Oglindă
De-abia acum cunosc simbolul tău:
Ne este dat să ne vedem mereu
Ne este dat să ne privim
Propria viață. Ne este dat să ne vedem
Propria față.
După ani, acum înțeleg, cu greu,
Acum sunt eu. Oglindă, de ani, te-am ignorat mereu.
Mă regăsec: am hoinărit fără să știu
Căci tu, oglindă, ești reflexia a tot ce facem noi,
Reflexia a tot ce-i viu.
De-abia acum sunt eu.
Te privesc, tu ne arăți greșelile
Prin tine, ne retrăim toate erorile.
Esti un semn: toti am gresit,
Fara sa vrem.
Tu ne reflecti, perfect, tot chipul
Tu ne arăți: cum, fără să gândim,
Ne-am irosit tot timpul.
Ochii noștri se reflectă, vag, în ape
Tu ești un simbol, a nostră viață,
Ne este dat, să ne vedem
Propria față.
( 1.08. 2014, 19: 10 )
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre simbolistică
- poezii despre greșeli
- poezii despre viață
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre ochi
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre apă
Citate similare
Oglindă
Suntem oglinda sufletului
Ce se-oglindește-n cuvinte,
- O lume de gesturi -
Nu ne vedem pe noi
Ci o formă-n mirare,
Dincolo de ea
Am vrea să ne-atingem,
Față în față
Cu tot,
Fericiri, suferințe
Și timpul,
De fiecare dată
Atunci când privim în muțenia oglinzii...
Cu toate acestea,
Încercăm o schimbare
Dar începem cu reflexia,
Ființa din oglindă...
Oglindă cu descântec,
Năpastă de cioburi...
Oglinda visului,
Adevărul minciunii...
De ieri,
De astăzi
Ori de mâine,
Aceeași dintotdeauna;
Univers - o oglindă -...
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 ianuarie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre schimbare
- poezii despre prezent
- poezii despre minciună
Teatrul este un loc unde noi, oamenii, venim ca să ne vedem în oglindă așa cum suntem, nu cum am vrea să fim. Să vedem propria noastră viață, reflectată pe scenă de către actori într-un mod mai esențial și mai clar decât ce putem vedea noi înșine despre noi.
Andrei Șerban în revista Yorick (2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre viață, citate de Andrei Șerban despre viață, citate despre teatru, citate de Andrei Șerban despre teatru, citate despre actorie sau citate de Andrei Șerban despre actorie
Doamne, tot ce știu
Doamne, asta-i tot ce știu
Să privesc mereu la Tine
Sunt născută doi să fiu
Eu și Tu ce ești în mine.
Eu sunt Tu și Tu ești eu
Sunt copilul Tău cuminte
Fața Ta de Dumnezeu
Și oglinda dinainte.
Sunt zidire de pământ
Martoră-i și-acum țărâna
Dar mi-ai dat din Duhul Sfânt
Și m-ai legănat cu mâna.
Doamne, asta-i tot ce știu
Să doresc să vin la Tine
Sunt născuta doi să fiu
Eu și Tu ce ești în mine...
poezie de Adriana Cristea (10 februarie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre naștere, poezii despre mâini, poezii despre dorințe, poezii despre copilărie, poezii despre Sfântul Duh sau poezii despre Dumnezeu
Motivare
Cine n-a scris despre diferite lucruri
pe care dacă le folosești fără temei
fără rând,
poți fi acuzat
sau dat de gol?
Însă eu scriu acum
despre singurul lucru pe care
dacă-l folosești fie ziua sau noaptea
în diferite împrejurări,
la bine și la greu,
la bucurie sau tristețe,
nu poți fi acuzat
sau dat de gol...
Acest lucru este lumânarea!
Ai motive ca s-o folosești oricând,
fie că te rogi cu voce tare
sau în surdină.
Iar dacă ești prins că taci,
cu lumânarea în mână
fără să semnalezi la vedere
un oarecare eveniment public
(botez, nuntă, mormântare, slujbă religioasă)
sau de altă natură,
poți motiva cum că în acest fel
ții momente de reculegere pentru cineva.
Deci, prin tot ce-i relatat mai sus
și mai ales prin tot ce simți și faci
ai toate motivele
să folosești oricând lumânarea
fără să poți fi acuzat
sau dat de gol,
chiar și de față cu soarele...
poezie de Vasile Dan Marchis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre nuntă, poezii despre noapte, poezii despre natură, poezii despre lumânări sau poezii despre bucurie
Pierduți
Tot mai reali în lumea virtuală
Și mai prezenți în propria absență,
Ne pierdem sensul într-o ireală
Trăire și-ntr-o falsă existență.
Nu mai vedem o zi fără tehnologie,
Ne-am rătăcit într-un sistem binar,
Realitatea noastră nu mai este vie
De când trăim într-un tărâm imaginar.
Ne-am lobotomizat de voie bună,
Ne bucurăm de tot ce este trivial,
Sărutul delicat sub clar de lună
Ne pare desuet, ridicol și banal.
Habar n-avem că ne-am pierdut menirea
Când simțurile noastre-au amorțit,
Că am uitat ce-nseamnă fericirea
De a ne bucura de-un simplu răsărit.
Ni-s degetele fără de amprente
Și ne-am pierdut de tot identitatea
Prin virtuale lumi "inteligente"
Pierzând contactul cu realitatea.
Ne-am exilat în lumea virtuală
Uitând să mai simțim că altă dat',
Am rătăcit emoția reală
Și bucuria de-a trăi cu-adevărat...
poezie de Florentina Mitrică (30 noiembrie 2017)
Adăugat de Andrei Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tehnologie, poezii despre sărut, poezii despre simțuri, poezii despre realitate, poezii despre inteligență sau poezii despre imaginație
Trecător prin viață
Ne-am cunoscut la inceput de vară
Eram o tânără subțire și sprințară,
Nu cred c-am aveam nici opsprezece ani
Când ne plimbam pe aleea cu castani.
Ce viață... fără griji, fără nevoi,
Era atuncea pentru amândoi...
Dar timpul făr' de veste a trecut,
Și apoi necazurile-au apărut.
Pășind în viață printre buni și răi,
Am reușit să-mi văd și de ai mei
M-am străduit să fiu la înălțime,
Și să fac doar ceea ce se cuvine.
Târziu am constatat că am greșit
Că de la viață n-am cerut mai mult,
M-am mulțumit doar cu ce mi s-a dat,
Însă mereu, mereu am tot sperat.
Acum, când nu mai sunt copilul de-altadat',
Mă uit în urmă la tot ce am lasat
NIMIC afară de ai mei copii,
Cu care toată lumea s-ar mândri.
Regretele pe rând mă copleșesc
Când văd ca-ncep ușor să-mbătrânesc,
E imposibil să mă-ntorc din drum
Să am atunci, demult, mintea de-acum.
poezie de Mariana Simionescu (17 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre tinerețe, poezii despre mândrie, poezii despre mulțumire sau poezii despre imposibilitate
Cât de scump ești Tu Isuse
Cât de mare ești Isuse
Cât de scump și minunat
Toate florile nespuse
Sunt de Tine aici aduse
Pe toate Tu le-ai creat
Nouă Doamne ni le-ai dat
Cât de scump și minunat
Ești Isuse Mire Sfânt
Viață nouă Tu ne-ai dat
Să-ți cântăm în lung și-n lat
Orișiunde pe pământ
Să-ți cinstim al Tău Cuvânt
Cât de scumpă ți-e Ființa
Mâna Ta de Dumnezeu
Tu ce-ai pus în noi credința
Dându-ne și biruința
Să-ți cântăm aici mereu
O Isuse Domnul meu
Cât de gingaș Isus ești
Plin de slavă și lumină
Duhu-ți când ne dăruiești
Și-n Cuvânt ne împletești
Să trăim fără de vină
Viața nouă și deplină
Doamne mintea ne-ai furat
Cu-a Ta sfântă gingășie
Căci lumina Ta ne-ai dat
Mire scump și minunat
Slăvită Ființa-ți fie
O Isus în veșnicie
Căci doar Tu ne ești menirea
Tu al vieții Creator
Noi îți dăm acum iubirea
Să ne dai neprihănirea
Căci ne ești Doamne izvor
De viață dătător
Vrem Isus pe veci să fim
Doar ai Tăi și-n curăție
Ființa Ta să o slăvim
Și în veci să ne sfințim
Mire drag din veșnicie
Onorat Numele-ți fie
Ne-nchinăm dar Isus Ție
Pentru veci noi te cinstim
A Ta gloria dar fie
De acum în veșnicie
Căci pe Tine te iubim
Și ai Tăi ne vrem să fim
Slavă cinste și onoare
Fiu al Celui Prea Înalt
Căci Tu ne-ai adus salvare
Și ne-ai dăruit iertare
Fii în veci glorificat
Și fii al nostru-Mpărat
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 ianuarie 2022, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sfinți, poezii despre iubire, poezii despre cadouri, poezii despre vinovăție, poezii despre salvare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă până acum luam foarte personal ceea ce oamenii îmi spuneau, mai ales de "rău", acum înțeleg că eu nu sunt decât o oglindă pentru cei din jurul meu. Cine are o problemă cu mine, are, de fapt, o problema cu sine însuși. Tu nu poți vedea în alții decât ceea ce ești tu, ei sunt reflexia ta! Așa că, relaxează-te și înțelege că oamenii văd în tine ceea ce sunt ei. Nicidecum la tine e problema, ci la ei, fiindcă a fi deranjat în permanență de ceea ce e în exteriorul tău înseamnă lipsa de focusare și conexiune cu interiorul tău.
citat din Diana Pârje
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să...
Aș vrea, sa ne 'mpărțim tot ce-am avut... Desi,
De la inceput, ne-am dat si luat cu imprumut.
Iti amintesti? Si după, am strâns mult, prea mult!
N-avea cum sa rămână la unu' ar fi fost, "insult".
*
Ești plecat de când... si nici nu mai plâng, in gând
Mereu te-am strigat, te-am chemat si așteptat.
N-ai răspuns. Ce te-a răpus? Scriu a câta oară?
Poate nu e târziu... Oare? As vrea să...
*
Tu, Imensitate, mi le-ai dat pe toate:
Mi-ai dat fericirea, zborul, implinirea,
Iubirea de sine, visul, prețuirea
Roua. dimineții si vulcanul nopții...
*
Eu nu ti-am dat nimic. Si de aceea iti zic,
Ca... n-ai ce, inapoi sa-mi dai, cand tu sfidai
Schimbul, "ti-am dat, TU ce-mi dai"... RAMANEM, cum am fost,
Amândoi, doar pentru noi, acel TOT FRUMOS...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vulcani, poezii despre rouă, poezii despre plâns, poezii despre gânduri sau poezii despre frumusețe
Nevoia de tine...
De viață mă tem. Dară și de tine!
Când tu mi-ai pătruns în suflet acum.
De este prea rău sau dacă e bine
Eu chiar voi afla de la tine oricum.
Mi-e frică să stau în singurătate
C-atuncea mă bântui și m-ai îndârjit.
Iubirea să aibă o cursivitate!
În tot ce atuncea, demult m-a vrăjit.
Nevoia de tine o simt permanentă
Iar viața mea este acum însetată.
De tine, că nu-mi ești chiar indiferentă!
Și nu ești nicicum de unii lăsată.
N-aș vrea să-nceteze iubirea-ntr-o zi
(că asta ar fi o altă vendetă!).
În care cu toți ne-om împotmoli
Și-atuncea nicunul n-ajunge vedetă!
Mi-e teamă că ziua de mâine apune
Și noi nu vom ști iară unul de altul.
Privește cum seara venită răpune!
Un vis ce ne zboară acum spre înaltul!
Nu pot ca să cred că există durere
În sufletul tău chinuit de tăceri.
Îți freamătă trupul, voința și vrere
De neîmplinire și nemângâieri.
Nevoia de tine îmi seacă chiar viață
(te văd cum din vise dispari uneori!).
Aș vrea să ridici cortina de ceață
Ca noi să vedem a lumii tumori!
Eu nu m-aș vedea fără tine acum
(când ai devenit chiar independentă!).
În viață vom face o lege și-un drum
Dar nu ca acuma, prin corespondență!
De viață mă tem și-acuma de tine!
Când tu mi-ai pătruns în suflet acum.
De este prea rău sau dacă e bine
Eu chiar voi afla de la tine oricum.
Nevoia de tine chiar e permanentă
Iar viața mea este acum însetată.
De tine, că nu-mi ești chiar indiferentă!
Și nu ești nicicum de unii lăsată.
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre trup și suflet sau poezii despre singurătate
Altfel de mamă
Noi cu toții avem 3 mame:
una-i mamă pe Pământ,
una este Mamă-n Ceruri,
iar a treia e Natura,
ce ne-nvață ce-i frumosul
prin miros de albi nuferi
și-n dulce zbor de fluturi..
Dar, noi fii nerecunoscători
uităm că ochii noștri
se vor oglindi mereu
în văi, munți și ape limpezi,
căci, Natura este mama...
Mama noastră... a tuturor.
Azi distrugem tot ce este mai frumos...
Florile și iarba verde
se vor stinge fără rost,
căci, noi oameni
fără suflet
otrăvim natura vie,
negândindu-ne vreodată
cât de greu o să ne fie...
Fără roua dimineții,
fără roze cu parfum îmbietor...
Doar izvoarele secate
și copacii fără frunze,
ne vor aminti mereu
că natura a fost prezentă
și a fost Mamă peste tot...
Tot ce-a fost viu și frumos!
Lacrimi reci, de sânge, parcă
se preling acum din ramuri
și Natura ne șoptește,
printr-un suspin dureros..
Să o lăsăm să trăiască,
căci, de n-am mai avea Mamă....
Vom fi simpli muritori
într-un haos monoton..
Fără dulce aer proaspăt,
fără iarbă de mătase..
Și cât vei vedea cu ochii
câmpiile vor fi pustii,
doar cu pâclă peste vii...
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre văi, poezii despre verde, poezii despre trandafiri sau poezii despre sânge
Copiii nu sunt singurii care cresc. Și părinții cresc. Tot așa cum noi ne privim copiii, să vedem ce fac cu viețile lor, tot așa ne privesc și ei pe noi, să vadă ce facem noi cu ale noastre. Nu le pot spune copiilor mei să ajungă până la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă-ntind spre ele.
citat din Joyce Maynard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre copilărie, citate despre stele sau citate despre creștere
Dumnezeu
Ești prezent mereu: în minți, în suflete, în noi.
Nu ești nici bun, nici rău. Ne ajuți dacă vrem binele
Dar dacă facem răul îți îndrepți mâna înspăimântătoare către noi...
Și ne dai răul înapoi. Și iar ne ierți, și ne aștepți să fim mai iubitori.
Ne ierți, dacă greșim, și vrei să ne ridici din nou.
Fără să știm.
Nu uiți nimic neiertător și uiți greșeala când vezi credință într-un om.
Ești peste tot: tu vii dacă te chem. Dar nu îmi zici nimic.
Și nu te arăți pentru că nu sunt pregătit.
Oamenii cred că tu stai undeva în ceruri, dar tu ești zilnic printre noi
Ești înger bun, dar înspăimântător... Ne vrei perfecți, lucizi
Tu dai viață, tu ucizi
Dacă suntem buni ne dai de toate
Dacă suntem răi ne dai durere, boală și chiar moarte.
Îți place să te joci, te înduioșezi dacă iubim.
Ești lângă noi, când plângem.
Ești femeie sau copil?
Tu știi planul bun: ne treci prin rău să fim mai buni,
Tu ești nemuritor, și vrem și noi să fim, căci pentru tine
Moartea nu-i nimic, pe noi ne sperie... un pic.
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre moarte, poezii despre bine și rău, poezii despre îngeri sau poezii despre sperieturi
Mi-ai dat, Doamne
Ca să fiu ce-am fost în viață,
mi-ai dat primăveri și toamne.
Mi-ai dat zori în dimineață,
mi-ai dat flori, mi-ai dat și poame.
Mi-ai dat cer senin și nor,
așa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat și multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar și chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar și chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat și înțelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat și încercări.
Plecat îți fac mulțumire
și urc dincolo de zări.
poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre toamnă, poezii despre primăvară, poezii despre flori sau poezii despre dimineață
Fără îndoială, lumea este pictată de tine pe ecranul conștiinței și este în întregime propria ta lume privată. Numai simțământul tău de "eu sunt", cu toate că-i în lume, nu este al lumii. Odată ce realizezi că lumea este propria ta proiecție, ești liber de ea.
citat clasic din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pictură, citate despre libertate, citate despre conștiință sau citate despre arte plastice
TU EȘTI NENĂSCUT! Tu nu ești corpul-minte, aceasta este doar fantoma de zi care pâlpâie în tine. Tu nu exiști, doar Dumnezeu este real. Nu, nu, faci o confuzie; corpul nu ți l-a dat părinții. Părinții ți-au dat doar o bucată de muci, adică un ovul și un spermatozoid. Corpul ți l-a dat supermarketul din colț. Ce altceva e corpul decât pastramă, cașcaval și ceva bulion? Iar mintea nu cumva e reamintire, deci memorie? Fără memorie poți vorbi de o minte? Mintea înseamnă un tomberon de gânduri a cărui fermentație putridă se numește "eu"-l. Așadar, să revenim: de ce ești așa de mândră de frumusețea corpului și de sclipirea inteligenței, pentru că nu sunt chiar deloc tu și implicit nu sunt ale tale. Tot ceea ce crezi că ești sunt roluri pe care alții le-au scris în scurgerea timpului. Dar la 80 ani frumusețea ta fizică se va nărui, sclipirea inteligenței va piei înlocuită de Alzheimer. Așadar, nu mai bine te afli pe tine aici și acum? Tu nu ești corpul-minte, aceasta este doar fantoma de zi care pâlpâie în tine. Doar credința ta că ești o formă, te-a rătăcit de întreg și te-a izolat dureros într-o micuță și neputincioasă parte. TU EȘTI NENĂSCUT!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre corp, citate despre vorbire, citate despre religie, citate despre mândrie, citate despre inteligență, citate despre gânduri, citate despre frumusețe sau citate despre fantome
Poetul
Poetul e firav, bolnav
Se plimbă prin oraș fără un tel
Și se oprește, din când în când,
Pe stradă, și își aduce aminte de ea, de el.
Rămâne uimit. Ea nici acum nu a venit
Ea îl visează, dar pentru el este cumplit
O sperie, dar îl iubește
Se cunosc demult, dar nu s-au întâlnit.
Sperie lumea pe bulevarde
Când rămâne cu ochii neclintiți
Prin crâșme, și parcuri,
Sau pe poduri, privind la ape,
Toți îl știu - vorbește singur..
Acasă se întoarce poetul, târziu
Și suferă, pentru ceva nedefinit
El suferă pentru noi,
Suferă pentru tot ce este viu.
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre poezie, poezii despre poduri, poezii despre plimbare, poezii despre parcuri sau poezii despre oraș
Fiului meu drag...
Gândindu-mă la visul ciudat
Cum fiul meu de-acasă a plecat,
Mi-am dat seama că nu e vis, e realitate
Că știu că e acum departe.
Departe, dar eu am al meu dor
Și uneori nopțile nu dorm
Că mă gândesc cum aș putea să fac,
Să fiu aproape de fiul meu cel drag.
Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
S-ajung la fiul meu cât mai ușor,
Să-l strâng în brațe, să-l sărut,
Să-i spun căt il iubesc de mult.
Chiar dacă acum e mare
Inima mea încă mă doare,
Că nu mai este lângă mine
Nu știu dacă-i e rău sau bine.
Gândesc că nu trebuie să uităm,
Dragostea noastră să le-arătăm,
Copiii sunt tot ce-i mai sfânt
Ce-avem noi pe-acest pământ.
Chiar dacă acum și-au găsit locul,
Vrem pentru ei tot norocul,
Iar de greșeșc, sau de fac bine,
Tu-i porți în suflet mereu la tine.
poezie de Eugenia Calancea (7 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn
Să fii...
Să fii om bun, când lumea e haină
Să fii umil, când alții te denigră.
Să fii milos cu cei ce sunt sărmani
Să dai mâncare celor fără bani.
Să nu bârfești, chiar dacă ești bârfit
Să nu urăști, chiar de nu ești iubit.
Să știi cum să zâmbești, când inima iți plânge
Să nu faci loc tristeții, că altfel te învinge.
Să fii mereu senin, este un dar Ceresc
Să spui mereu în viață, cuvântul "mulțumesc"
Să îți întorci obrazul, când palma-i ridicată
Celor ce lovesc, iubire le arată.
Să fii mereu în viață, un om la locul lui
Să îți ascunzi durerea, la nimeni să n-o spui.
Să știi să cerni mereu, cei bine și cei rău
Să te ferești de ulii, ce zbor în jurul tău.
Să mergi pe drumul vieții, mereu cu fruntea sus
Să spui mereu pe nume, tot ce tu ai de spus
Să nu te temi de nimeni, ești liber să gândești
Să arăți tuturor, cât de frumos trăiești.
Să fii exemplul viu, cum să răzbești în viață
Să înțeleagă asta, acei fără speranță.
Să ai mereu tăria, de-a renunța când doare...
Să te ridici de jos, zâmbind iar în picioare.
Să mulțumești în zori, de-o nouă zi de viață
Să te trezești mereu, cu zâmbetul pe față.
Să lași pe unde treci, un semn că ai trecut...
Să-ți mulțumească omul, fiindcă te-a cunoscut.
poezie de Marinela Florina Jurcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre bârfă, poezii despre victorie, poezii despre vestimentație sau poezii despre ulii
Cântecelul Lobeliei
Am fost odată parte
A sângelui și oaselor tale.
Acum nu mai sunt, acum sunt
Doar o umbră-n strane goale.
În fiecare zi, în zori,
Mă trezesc din visul tău afară
Și nu mă mai pot întoarce,
Și plâng... iar zilele zboară.
Nu pierdută, ci abandonată,
Lăsată peste tot în urmă;
Iar aceasta-i gândul meu
Care-n mintea ta tot scurmă.
Nu știu nimic, nimic.
Abia pot îngâna două cuvinte.
Dar aceasta este lacrima mea
Pe-obrazul tău. Fierbinte.
Îți privești chipul în oglindă.
Cu cine să-l aseamăn?
Acesta trebuia să fie chipul
Mie geamăn.
Dă-mi mâna de-acolo din somnul tău,
Acum departe.
Altminteri, mereu voi plânge,
Altminteri, voi lăcrima până la moarte.
poezie de Louise Bogan,1897 1970, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile