oglindă

În oglindă

Azi mi-am cumpărat oglindă,
De a cea, de argint modernă,
Aşteptînd să mă cuprindă,
Tinereţea cea eternă.

Mă uit atentă în oglindă,
Îmi admir părul şi fruntea,
Mă cutremură o undă,
Care trece pe sub punte.

Îmi examinez obrazul,
Văd atâtea alunele,
Însă nu prea-mi fac necazul,
Des, vorbesc cu rândunele.

Ochii mei maroni, odată
Cam de soare mi s-au şters,
Strălucirea de altă dată,
N-a pierdut un interes.

[...] Citeşte tot

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te visez 24 de ore pe zi

Prea frumoasă domnişoară
nu ştiu cum să-ţi povestesc
însă te-am visat aseară
goală şi-mi părea firesc

Nu ştiu cum să-ţi povestesc
te priveam ca din oglindă
şi-aveai trupul îngeresc
gata către cer s-o-ntindă

Te vedeam ca din oglindă
o de-atunci mereu e seară
mâna vru să te cuprindă
prea frumoasă domnişoară

Nu ştiu cum dar nu-i firesc
nu mai pot să mă trezesc

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindă a sufletului

Iubirea este ca un pom
Un verde crud si vrăjitor
Sădită în sufletul de om
Un teren fertil si hrănitor

Ai apărut în viaţă sau erai
Tu coroana mea imaculată
Ori rădăcini de mult aveai
In inimă ai fost instaurată

Te nalţă ca plopii către cer
Râuri de lacrimi sau format
Iubire înconjurată de mister
În rădăcina sufletului bogat

Frumoasă si seducătoare
Sufletul mi porti în lumină
Iubire tu nu esti muritoare
Oglindă a sufletului divină

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este o oglindă

Un pumnal tăios inima i-a împuns
I-a tăiat-o în două, adânc i-a pătruns.
Câteva cuvinte l-au rănit profund
I-au furat trăirea, l-au băgat la fund.
O oglindă care are două feţe,
Un pumnal cu două tăişuri semeţe,
Şi un loc în suflet veşnic rezervat
Pentru o femeie ce n-a meritat.
Ce-a băgat pumnalul şi l-a răsucit
I-a furat iubirea, l-a lăsat zdrobit.

poezie de Quinn, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirifică oglindă

Când mă privesc în ochii-ţi, ce mirare!
O îndoială mă cuprinde-ndată-
În ei parcă zăresc întâia dată
Fiinţa mea, cu-o faţă-ntrebătoare.

Privirea-mi stă umil să iscodească
Şi să pătrundă taina din adâncuri.
Sub zbateri de uitare caut tâlcuri,
Ce viaţa-n doi să nu ne-o adumbrească.

Dorinţele încep să mă cuprindă.
Să-ţi intru-n suflet, căutând răspuns,
La toate câte sunt şi mă colindă.

Vechi gânduri din cenuşă vor s-aprindă
Flacăra mea, sub care m-am ascuns
În ochii tăi, mirifică oglindă.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul iubirii

Somnul iubirii - zămisleşte
îngeri - îngeri dosnici
... îngeri corciţi
ai unui tărîm - prezis
sau dedus
din sensul cuvintelor
... din indiviza lor
lămurire - în oglindă

... aceeaşi oglindă
o pui - în dreptul ochilor
ca să constaţi
absenţa prezentă
... sau
cum anume - separă
a ei supra-faţă
eul - de această
realitate

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

În patul de ger

Mai întâi moartea şi-a rujat coasa
cu o inimă stătută
apoi a dansat o stea neştiutoare
prin lanul de picioare
o bătută...
Eu dorm în patul ei
cu secunda la cap
cu peretele la margine
şi în oglindă
cu o altă oglindă sap.
Mă trec fiorii
ascunşi în scânduri
în grădină bujorii
îmi miros din gânduri.
Se usucă foşnetul
se usucă vântul
se usucă
oamenii
ce ne ţin rândul!
Trec morţii pe cer

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindă

De-abia acum cunosc simbolul tău:
Ne este dat să ne vedem mereu
Ne este dat să ne privim
Propria viaţă. Ne este dat să ne vedem
Propria faţă.

După ani, acum înţeleg, cu greu,
Acum sunt eu. Oglindă, de ani, te-am ignorat mereu.
Mă regăsec: am hoinărit fără să ştiu
Căci tu, oglindă, eşti reflexia a tot ce facem noi,
Reflexia a tot ce-i viu.

De-abia acum sunt eu.
Te privesc, tu ne arăţi greşelile
Prin tine, ne retrăim toate erorile.
Esti un semn: toti am gresit,
Fara sa vrem.

Tu ne reflecti, perfect, tot chipul
Tu ne arăţi: cum, fără să gândim,

[...] Citeşte tot

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oglindă

în oarba oglindă imaginea poetică devine o negociere
între mângâierile sălcii şi închipuirile roz
tăiate în prisme inegale
la capătul drumului se ţes umbre
se reinventează un prezent nefiresc
în locul unde metaforele scanau simţurile
în vibraţii cu aripi de fluturi
glasul acela continuă să dizolve constelaţii schimbătoare
contopind universurile ce se atrag
sunetele devin albe într-un tipar gol
nicio uitare nu mă uită
orele se ofilesc în umbra cuvântului ce tace
poemul evadează antifăcut pe orbita iubirii
într-un zigzag pe-o frunză de toamnă

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţul de oglindă

Ciobit în colţul de oglindă
În care nu mă recunosc
Păduri de conifere şi de mosc
Cu iarba serii se perindă

Şi-atunci o dulce reverie
Cu herghelii de doruri multe
Inundă stepele oculte
Ca un mister ce mă îmbie;

Şi pretutindenea un rost
În văzul nostru se ascunde
Chemarea muzelor pe unde
Cu anii tineri am mai fost -

Peregrinări din alte ere
Ca un tabu inconfundabil
În zborul unui dirijabil
Cu care nu mai faci avere

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!