Mirifică oglindă

Când mă privesc în ochii-ţi, ce mirare!
O îndoială mă cuprinde-ndată-
În ei parcă zăresc întâia dată
Fiinţa mea, cu-o faţă-ntrebătoare.

Privirea-mi stă umil să iscodească
Şi să pătrundă taina din adâncuri.
Sub zbateri de uitare caut tâlcuri,
Ce viaţa-n doi să nu ne-o adumbrească.

Dorinţele încep să mă cuprindă.
Să-ţi intru-n suflet, căutând răspuns,
La toate câte sunt şi mă colindă.

Vechi gânduri din cenuşă vor s-aprindă
Flacăra mea, sub care m-am ascuns
În ochii tăi, mirifică oglindă.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă ochilor căprui

Iubita mea cu ochi de căprioară,
Parcă acum te văd întâia oară!

Parcă acum te văd cât eşti tu de frumoasă,
Iubita mea cu ochii de brazdă-ntoarsă.

Iubita mea cu ochii căprii,
Castane-n mână de copii,

Aşa frumoşi cum sunt acum
Ochii tăi n-au fost nicicând!

Lumina lor când m-o-nveli,
Văd toamna coborând în vii

Cum face frunze ruginii...
La fel ca ochii tăi căprii.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un bazar sentimental

Stofe vechi, o mandolină,
Un Cézanne şi doi Gauguin,
Patru măşti de bronz:
Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin,
O sofa arabă, două vechi icoane bizantine,
Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa, pline
Cu mimoza, tamburine spaniole, lampioane
Japoneze, trei foteluri cu inscripţii musulmane,
"Fleurs du mal" legate-n piele de Cordova,
Şi pe pian:
Charles Baudelaire şi-alături Villiers de l'Isle-Adam...

Toate sunt ca şi-altădată...
O, bazar sentimental!...
Toate sunt ca la plecarea mea - dantelă şi cristal...

Şi cu toate-acestea, câte tocuri nu-şi lăsară forma
Pe covoarele-ţi bogate de Buhara?
Şi-n enorma
Ta colecţie de patimi, câte buze nu-ncercară
Să-ţi transcrie madrigaluri
Pe obrajii tăi de ceară?...
Câte tragice-nceputuri nu sfârşiră-n simfonia
Mută-a lacrimilor?
Câte nu pieriră-n veşnicia
Inutilului?
Căci noaptea cea dintâi fu cea din urmă,
Iar dorinţa ta... nimicul - şi nimicul nu se curmă!...

Ştiu că m-aşteptai pe mine...
Iată-mă, sosesc şi-ţi zic:
Te-ntâlnesc întâia oară... Tot ce-a fost n-a fost nimic,
Minte-mă din nou... Aprinde lampioanele... Coboară
Transparentele... Dă-mi calmul şi culorile de seară...
Dă-mi şi buzele, şi ochii, şi...
"Les fleures du mal" la fila
Trei sute treizeci şi nouă: "La mort des amants"...

Dar mila
De amanţii tăi ce-aşteaptă pe trotuar plecarea mea
Mă-ntrupează-n cel de-alt'dată şi...
Pe-araba ta sofa:
Cântece-n surdină,
Gesturi,
Umbre,
Flori,
Et caetera!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Falanga literară şi artistică, I, nr. 3 (24 ianuarie 1910)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am indrăgostit

E zi de april astazi în calendar.
Singur merg pe drum şi te zăresc
Pasul tău încet, catifelat şi clar
Mă inundă în vis. M-opresc.

Vai!
Şi zâmbetul tău cald,
Şi ochii tăi ce ard,
Privesc nedumeriţi la mine.
Eu
Te privesc cu dor,
În taina te ador,
Căci m-am îndrăgostit de tine.

Gingaş mă priveşti cu ochi de catifea
Şi păşeşti zburând cu dor nebun.
Mi-ai rămas în gând şi nu te pot uita.
Te iubesc, dar nu pot să-ţi spun.

Vai!
Şi zâmbetul tău cald,
Şi ochii tăi ce ard,
Privesc nedumeriţi la mine.
Eu
Te privesc cu dor,
În taină te ador,
Căci m-am îndrăgostit de tine.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate păpuşile de ceară vor să urce sus pentru a cunoaşte flacăra, dar câte din ele ştiu că vor fi mistuite în focul căutării? Doar când iubirea mea a fost totală, eu m-am pierdut pe mine, Doamne, în Tine!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din visele-n cenuşă ...

Din visele-n cenuşă
Şi din nădejdi deşarte,
În mintea-mi jucăuşă
Pot încropi de-o carte.
Lăsând în vânt regretul
Tardiv, funest şi sumbru,
M-a răvăşit secretul,
Pe căi uitate umblu.
Dosit în vreo firidă
De prin mai vechi unghere,
Sub zgrunti de cărămidă,
În fald de lăicere,
Un cioclu-l înfăşase
Din cap până-n călcâie,
În strai alb de mătase,
În sfori şi căpătâie.
În lada mea de zestre
Sau în vreun fund de cufăr,
Ce zace sub ferestre,
Mă face-ades să sufăr.
Trecutul tot, e-o umbră
Zăresc, cum văd ciclopii,
Iar existenţa-mi sumbră,
E la marginea gropii.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate păpuşile de ceară vor să urce cât mai sus pentru a cunoaşte Flacăra, dar câte din ele ştiu că vor fi mistuite în focul căutării?! Doar când iubirea mea a fost totală, eu m-am pierdut pe mine, Doamne, în Tine!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu-al tău sărut, ce-avea gust de iubire

Mă-mbrac mereu cu-o mantie de teamă,

Peste cămăşi ţesute din visare

Şi mă incing c-un brâu de supărare,

În timp ce viaţa-ncet mi se destramă.

Îmi scutur clipele de frământare,

Cum de pe haină-ndepărtez o scamă.

Din vechi frustrări croit-am o maramă,

Cu care-acopăr lacrimi de-ntristare.

Încercănată de dezamăgire,

Mi-ai dezgropat speranţa din adâncuri,

Cu-al tău sărut, ce-avea gust de iubire,

Şi-n goană, aplecaţi peste oblâncuri,

Vom galopa pe-albi cai de fericire,

Cu tine-alături pătrunzând noi tâlcuri.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semănătorul-culegător

Eu mă întreb de multe ori,
Dacă-am fost bun semănător
Dacă sămânţa, ce-am ales
Va face rod bun de cules.

Privesc la fii mei pe rând.
Nici nu le trece azi prin gând
Din câtă muncă s-au ivit
Şi câte nopţi i-am ocrotit!

Sunt mai înalţi şi sunt vânjoşi
Toţi trei sunt nişte Feţi-Frumoşi
Şi-n fiecare văd ceva,
Smuls parcă din fiinţa mea.

Parcă sunt gemeni sau tripleţi!
M-am prelungit în aste vieţi
Cu suflet de semănător,
Cu mii speranţe pe ogor.

Mă văd trăind peste un veac
În care am lucrat cu-n ac
O broderie minunată
De vieţi şi nu-s însingurată.

Voi fi prin ei culegător
Şi fericită-n viitor
Căci fiecare va purta
Mesajul din sămânţa grea.

Şi o nepoată răsfoind
Album de poze sau citind,
Va aminti de ziua-n care
Am semănat spre neuitare,

Cuvinte multe din iubire,
Copii să intru-n nemurire,
Flori vesele spre încântare
Şi viaţa ei spre continuare.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru (2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit de dor

Asfinţit de dor în suflet, dor de clipele de ieri
Câte nopţi se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Aş mai vrea în taina nopţii să-ţi şoptesc, ca intr-un vis
O poveste-a cărui titlu a rămas încă nescris.
Poate înc-aştept sau poate n-a rămas nimic de spus,
Câte nopţi s-au scurs agale, câte lacrimi au apus?
Te privesc şi esti acelaşi, doar tăcerea ta e rece,
Zâmbetul nu-ţi mai vorbeşte şi-nţeleg că timpul trece...
Altădat-o-mbrăţişare, astăzi nici măcar un ceas
N-ai păstrat să-mi scrii pe gânduri, cu tristeţe, bun rămas!
Asfinţit de dor în suflet, dor de mângâierea ta
Câte nopţi se vor mai duce, câte am să pot uita?
Şi-ncâ-mi pare câteodată c-am pe buze atingeri fine,
Al sărutului ce-ncearcă, urme de-amintiri să-ngâne.
Poate înc-aştept sau poate uşa-n urma ta s-a-nchins,
Câte nopţi s-au scurs alene, câte vise nu s-au stins?
Toate trec şi-n întuneric caut să te regăsesc,
Mi-ai lipsit, dar stiu că viaţa îşi urmeaz-un drum firesc.
Vreau fărâma mea de suflet, ce la tine s-a pierdut,
Am să uit a ta privire şi-am s-o iau de la-nceput.

Răsărit de dor în suflet, dor de alte mângâieri
Câte nopţi se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Poate înc-aştepţi sau poate inima ţi-e rătăcită,
Ce folos are iubirea, dacă nu e preţuită?
Mi-ai lăsat o amintire, doar atât în urma ta
Şi-astăzi spun din nou iubirii:
Bun venit în viaţa mea!

poezie de Andreea Palasescu (26 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe târzii

Trăieşti la capătul
gândului meu
mult prea departe
să-mi auzi chemarea
în clipele târzii
te caut,
prin labirintul de umbre
sunt trepte ce urcă
şi trepte ce coboară
le număr mereu
din doi în doi
se aprinde o stea
din flacăra de dor
privirea-mi îngândurată
să-mi atingă
nu putem să împărţim bucuria
în noaptea albă
curând se vor aşterne ninsori
şi paşii se vor pierde
pe poteci îngheţate...

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul din mintea mea iubeşte alte femei

iar numele lor
scrijelite pe tavan
se scurg încet
cu picioare de lut
încep să mă alerge
prin toată fiinţa
strigătul creşte
îmi simt braţele rupte
aşezate la marginea patului
l-aş atinge
până la suflet
dar el iubeşte femei
cu nume de foc
întoarse din alte vieţi
să-l ademenească
şi încep să mă alerge
prin toată fiinţa
strigătul creşte
eu caut să trec
din viaţa mea
în viaţa lor
şi mă întorc învinsă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze de iubire

Ai fost tu,
Singura roză
Din grădina mea,
Care a înflorit
În toate
Primăverile.
II
Ai fost tu,
Singura frunză,
Care primăvara
Ai strălucit mai frumos
Decât celelalte
Ca să fii atât de frumoasă.
III
Eşti strălucire
Veusiană
Şi încântătoare.
Pentru că florile
Din grădina mea,
Numai ele văd
Faţa ta frumoasă.
IV
Ochii tăi frumoşi,
Şi profilul smead;
Atunci când
Te privesc
Lângă mine,
Nu-mi pot imagina
Că tu eşti visul meu.
V
Nu sunt flori
În a mea grădină,
Nu sunt garoafe
În grădina mea,
Care să întreacă
Ochii tăi frumoşi,
Privirea-ţi delicată
Şi măgulitoare,
Care-i cea mai frumosă
Şi nu mai puţin
Privirea şi zâmbetul tău.

P

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vi, iubito, din care galaxie
Mi te-a trimis destinul, pe-o coadă de cometă?!
Cu ochii-ţi două stele, cu iz de iasomie,
M-ai îmbătat de viaţă, frumoasa mea cochetă.

catren de Mihaela Banu (16 octombrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu ...

Din stropi de ploi şi raze blonde
Şi din lumini de nepătruns,
Un curcubeu cu forme ronde
Până pe pajişte-a ajuns.
Un pod din picuri şi culoare
Stă răstignit pe cer senin.
Cine îl construise oare?!
Era zidit din ploi şi soare?!
Cine-l vopsise-n graba mare?!
Astfel de întrebări îmi vin...
Dar nici n-am apucat prea bine
Să caut la-ntrebări răspuns,
Că podul meu, numai ruine,
În nori de spumă s-a ascuns.
Chiar ţi-aş fi dat o întâlnire,
Iubita mea cu ochi căprui,
Dar podul meu e-o nălucire-
Mai ia-l acum de unde nu-i!...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul toarce leneş în privirea mea

ca o felină
cu blana moalale
netezeşte fiecare amintire
din când în când îşi ascute ghearele
până îmi dau lacrimile
dar nu mă doare pe cât cred trecătorii
îmi prind gândurile cu elastice vechi
mă privesc în oglindă
am câţiva ani mai mult

prezentul e ca un râu printre stânci
gleznele îmi sângerează
degetele au amorţit de la strigăte
şi mă strecor printre zilele friguroase
inventând oameni care nici nu vor să ştie de mine

trecutul toarce leneş în privirea mea
prezentul e ca un râu printre stânci
mă privesc în oglindă
şi inventez oameni
care nici nu vor să ştie de mine

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Când se lasă roua, de cu zori
Şi-altă zi senină se-ntrevede,
Ochii tăi răsar ca două flori
Într-un colţ de iarbă veşnic verde.

Dacă vântul suflă la amiază
Aducând toţi norii mai aproape,
Ochii tăi înlăcrimaţi veghează
Peste munţi, păduri şi peste ape.

Când pământul stă o clipă-n loc
Şi se-aude zvon de bucurie,
Ochii tăi, ca frunzele de soc
Se lipesc de braţe numai mie.

Iar spre seară, când în albu-i var
Blând spoieşte luna toţi pereţii,
Ochii tăi - două grămezi de jar -
Vor s-aprindă zorii dimineţii.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de Crăciun

Cad din cer atât de singuri
Fulgii peste-al meu Crăciun,
Se aşează peste muguri
De tăceri care îngân

E doar linişte, Crăciunul,
Ce-a intrat în casa mea,
El cu mine fac tot unul,
Adunat cu vremea sa.

Cad din cer stele de noapte,
Nu prea multe doua, trei,
Sunt răzleţe şi sunt toate
Ale mele şi-au văpăi.

Cad aşa, însingurate,
Întind mâna să le prind,
Sunt prea sus şi sunt departe,
Cad arzând şi-apoi se sting.

Caut prin casă şi cotloane
Poate mai e cineva,
E-o lumină ce nu doarme,
A trimis-o luna mea.

Cad din cer atât de singuri
Fulgii care m-au albit,
Câte toamne, câte geruri,
Doamne, singur-am trecut.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ploii nesfârşite

Plouă torenţial, ca la potop,
Iar strada mea aduce cu-o lagună.
Pe caldarâm un răpăit răsună;
L-aude-un surd, îl vede şi-un miop.

Şi plouă nencetat, de peste-o lună.
Nu văd vreo rază, nici la microscop.
Plouă torenţial, ca la potop,
Iar strada mea aduce cu-o lagună.

Ma uit încrezător înspre prislop,
Desfac, în taină, ţuica mea de prună
Şi parcă n-aş mai vrea să îi pun dop,
Că ameţit, nu-i port ploii ranchiună.
Plouă torenţial, ca la potop,
Iar strada mea aduce cu-o lagună.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea iubită

Frumoasa mea iubită, atât mă-ncearcă dorul,
Iar inima-mi captivă, aşa de tare bate
La uşa casei tale, ca ceasul din cetate,
Redeşteptând în suflet, neprihănit, fiorul.

Nu pot să dorm o clipă, cu gândul la idilă,
Tăcerea ta de piatră mai mult mă înfioară.
O şoaptă de iubire îţi cânt pe-a mea vioară,
Din inima-mi nebună, frumoasa mea copilă.

Dă-mi mâna ta, iubito, şi să fugim de toate,
Să evadăm din lumea în legi încorsetată!
N-avem nevoie-n viaţă, de case sau palate,

Doar de un loc al nostru, unde n-am fost vreodată,
Ca urma să ne-o pierdem, prin locuri neumblate,
Să alungăm de-a pururi, sfiala ta de fată.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mea

Eu m-am desprins de umbră şi am lăsato-n drum,
Iar viaţa-n vălătuce o prefăcu în fum
Şi umbra, parcă, este şi, parcă, n-o mai am,
Ea umblă pe la geamuri şi chiuie pe ram.

Eu m-am clădit pe frunze şi rădăcini am prins,
Să caut urma umbrei, ea fuge-n necuprins.
Nu poate să vorbească ş-atunci, când drumu-i greu,
Ea sfârâie pe lacrimi, înaintând mereu.

Figura-aceasta tristă, ce umbra mea a fost,
Îşi caută dublura, dar totu-i făr-de rost
Căci umbra umbrei sale e tot din umbra mea
Şi se prefac în una, când sunt alăturea.

M-am adumbrit cu umbră,... nu pot scăpa de ea,
Căci nu e o nălucă, este chiar viaţa mea,
Eu mă gândesc la dânsa şi vreau să o îndemn,
Alăturea destinul, să-l trecem în tandem.

Cu timpu-n devenire, e tot mai greu s-afirm,
Sunt două-n jumătate, sau e un tot infirm,
Dar inima ce bate, în una dintre noi,
Ne scapă de durere, de grijă şi nevoi.

poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!