minciuna

Minciuna

Minciuna este lucru rau
Care te arunca in hau,
Este un dusman periculos
Nu este frumos.

Nu folosi minciuna
Ca este ca si furtuna,
Aduce numai necazuri
La cooperatori.

poezie de Maricel Nechifor (16 august 2016)
Adăugat de Maricel Nechifor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe boltă când apare luna

Când noaptea-i cu lună
Iubita-ţi jură-n fraze parfumate
Iubirea-i nebună
Dar minte cum minţiră toate celelalte
Minciună, minciună
De n-ai fi tu iubirea n-ar avea cuvânt
Tu eşti durerea
Eşti mângâierea
Tu farmeci totul pe pământ.

Pe boltă când apare luna
Printre şoapte, când e noapte
Atunci apare şi minciuna
Cu cununa ei de vis.

Şi-atunci zefir
Şi trandafiri
De fermecatele iubiri
Viaţa fără de minciună
N-ar mai fi un paradis.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr şi minciună

Adevărului îi aştern o minciună.
Că aceasta se rosteşte
Atât de frumos şi de cald.

Minciuna- înseamnă flori vii.
Se ofileşte repede.
Adevărul – tulpină uscată
După minciună.

Adevărul este necesar celor săraci
Cu trupul sau cu duhul.
Iar eu am oscioare frumoase.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul şi minciuna

În lumea noastră decăzută,
Stupidă, falsă, prefăcută,
Minciuna stă pe-un tron de aur,
Pe frunte cu cununi de laur,

Iar Adevărul e-n fântână,
Ucis mişelnic de Minciună.
Veni-va ziua cea măreaţă
Când el va reveni la viaţă,

Cu frumuseţea lui divină,
Cu chipul izvorând lumină,
Şi crunt va biciui Minciuna,
Şi-o va goni pe totdeauna.

Veni-va ziua cea măreaţă
Când lumea fi-va iar isteaţă,
Iar Adevărul, nu Minciuna,
El va domni întotdeauna.

poezie de George Budoi din Adevărul şi Minciuna: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (28 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o minciună

A trecut iar minciuna şi astăzi pe la poartă
La braţ cu fala goală, pretinsă şi deşartă
Şi se minţind profund, pe faţă atât de tare
C-ajunge să se creadă ca adevăr, candoare.

Îşi face-o carapace minciuna dezlânată
Că nu se mai ascunde, impertinent, sfruntată,
Cu zâmbet posesiv se declarând normală...
C-oricum e generală, deci nu-i exces sau boală.

E-aşa de suavă, ingenuă, o pur nevinovată
Minciuna, că se vrea într-una repetată...
Căci se minţind mereu pân-a se-nduioşa,
Devine-o calitate, nu adevărul... Ea!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formula literara antediluviana. Miroase a casa Pogor, dupa ce plecau musafirii "poieti" si ramaneau servitoarele sa deretice si sa recite [...] | Citeşte tot comentariul

Minciuna

Mă-ntreb şi eu, ca om cuminte,
De zeii-ar vrea, pe cel ce minte,
Minciuna să-l înăbuşească,
Câţi ar putea să mai trăiască?

pamflet de George Budoi din Adevărul şi minciuna (4 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna şi Adevărul

O Minciună frumuşică
Ochi dulci face fără frică
Unui Adevăr goluţ
Şi-apoi ea-l aruncă-n puţ.

pamflet de George Budoi din Adevărul şi Minciuna: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (20 octombrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Adeseori Minciuna, printr-un perfid tertip,
La fel cu Adevărul îşi construieşte-un chip
Şi, meşteră la vorbă şi fără de sfială,
Nici nu-i minune mare că pe creduli i-nşală.

poezie de George Budoi din Adevărul şi minciuna (21 iulie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om mândru...

Vrea mereu să se impună...
Şi înafară-i îmbrăcat
Cum nu poate să se spună
Da înăuntru-i dezbrăcat
Nespus de mult de minciună,
Căci n-a fost "iluminat"
De că "impunerea"-i păcat
Şi minciuna nu încunună...
Iar mândria duce-n iad!

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Sebyelanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciună, blană luxoasă...

Minciună, blană luxoasă,
Zâmbăreaţă şi sfătoasă,
Dar în simţiri zdrenţuroasă,
Cu limba caldă, mieroasă,
Vulpe de soi, mincinoasă,
Alergi din casă în casă,
Prefăcută în un pui de rasă,
Să-ţi impui statutul tău,
Înspre tot ce e mai rău.

Minciună, esenţă crasă.
Vorbă veche, vorbă falsă,
Ieşi din viaţa mea frumoasă!
Şi te du cât vezi cu ochii,
Fiţi-ar viaţa doar deochi-uri!
Să nu mai struneşti pe nimeni,
Cu promisiuni de bine,
Cât mai ai viaţă în lume.

Minciună blană luxoasă...

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (5 iulie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!