Rondelul imposibilei reîntoarceri
Reflectând la ochiul mirat, deschis către lume,
Din care însăși primăvara vieții mele-a izvodit,
Retrăiesc întâmplări adunate-n câteva albume,
Și,-n brațele acestei primăveri, mă las iscodit.
Întors în copilărie, sufletul încearcă să rezume
Tot ce,-n goana vremelnicei clipe,-a dobândit,
Reflectând la ochiul mirat, deschis către lume,
Din care însăși primăvara vieții mele-a izvodit.
Cum orice râu de munte, neistovit în spume,
Să nu se poată-ntoarce la izvoare,-i osândit,
Copilăria-i amintire ce devine terapie anume
Ce nu se poate repeta decât în dorul spovedit
Reflectând la ochiul mirat, deschis către lume.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Avrămescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre spovedanie
- poezii despre râuri
- poezii despre ochi
- poezii despre munți
- poezii despre dor
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.