stins invidii, neiertări și fapte necinstite,
Prin praful vremii s-au pierdut blestemele rostite.
8206;Ei au pășit-naintea ta în lumea de tăcere
Și cât de multe ar schimba de le-ar mai sta-n putere!
Dar nu mai pot, s-au adâncit în somnul de sub glie
Și-așteaptă-a Judecății zi când morții o să-nvie.
Tu ești în viață, ce-ți dorești, la ce-ți opresti privirea?
Spre ce te-ndrepți și unde cauți să-ți afli împlinirea?
De ești un fiu risipitor... te du prin cimitire
Ca să nu uiți: cândva și tu vei fi doar amintire!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (4 octombrie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre schimbare, poezii despre plăcere, poezii despre obstacole, poezii despre lut sau poezii despre laudă
Învață să trăiești frumos și glorios fără oamenii care nu te-au iubit după ce pe drumurile vieții te-au întâlnit, care nu te-au valorificat, nu te-au apreciat, care te-au subestimat, cărora de tine nu le-a păsat când în bogății, faimă și funcții înalte s-au scăldat; spre deosebire de tine, ei au plăți karmice de achitat și poveri sufletești de cărat!
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și următoarele:
- aforisme despre viață
- aforisme despre înălțime
- aforisme despre învățătură
- aforisme despre suflet
- aforisme despre plată
- aforisme despre iubire
- aforisme despre frumusețe
- aforisme despre celebritate
- aforisme despre bogăție
Ce eroi să mă salveze, când în mine picuri tu
Am vorbit cu sfinții care, te-au făcut pe tine zeu,
Știu cum te-au zidit în mine, mai presus de Dumnezeu,
Am strigat la ei puternic, până m-a durut destinul
M-am înfometat de ciudă și mi-am pregătit veninul...
Îmi e foame de mister și de tine și de-amor,
Mă topesc între planete și pun doruri lângă dor.
Dar regretul mă-nfioară și mă îngheață între ploi,
Unde ești iubitul meu, unde sunteți voi eroi?
Dar ce prinți să mă salveze, când în mine picuri tu?
Cine-mi strânge-n brațe plânsul care-n tropote căzu?
Am să cer o liturghie pentru tine-n catedrală
Să-mi fi ultimul deliciu și întâia mea greșeală.
Si-am să mă mărit bolnavă, cu un gând din gândul tău,
După ce am fost iubită, de-un nebun și de-un călău.
Și-am să mă mărit tăcută, fără sete de orgolii,
În aceeași catedrală unde plâng nemuritorii!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre dor, poezii despre vorbire sau poezii despre sfinți
O veșnicie Te-aș sluji...
O viață-ntreagă Te-aș sluji pe Tine
O viață-aș sta și încă-o veșnicie
Să-Ți adâncesc cuvintele în mine
Să mă-ncălzesc cu flacăra lor vie.
Atâta mi-am dorit să-mi ieși în cale -
Erai un vis, erai o-nchipuire
Dar când m-ai plâns cu lacrimile Tale
O ușa mi-ai deschis spre mântuire.
Și când pe dealul Golgotei la cruce
Te-au pironit și Te-au străpuns cu ura
Când am văzut lumina cum se duce
Și cum Îți mor cuvintele din gură.
M-am prăbușit plângând cutremurată
Nimic n-a mai rămas să mă aline
Și m-am rugat: de-ai mai veni odată
O veșnicie voi sluji la Tine...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre foc, poezii despre dorințe sau poezii despre cuvinte
Dialog bovin
Despre cei cu limba lată
Se vorbește că, odată,
Tot păscând într-o poiană,
Boul o-ntâlni pe vacă.
Brusc le reveniră-n minte,
Dulci, aducerile-aminte,
Dar să facă pe eroul,
Vorba o deschise boul:
- Ți-amintești, frumoasă Vineri,
Când eram și noi mai tineri...?
Te-am văzut și m-ai plăcut,
Când te-am vrut, te-am și avut,
Iar te-am vrut, te-am tot avut,
N-ai mișcat, nici n-ai gemut...
Vaco...!
Vaca, foc de supărare,
Cu codița-ntre picioare
Fără nici-un chef de șagă,
Mai că începu să ragă,
Dar cu toată supărarea,
Stăpânindu-și indignarea
Și dorința de-a pleca,
Boului grăi așa:
- Dragule, mi-aduc aminte,
Eram mică, fără minte...
M-ai văzut și te-am plăcut,
Când m-ai vrut, m-ai și avut,
Iar m-ai vrut, m-ai tot avut,
Am mai vrut, n-ai mai putut...
Boule...!
Morala
Dragii mei baieți și fete,
Ca să nu aveți regrete,
Evitați, de-acum-nainte,
Partenerii fără minte.
fabulă de Aculin Levitzki
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vaci, poezii despre supărare, poezii despre boi, poezii despre tinerețe, poezii despre picioare sau poezii despre eroism
Cele mai frumoase mâini
Cele mai frumoase mâini
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au mângâiat
si care te-au legănat când te-ai născut.
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au susținut
când ai făcut primii pași în viață.
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbăiat, care
te-au îmbrăcat și care te-au hrănit,
în timpul copilăriei.
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbrățișat
și care ți-au șters lacrimile pe tot
parcursul vieții tale
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care au trudit
toata viața pentru ține....
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile... mamei tale...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre superlative, poezii despre naștere, poezii despre mamă, poezii despre existență sau poezii despre copilărie
Și-n noi "e putred mărul"
Prea bine știm că nu știm totul,
Dar câți din noi ar vrea să-nvețe?
8206;Puțin pricepem, dar dăm votul
Și suntem gata de povețe.
E drept că nu-i dreptate-n lume,
Prea des sărmanul păgubește,
Iar opresorul n-are nume,
Dar ne mai pasă, ne privește?
8206;E-adevărat că adevărul,
Când nu-i întreg, e tot minciună,
8206;Pe dinăuntru-i putred mărul,
Dar 8206;arătăm doar partea bună...
Murim din clipa când ne naștem
8206;Câte puțin, cum arde-o iască,
8206;Din ale vieții mulți cunoaștem,
Dar ce puțini știu să trăiască!
Ne războim în timp de pace,
Mereu găsim în alții-o vină,
Nimic nu pare să ne-mpace,
Noi vrem "justiție divină"!
E-un dar să poți să simți cu frații,
8206;Să-i poți citi ca pe o carte,
8206;Dar ne vedem mai buni ca alții...
8206;Ce hău de ei ne va desparte!
Oh, vai de cei bogați, sărmanii,
Nefericiți îmbătrâniră;
În lumea-n care-au preț doar banii
8206;Chiar și-nțelepții-nnebuniră!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (12 iunie 2020)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre sfaturi, poezii despre prăpăstii, poezii despre pagubă, poezii despre pace sau poezii despre nefericire
Ce ești pentru mine
(dedicație pentru Vica Iovan)
Vezi?! Poate pentru unii ești o floare,
Dar pentru mine ești și cer și câmp,
Mă umpli cu lumini strălucitoare
În sufletu-ți, când poposesc și plâng.
Când ești un "X" pentru acei din juru-ți
Ce nu te-au cunoscut cu-adevărat,
Ești pentru mine dragostea divină
Și lumea ei cea fără de păcat.
Acum, când universu-ți aparține,
Vica, nu pot decât să-ți mulțumesc.
De-aceea tu ești totul pentru mine,
De-aceea, ca pe-un înger te privesc.
Ți-aș oferi din timpul meu puțin,
M-aș face pute între zi și noapte...
Tu ești paharul de lumină plin
Și-mi ești clipă de clipă, mai aproape.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre mulțumire sau poezii despre flori
Te-am iertat!
Cum să-ți mai spun că rătăcesc de dor
Când asfințituri trec fără de tine,
Mă chinui cu tăceri de mă-nfior
Și port al meu mormânt săpat în mine.
Sunt umbra celei ce am fost cândva
Iubită, adorată, mândră-n toate
Nu-i vina mea că azi vrei altceva...
Sclipiri în ochi? De tine-s îngropate!
Am strălucit cât timp tu m-ai iubit
Dar depărtări tăcute te-au furat,
Te las să pleci, de vină absolvit
Și pentru totdeauna... te-am iertat!
poezie de Angelina Nădejde (9 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare
Îți mulțumesc, Isus
Cu adâncă mulțumire
Eu în fața Ta azi vin
Și-ți aduc Isus cinstire
Pentru groaznicul Tău chin
Căci o Doamne-ai suferit
Pentru mine vai bătaia
Ai fost morții dăruit
Și-ai răbdat Isus văpaia
Chinului cel mai amar
Și disprețul și ocara
Când cu crucea pe Calvar
Ne-ai luat Isus povoara
Și plesnit și biciuit
Zbura sângele din Tine
Pentru mine-ai suferit
Mire-al slăvilor Divine
Căci păcatul meu Isus
Apăsa a Ta Ființă
Mire drag venit de sus
Să îmi dai mie credință
Cât de groaznic ai răbdat
Doamne a mea nelegiuire
Când ostașii te-au luat
Și te-au bătut în neștire
Pentru mine ai purtat
Și ocara și disprețul
Și bătai-ai suportat
Să-mi plătești Isuse prețul
Al păcatului amar
Și Doamne-al nelegiuirii
Ai dus crucea pe Calvar
Tu Părintele iubirii
Doamne cum să-ți mulțumesc
Pentru tot ce-ai suferit
Cum Isus să te cinstesc
Căci Tu moartea ai primit
Ca să-mi ierți Isuse vina
Și viața mea stricată
Eu de azi întodeauna
Să am inima curată
Mă închin Isuse Ție
Și ți-aduc acum onoare
Glorie în veșnicie
Căci Tu ești a mea salvare
Îți cânt astăzi biruința
Și te laud Mire al meu
Căci mi-ai pus în duh credința
Și-mi ești Mire Dumnezeu
poezie de Ioan Daniel Bălan (26 aprilie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre sânge
O altă primăvară
Renaște primăvara iar în mine
Și mă-nnoiește pentru-a câta oară!
E-un suflu de-nviere8206; ce revine,
E-acea speranță ce nu vrea să moară.
Renaște primăvara 8206;iar în mine
Și-ncet topește lespezile gheții,
8206;Mă-nvăluie lumina și mi-e bine,
Simt calda-mbrățișare a vieții.
Renaște-n mine iarăși primăvara,
8206;De cânt și ciripit tresaltă zorii,
8206;Un greier slab își țârâie vioara,
Sub curcubeu se împăcară norii.
Renaște primăvara iar în mine,
Nevinovați, pe pajiști, zburdă mieii,
Doinește lin zefirul pe coline
Și mă îmbie la visare teii.
Vreau verdele să-mi bucure privirea,
Să uit de valea tristă, cenușie8206;,
8206;Dar mă grăbesc să-mi împlinesc menirea:
8206;Din muguri să-nfrunzesc cu gingășie,
8206;Să-mbobocesc o floare albă-aleasă
Și să-nfloresc la marea sărbătoare,
8206;Când îmbrăca-voi haină de mireasă,
În primăvara cea netrecătoare.
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (23 martie 2020)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre văi, poezii despre vioară, poezii despre vestimentație sau poezii despre verde
Plâng
nu voi acum să plâng
de ce să plâng
când nu ajung
decât să gem
de ce să gem
mai bine bem
un strop de cucută
pentru viața asta murdară și mută
de ce să plâng
când știu unde ajung
mi-e sufletul un rug aprins
sau poate azi s-a stins
de lacrimile ce s-au scurs
de ce trăiesc
când totul e pustiu și șters
sunt obosit de atâta mers
mers steril, mers inutil
e mers în gol
gunoi, puroi, nămol
deci pot să plec
aici, e viață fără rost
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet
Mirabila nădejde
Iarna și-a întins hotarul, chiar și-n suflete a nins,
Conștiința-i fără voce, iar trădarea a învins,
Dintr-odată viața, parcă, și-a oprit firescul mers
Și sub lespezi de tăcere e-ngropat tot ce-are sens.
Îndoiala ne dezbină, apatia n-are leac,
Între solitare ziduri ziua-i lungă cât un veac,
Curg sloganurile sloiuri din amonte spre aval,
Din vâltoare, fără vâsle, mulți nu mai ajung la mal.
Iarnă stranie e-n lume; gerul s-a înverșunat
Să ne țină-n amorțire, într-un trist, prelung iernat,
Doar iubirea caldă poate să topească-al urii sloi,
Însă nu va fi scăpare dacă-i iarnă și în noi!
Și când soarele amăgește fără vlagă, pal și stins,
Când doar gerul face legea, dar de lege-i neatins,
Când sub pojghița sticloasă a-nghețat al lumii vis,
Mai avem doar o nădejde: Domnul ține ce-a promis!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (22 ianuarie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre ger, poezii despre voce sau poezii despre trădare
Cu Tine
Au socotit că-i bine să Te-omoare,
Să-Ți ștearga Numele dintre cei vii
Dar ai putea să spui Luminii, oare,
Să nu mai strălucești, să nu mai fii?
Te-au răstignit crezând cu disperare
Că nu ești Tu Acel ce ni s-a dat
Dar Tu pe cruce ai cerut iertare
Și mii de morți la cruce-au înviat.
Cu Tine am murit
Pe cruce răstignit
Cu Tine-am înviat
Cu-adevărat.
La Tine-n ceruri sus
Eu voi veni, Isus
Să plâng, să Te slăvesc
Și iar să Te iubesc.
Pe cruce la Calvar
Mi-ai dat o viață-n dar
Prin sângele vărsat
Eu sunt curat.
De-aceea Tată sfânt
În cer și pe pământ
În margine de hău
Și eu sunt fiul Tău...
poezie de Adriana Cristea (26 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată sau poezii despre sfințenie
Nu m-ai cheltuit
N-am vrut să-ți dau totul
era ca și cum
m-aș fi dezgolit definitiv, m-aș fi descărnat
când trupul mi-ar fi fost rănit de mângâieri trufașe
rămas cu ochii triști de ciută între vânător și vânat
N-am vrut să știi totul
numai așa
nu m-ai cheltuit
(e atât de puțin mister în lume...)
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare sau poezii despre ochi
Poeții nu mor niciodată - In memoriam Adrian Păunescu (mentorul generației în blugi)
Cât ai fost printre noi, prea mulți pigmei grăbiți,
Te-au umilit profund și ți-au sărit în spate,
Îți aminteau prea des de vechile păcate,
Dar noi știam prea bine că mulți erau mânjiți.
În loc s-aleagă-atent doar grâul de neghină
Și pulberea de stele cu cinste s-o păstreze,
S-o pună-n fața noastră și să ne lumineze,
Au scormonit adânc și ți-au găsit doar vină.
Puteau să-ți stea alături și chiar să te urmeze
Pe drumul de rubine clădit în poezie,
Nu să urzească planuri cu-atâta fantezie
Ș-oricare pas al tău doreau să-l anuleze.
Ba că vorbeai cam mult ș-ades plictisitor,
Ba c-ai scris kilograme și e maculatură,
Ba că tupeul tău a fost făr' de măsură
Când te-ai vrut și tribun... ai fost un profitor.
Ș-acum și înainte ai dat cu barda-n lună,
Toți caii nărăvași ți-ai alergat cu spor,
Jucând un rol perfect''plângând'' pentru popor,
Când, în realitate, tu semănai furtună.
Dar cu rebelu-ți geniu la mulți le-ai dat răspuns
În fluviul tău de versuri ce greu l-au inghițit
Și sufletu-ți sensibil ades ți-au ciopârțit,
Te-au așteptat la colțuri, cu sete te-au împuns.
La căpatâiul tău acum e-nghesuială,
Vin chiar și-acei " prieteni" ce crunt te-au sfârtecat
Cu-aceeași limbă aspră cu care te-au spurcat
Se ploconesc, maestre, și cu mult zel te spală.
Tu pentru noi ai ars, o flacără ai fost,
Ai vrut să ne vezi liberi și pentru pace-ai plâns,
Oștirile de tineri în jurul tău ai strâns
Ș-atâtea generații găseau în tine-un rost.
Istoria și timpul te-or cântări mai bine,
Vor înclina balanța spre adevăr și-atunci
Cu toți vom respecta mai dreptele porunci
Și limpede vom ști povestea despre tine.
Chiar dacă n-or vrea unii de tin' să se mai știe,
Să nu fi mânios, nu te-om uita în veci,
În fruntea poeziei tu mândru o să treci
Și în literatură vei fi prezență vie.
poezie de Mariana Dobrin (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre realitate, poezii despre prietenie sau poezii despre perfecțiune