Poezii despre fobie sociala, pagina 3
Sunt bogat cu sufletul
Sunt bogat cu sufletul
Și mie mi-e de-ajuns,
Fără să-mi pierd zâmbetul,
Dragoste nu m-ai învins!
M-ai văzut inferior,
Că n-am clasă socială,
Dar eu în interior
Am un suflet, tu ești goală...
Ești mai rece ca o iarnă,
Mai amară ca pelinul,
Ochii tăi încep să cearnă,
Dau afară tot veninul.
Poți să plângi atât cât vrei,
Lacrimile tale-s seci,
Cât au plâns și ochii mei
Tu în lacrimi să te îneci.
[...] Citește tot
poezie de Razvan Isac (12 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre ochi
- poezii despre iarnă
- poezii despre durere
- poezii despre bogăție
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cad în somnul altor vremuri
Dintrtr-o parte a lumii
s-a răspândit o moarte ciudată
statornicită in lumea civilizată,
ceilalți îi așteaptă încă colții,
distanțarea socială obligatorie și tăcerea
e cel mai bun remediu,
însingurarea coboară sub piele
și crestează mușchii cu durere
de mă simt ca o nălucă închisă
în ascunzișuri de ceară,
în zile și nopți fără cuvinte.
Buzunare goale, inima rămasă săracă.
Cad în somnul altor vremuri
cu teama înfășurată în voal de mireasă
și-mi vibrează în trup arterele primăverii
cu verdele și albul
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre viitor
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre superlative
- poezii despre somn
- poezii despre primăvară
Stare meditativă
Închid ochii și trag cu nesaț
din cotorul ultimei țigări de speranță
de care spânzură o liniște ciudată
ce sintetizează alchimia sufletului.
Un subtil tipar al emoțiilor
mă înlănțuie într-un cerc de gând,
conștientizând contemplativ
toate sentimentele confuze,
firești, tipic umane:
fixații profunde, obiceiuri distructive,
perfecționismul inflexibil,
frica de abandon sau inferioritate,
teama irațională de trădare, respingere,
excludere socială, sentimentul de constrângere,
de neapartenență, transformându-ne
într-un vortex care ne soarbe
în amarul nevoii de afecțiune.
Deschid ochii și constat
[...] Citește tot
poezie de Corina Junghiatu (15 iunie 2020)
Adăugat de Corina Junghiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frică, poezii despre trădare, poezii despre libertate, poezii despre iertare, poezii despre gânduri, poezii despre fumat sau poezii despre alchimie
Știu
știu, știu că pot face focul oricît de mic după ce apa dă în clocot,
știu că oul mai proaspăt pus la fiert se lovește de fundul cratiței,
știu că trebuie să trag fărașul repede ca să pot mătura gunoiul în el,
știu că acul se bagă în ață mai ușor decît ața în ac,
știu că cearceaful se calcă mai întîi pe margini,
știu că nu am avut bărbat să mă știe
și nici copil să mă știe de mamă
știu că e doar o convenție socială
căsătoria
și mersul minutarelor înspre dreapta,
așa, ca roțile mașinilor pe care bărbații le iubesc,
ca soarele la o fereastră deschisă către miazăzi
știu că zahărul cu măsură
ține florile mai mult în glastră,
dar nu totdeauna...
știu și asta
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre bărbați, poezii despre zahăr, poezii despre mamă, poezii despre foc, poezii despre flori, poezii despre căsătorie, poezii despre copilărie sau poezii despre apă
Furtună pe ecran
Era un talk show la tv.
La un post extrem de comercial
Pe teme de importanță socială
Care făcea un rating grozav
Se desfășura la ore târzii
Aproape în fiecare seară
Cu invitați și moderatori zeloși
Care loveau numai în ceilalți
Și criticau numai într-o parte
După o rețeta agresivă
Nu conta că era injustă
Important era că știau să defaime
Și asta le creștea ratingul
Și audiența și faima personală
Cineva le oferă lefuri grase
Iar asta îi stimulează absolut
Ei pentru asta dezinformează
Și denigrează și iarăși insultă
Acum iar își amplifică audiență
Și tot mai mulți încep să-i creadă
[...] Citește tot
poezie de David Boia (14 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre violență, poezii despre seară, poezii despre realitate, poezii despre ore, poezii despre hărnicie, poezii despre creștere, poezii despre comerț sau poezii despre celebritate
Straturi de tristețe
Tristețea aristocrată, spleen-ul,
Cu sângele, complice,
Pregătesc forme de protest
Radical în Piața pavată
Cu evenimente sângeroase
A Circumvoluțiunii
Tristețea de consolare
Închizând pentru inventar,
Fiecare eșec în dragoste
A ieșit la fix, bob numărat,
Rar așa gestiune a dezastrelor
Ca magazia din inima mea
Tristețea socială
De la o chenzină la alta
Ce te-mbrâncește
În prima cârciumă sordidă
Împroșcând cu sudalme ficatul
Și contrafăcute spirtoase
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre poezie, poezii despre sânge, poezii despre salariu, poezii despre proteste, poezii despre oxigen, poezii despre inimă sau poezii despre furie
Zile de singurătate
ieri nu a fost nimic
a fost o reflexie a luminii în spațiu
ieri a fost doar suspinul
unei mari iubiri
ieri a fost înălțat și mai sus zidul
acela de singurătate
pe care îl ridicăm în fiecare zi
din praful drumurilor
prin care trecem fără rost
la nesfârșit
azi nu va fi nimic
astăzi va fi același strigăt
de neputință
aceeași inconsistență socială
azi va fi aceeași singurătate densă
pe care o poți tăia cu cuțitul
aceeași falsă declarație de dragoste
aceeași tăcere îngrozitoare
care aproape că îți vorbește
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre prezent, poezii despre vorbire sau poezii despre trecut
Oare omul nu are nevoie de selecție genomică
de ce să nu alegem cine și cum să procreeze
să nu mai lăsăm la mâna hazardului evoluția
monta controlată și specializările
vor aduce forța de muncă necesară
controlabilă
prin eliminarea genei de răsculați
s-ar evita haștagiștii
apoi gena toleranței la frig
sau suprema genă a rezistenței la stres chimic
va fi întotdeauna mai ieftină
decât orice altă măsură socială
o rasă politică specializată în democrație
perfect adaptată compromisului
ar exclude orice război
pe când fabricanții de arme
se vor ocupa de genetica păcii
castrarea exemplarelor neviabile
ar reduce poezia doar la esențe
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toleranță, poezii despre stres, poezii despre sfârșit, poezii despre sex, poezii despre război, poezii despre politică, poezii despre perfecțiune sau poezii despre pace
M-a luat mai ieri o femeie de mână
Sunt un fel de călător de ocazie,
M-a luat mai ieri o femeie de mână
Apoi m-a părăsit,
Am luat și eu o femeie de după mijloc
Apoi am părăsit-o
Și tot așa,
Târându-ne unul pe altul,
Am pornit-o prin deșertul cotidian,
Părăsindu-ne la intervale regulate.
Ba eu pe ele,
Ba ele pe mine,
De la un capăt al Pământului la altul,
De la o stație de autobuz la alta,
De la o casă de nebuni la alta,
De la o minciună sfruntată la alta,
De la o dezamăgire la altă dezamăgire...
Evident, nu știu exact care este scopul
Acestor călătorii de ocazie
Prin mocirla socială,
Poate simpla perpetuare a speciei,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre ocean, poezii despre minciună, poezii despre femei, poezii despre deșert sau poezii despre autobuze
România
Iată, încă o țară s-a prăvălit zilele acestea în abis,
Moștenitoarea și-omonima Romei, ale cărei legi bune
Au instaurat o pace tolerantă. Forța Gri* încă se impune-n
Gândirea omenirii, menținând națiile-n spațiul circumscris
Dreptului și frontierelor pe un pământ îmbibat de sânge;
O, dintre-ale istoriei aplauze prinse în didactice cleme,
O salut, măreață Romă, pe victima multor necazuri și probleme,
Pe România, odrasla ta! Un copil care nu plânge.
O, Neam Latin! Datoria noastră sporește zi de zi, întruna,
La fiecare scânteie-a sufletului tău larg cât neamul omenesc,
Fundamentând pe stânca justiției pacea-ntotdeauna,
În vreme ce-n jurul tău ere noi se tot rostogolesc!
Geniu divin! Gloria ta celestă-n nu se va stinge-n veac, române!
Ridică-te, ridică-te, România! Sufletu-ți, oricum, întreg rămâne!
[...] Citește tot
poezie de George Edward Woodberry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre România, poezii despre școală sau poezii despre stânci