minciuna

Înghit cu noduri minciuna

nu mai sunt întrebări
nici răspunsuri
doar neconcordanţe evidente

lumea nu înţelege situaţia
şchioapă
trec prin ea linii de forţă
văzute de mulţi
care nu spun nimic
şi aşteaptă
înghit cu noduri minciuna
dar se feresc să recunoască unde-i adevărul

nu se mai caută durerea suferinţei
se merge direct la suflet
care înghite amintiri
dar nu şterge uitarea.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce adevărul doare

Când, strecuraţi în paginile vieţii
I-am înteles şi vorba şi tăcerea,
Involuntar, o facem pe profeţii
Să-i desluşim trecutului durerea.

Mai despicăm în patru fire, părul,
S-alegem dintre ele partea bună,
Să ştim, măcar odată, adevărul
Şi să trăim o zi fără minciună.

După un timp, paşim în ziua-n care
Gândirea sparge cele două stânci;
In timp ce adevărul... numai doare,
Minciuna lasă-n tine, răni adânci.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lunii

Deşi pe cer e-aceeaşi lună -
Dar unde e cea de-altădată?
Minciuna vieţii ce mă-mbată -
E azi o altfel de minciună.

Ca şi atunci, duios răsună
Cavale-n noaptea înstelată,
Şi-n cer zâmbeşte-aceeaşi lună -
Dar unde e cea de-altădată?

A ei lumină argintată
Cu roze albe mă-ncunună,
Şi cântă tot pe vechea strună,
Dar pentru mine e schimbată,
Deşi pe cer e-aceeaşi lună.

rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Real nedeservit

Minciuna se strigă pe stradă, năucă în succes de dreptate,
Nu-i nevoie s-aducă argument, e ajunsă acum sanctitate
Şi zboară împuţind ce-s valori, din gură în guri se tot spurcă
Precum e bacilul ori virus, ce gazdele îşi schimbă... Năpârcă.
E-n vârful de soclu minciuna, mai presus, stă pe dur piedestal
Că-i mult prelucrată, abilă într-o eră de hâd digital...
Adică se mânuie în mase, se pune lipită pe sticle
Cu chipuri ce-o scuipă parşiv, creând mult visate ispite.

Dar e şi lugubră minciuna, se târâie în mâzgă, în mizerii
În care tot colcăie pegra, pungaşii scrobiţi, pişicherii
Ce-o fabrică zilnic tenace tăind adevăr în bucăţi...
Să-l facă mixaj ordinar, să schimbe înţelesuri şi dăţi.

Minciuna-i aşa siropoasă, la mulţi creând drog de plăcere,
Exemplare fragile de minte, de crezuri ascunse-n tăcere.
Adeşi masochişti psihopaţi ce răul îl pronează de bun...
Clonajele sputei murdare ce tot o reînghit în nebun.

E ajunsă minciuna o plagă, un cancer etern incurabil

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 februarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele minciunilor

Se făcea c-a fost odată,
Navigând dibaci pe net,
Printre ceşti cu apă plată
Un domn bine, cu magnet.

Şi, deşi a împlinit
Nişte ani din vârsta-a treia
Înşela neobosit
Şi minciuna, şi femeia.

Minciuna i-a zis femeii
- Şi pe tine te "traduce"?
- Mi-a jurat cândva pe zeii
Primăverilor uituce,

Că iubirea lui eternă
Mi-o fi pavăză şi scut,
Era doar o balivernă,
Pentru alta m-a vândut.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin pustiu

păşesc prin timp
rătăcit pe aleile sufletului
caut ceva, caut demult
ce nu găsesc nicicând
un ceas bate
tic-tac
în trista cetate
ce pot azi să fac
e viata, e lumina
nu, nu
e doar o veşnică minciună
eterna, fascinanta minciună
pătrunde adânc în noi şi în toate
în noapte, pe furiş şi pe la spate
aşa nu se poate
şi totuşi trece, toate trec
sau se petrec, mai departe
aici, nu în altă parte
stau pe un ciot de ţărm, de viaţă
plâng, mă plâng

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul şi minciuna

(de "Ziua Poeziei")

În bătătura noastră strămoşească
În care lupii poartă piei de oaie,
Iar omul, drept cândva, acum se-ndoaie,
Democraţia nu-i decât o mască.

Când bat în piuă apa cea de ploaie,
Aleşii uită-ades să mai roşească
Fiindcă totul lor le cade pleaşcă
Iar adevăru-mbracă alte straie.

Noi ne rugăm, smeriţi, la cele Sfinte,
Pupăm în racle moaşte şi icoane,
Sperând din cer a coborî vreun Sfânt

De soarta noastră să-şi aducă-aminte
Şi, răstihnind minciuna în piroane,
Să-nvie adevărul pe Pământ.

sonet de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru 18

Nu-mi desface gându-n patru şi să nu-mi pătrunzi intrus
Sub mască de idolatru, în genunchi ca un supus!
Te cunosc cum nimeni alta şi să te ascunzi nu poţi
Sub minciuna ta, unealta, ce o foloseşti cu toţi.

Chinui adevăruri sfinte, ascunzându-le-n nămol,
Nuferi înfloresc cuminte şi minciuna-ţi dau de gol.
Jurământu-i vorbă goală şi pe buze-i răstignit;
L-ai trimis ca o momeală, însă eu nu l-am primit.

Ţi-am descoperit pe buze un sărut ce îl păstrai
Ca o rană de obuze, gurii mele să îl dai;
Eu i-am mirosit veninul şi l-am îndreptat spre ploi,
Chiar de am rămas orfană de sărut şi de noi doi.

Şi în braţe, o ce braţe, aveai flori de liliac
Cu miresme să mă-nhaţe, când de iarnă mă dezbrac.
M-am trezit la timp, iubite, şi parfumul l-am simţit,
Cum pândea din violetul cu minciună otrăvit.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciunile

Dar, hai, să ne spunem minciuni importante,
Dar, hai, să ne spunem minciuni şi mai mici,
Aşa cum amanţii le mint pe amante
Şi ele îi mint pe pământ pe aici.

Dar, hai, să ne spunem cu patos braşoave,
Dar, hai, să vedem cine minte mai mult,
Ascultă delirul consoanelor grave,
Cum şi eu minciunile tale le-ascult.

E foarte frumoasă, e foarte frumoasă
Minciuna aceasta pe care mi-o spui,
Aşa că, te rog, şi pe mine mă lasă
Să palavrăgesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.

Concurs de minciuni la echipe şi solo
Şi ies campioni mincinoşii cei mari,
Dar, dragă Păcală, tu ce faci acolo?
În campionate de ce nu apari?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

"A minţi e un viciu blestemat."
Montaigne

Minciuna-i viciu blestemat
De moarte-marele păcat -
Una de ajuns de exprimat
Şi pentru o viaţă eşti pătat.

Făr' caracter e mincinos
Când spune vorbele pe dos
Ce este-n suflet, este scos
Minciuna-l face vicios.

Uşor este-a muta o floare
Nu însă a repara onoare
Spui o minciună-faci scrisoare -
Prin ea, poate, un altul moare.

Tatăl minciunii voi îl ştiţi
Făcând minciuna, socotiţi

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!