România

Iată, încă o ţară s-a prăvălit zilele acestea în abis,
Moştenitoarea şi-omonima Romei, ale cărei legi bune
Au instaurat o pace tolerantă. Forţa Gri* încă se impune-n
Gândirea omenirii, menţinând naţiile-n spaţiul circumscris

Dreptului şi frontierelor pe un pământ îmbibat de sânge;
O, dintre-ale istoriei aplauze prinse în didactice cleme,
O salut, măreaţă Romă, pe victima multor necazuri şi probleme,
Pe România, odrasla ta! Un copil care nu plânge.

O, Neam Latin! Datoria noastră sporeşte zi de zi, întruna,
La fiecare scânteie-a sufletului tău larg cât neamul omenesc,
Fundamentând pe stânca justiţiei pacea-ntotdeauna,
În vreme ce-n jurul tău ere noi se tot rostogolesc!

Geniu divin! Gloria ta celestă-n nu se va stinge-n veac, române!
Ridică-te, ridică-te, România! Sufletu-ţi, oricum, întreg rămâne!

* Poezie scrisă în perioada primului război mondial, când în faţa ofensivei trupelor germane, teritorial vorbind, România se reducea doar la o parte a Moldovei.
*Grey Power – puterea sau influenţa socială a celor vârstnici, a sfatului bătrânilor.

poezie de George Edward Woodberry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!