fobie sociala

Dincolo

Îngeri stângaci îmi dau târcoale
Încercând anapoda să-mi prindă zvâcnirea moale
Nimic în mine nu mai tresare
Sunt doar o mişcare trecătoare
Care nu-şi mai are rost în nepăsare
Totul, eu, pierzându-se în altă zare

Poveştile-s luate de valuri reci
Peste-a căror parfum tu treci
Un burete uscat şterge viitorul
Gol în al meu crunt ţel
Că-s doar un acid
Un alt virus insipid...
Găsit-ai antidotul în sfârşitul negru?
Cu zâmbet mă despart de-un trai terestru
Să vă las să fericiţi în urma-mi uitată
Să ard viaţa-mi acru pătată

Un "tată" savurează inexistenţa-mi vie
O "mamă" mă reneagă, îs doar amorţită fobie

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Maria Brezeanu
Adăugat de Ana Maria Brezeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie

Mă-întorc înfrigurat în mine însumi
Ca într-o casă rece şi pustie.
Tăcerea, spânzurată, zace-n plânsu-mi,
Iară din gând mi se prelinge o fobie:

Prin umbra gri care-mi înghite trupul
Ca orbul merg, cu mâinile întinse,
Adulmec drumul şi mă simt ca lupul
Cu gleznele în gheaţa iernii prinse.

Mă-ndrept spre o lumină seacă,
Aşchii din ea respiră crunt în mine
Şi mă transformă sau cu greu încearcă
Să îmi găsească neştiute vine.

Capul mi-l ţin plecat cu îndârjire,
Nu vreau să văd vreo umbră ce acuză,
Lumina se arată lent, subţire
Şi întunericul se naşte ca o scuză.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Ler din Despre zile, nopţi, trecere... transcrieri din Cartea Sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunia e singura cale spre libertatea socială

aşa că tu te prefaci că mă înţelegi
şi te urci pe mine
ca pe un scrânciob agăţat de lună
deşi am învăţat
că nimic nu e mai şocant ca realitatea
mă ciupesc de tine să nu fie iar vis
pe când tu ai nevoie de cuvinte
sa-ti creasca macii prin carnea albă
iar eu mă lupt să-ţi găsesc rezervorul cu lacrimi
în timp ce o linişte ciudată ne cuprinde
ca atunci când după ce urcăm intens spre vârf
ne întindem pe o poiană să respirăm cerul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diseminare

Când fără repartiţii prin spaţiul locativ,
Angoasele parşive s-au instalat obraznic,
Tentat de Euterpe n-am fost prea restrictiv,
Şi nu le-am expediat la mama-dracu-n praznic.

Nu m-a-ntrebat nimic când mi s-a pus în poală,
Poemul ce abundă de false viziuni,
Şi m-a înseminat cu boala cea fatală,
Ce-o iau inchipuiţii prin televiziuni.

Am început întâi să scriu despre iubire,
Apoi am fost tentat de drama socială,
Şi voi sfârşi probabil cu o banală ştire,
La rubrica decese, ediţie specială.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îndopat

cu amfetamine de dimineaţă
pictez o raţă pe perete
urinez de-a dreptul pe mine
rod un creion care a desenat
un sân pârguit
scriu un rest de poem
după ce beau bere din urechea
unui porc, prieten de-al meu
ne tutuim şi
şi
îl servesc cu varză călită
într-o oală rudimentară
am refuzat să trăiesc abuziv
în coteţul lui
lui
nu-i pasă de metamphetamină
pentru că e porc şi trăieşte
alături de mine fără să fie
o problemă socială
cititorule, tu nu eşti îndopat

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarobscur de Dacia

Pe câmpia geto-dacă
n-are cine să mai tacă

Pe câmpia românească
n-are cine să vorbească

Au au au ce vreme-amară
au plecat munţii din ţară

Că nu-i munte ci câmpie
ceea ce nu-mi place mie

Că nu-i deal ci e genune
ceea ce nu pot eu spune

Că eu tac tu taci el tace
tăcerea de cap îşi face

De aceea te-aş ruga
fă Doamne cu noi ceva

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cred că de la clor
mi s-au şters amprentele

astazi mi-am accentuat sprancenele cu creion
ca sa pot pastra distantarea sociala

mi se pare ca nu mai am nici o expresie
mastile nu transmit nimic

sunt o haina maron care duce niste sacose
prin praful orasului

niste porumbei fac acelasi lucru
fara sa se teama

mi-as dori sa fiu imponderabila
si sacosele astea sa se care singure

drumul catre casa va deveni istoric

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume fără oameni

mă duc până afară
în fiecare dimineaţă,
să trăiesc minciuna sfruntată
servită la micul dejun
de tot felul de formatori de opinie,
de preşedinţi cu dinţi de cămilă,
de conducători pehlivani,
de guverne trecătoare,
de moluşte,

mă duc să-mi iau porţia de depresie socială
în care se zbate gregar
o turmă de nevertebrate,

în fiecare dimineaţă sunt obligat
să mestec pe nerăsuflate
gogoşile servite pe tavă
de nişte şarlatani,
în timp ce cafeaua mea
fără zahăr,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ezitare la intrarea în politică

Nevastă, eu, de astăzi, sunt şomer,
Problema e destul de serioasă,
De-acuma nu ne intră bani în casă,
Şi traiu-o să ne fie auster.

Această dramă tare mă apasă,
Dar nu voi înceta de tot să sper,
Îmi voi deschide un atelier
Sau un butic sau, poate, o terasă.

E drept că e cam greu s-o iei de jos,
Prea greu în conjunctura actuală,
De-aceea, mă gândesc mai serios

Să mă implic în viaţa socială,
Deşi nu sunt destul de mincinos
Şi-n plus, mă tem că am prea multă şcoală.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea virtuală

culeg gânduri din lumea virtuală
vesele sau triste, cum le scriu poeţii
simt multă desfătare pe reţea socială
sensibilă şi tandră ca zorii dimineţii.

cuvinte alese sunt rare nestemate
împodobesc cu ele cugetul sărac
am lăsat în urmă orele blestemate
adâncită-n suflet versuri fac şi desfac.

eu nu am aripi dar visele au
puternice şi largi precum condorii
precum îngerii ce prin valuri vâsleau
să ajungă la malul presărat cu glorii.

sunt fericită dar totuşi mai vreau
să cuprind universul cu bogate istorii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!