fobie sociala

Fobie

Mă tem să nu înnebunesc,
Dar cel mai tare mă tem
Să nu mă obişnuiesc
Cu starea aceasta
Înţeleasă, dar de neînţeles.
Fobia ascunsă în mine
Este ca o fiară cu colţi ascuţiţi
Care cicatrizează orice amintire de frumos...
Mă tem...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare socială

Nefiind cîine de rasă
şi nici nume bun neavînd
Cranţ e ţinut pe-o murdară terasă
în ploaie şi vînt...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altul la fel

spre sus zvârlind privirea ta cea castă,
spre cerul plâns, tenebre de robie
la temniţa din lacrimă te-mbie
în imprecaţii venerând năpastă.

pe zări, în a zadarului fobie,
ţi-e zborul tot o linişte fantastă,
morminte-n orizont îmi naşti din coastă,
aceea ce ţi-am dat sub stea zglobie.

acolo demiurg a smuls din mine
în sânge de cerneală să-mi exişti
femeie, către nunta care vine...

ci în peniţă port, în hram de trişti,
havuzul ochilor pe stih, în sine
doar pierdere de clipe să asişti...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervi în noapte

E toamnă. Noapte. Plouă. Insomnie.
Deschid albumul cu fotografii:
Cei vii sunt morţi, pe când cei morţi sunt vii, -
Şi toţi îmi dau o criză de fobie.

Îi văd trecând prin viaţa mea pustie
Cu relativul vieţii lor pustii...
Şi-n pragul absolutei veşnicii,
Aştept să-mi sune ceasul lor şi mie.

Mereu ciocanul vremii cade greu
Şi-mi bate cuie la sicriu mereu,
Cu iscusinţa lui stăruitoare...

Şi-mi fură somnul spaima de pământ...
Şi mor mereu cu clipa care moare...
Şi-afară-i toamnă, noapte, ploaie, vânt...

sonet de Mihai Codreanu din Turnul de fildeş - Lira neagră (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD: ciuma roşie (pamflet)

E o ciumă socială,
Mult mai rea ca orice boală.
Ávem însă-un antidot
Să ne vindecăm: prin vot.

fabulă de George Budoi din Pamflete şi satire (21 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui oarecare...

Ce ştiu, nu vreau să ţin secret,
Să-mi laşi în pace demonia,
Căci tu eşti cel mai prost schelet
Din România!
Greu să ţii pasu-n română,
Să-mi înţelegi tu poezia,
Văd ca tu te ţii de mână,
Doar cu prostia!
În capul tău anaerob
Ţi-e mintea sexi-ntr-o manie,
Şi la cultură te aprob,
Prezinţi fobie!
Tu n-ai de lucru când vorbeşti,
Mai bine lasă-mă-n beţie,
Şi te mai rog să mă scuteşti
De curtoazie.
Ce mutră faci căzută-n vid
Uimit când afli de la mine,
Eşti un pseudohominid,
Eşti o ruşine!

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (13 septembrie 2007)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea socială

Nu necinsti pe tine însuţi,
Ca să te cinstească alţii.
Nu necinsti pe alţii,
Ca să te cinsteşti pe tine însuţi.
Nu necinsti munca,
Căci munca e viaţă.

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua elicoidal

mai mult se stropeau norii
între ei se diluau cu substanţe
emotive luau şi stelele în direct
praf de râs sau serul adevărului
de la un kaghebist turnat
pe meterezele unui oraş din nord
ploua de se stingea varul pe cer
sfidând legile fizicii şi udând
fiecare element de analiză socială
era o himeră pe un flux de lumină
strecurat pe lângă ploaie
care încălzea spectral iarba

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liderii PSD: Liviu Dragnea Infractorul, Victor Ponta Plagiatorul, Mircea Geoană Prostănacul, Adrian Năstase Puşcăriaşul, Ion Iliescu Criminalul (pamflet eminescian)

Unul e mai rău ca altul, parcă dracul a tunat
Şi la PSD-n ogradă pe-ăştia toţi i-a adunat;
Astă pleavă socială, ăşti penali, acest gunoi
E stăpânul peste ţară de un sfert de veac la noi!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (16 martie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivitate...

Mi-am pierdut demult credinţa, în ceea ce te priveşte!
Nu mai pot să te accept, nu eşti cum speram a fi.
Chit că, îţi joci bine rolul – te-am descoperit, să ştii!
Şi nu eşti nici pe departe, zâna bună din poveste!

Ba din contră, ca să vezi, cât de naiv este omul:
N-aş fi bănuit în veci, câţi monştri ascunzi în tine;
Câtă poftă de ruine, câtă dragoste de sine...
Cine-ar fi crezut vreodată că îţi este altu' rolul?!

Şi câţi, Doamne, n-or mai fi, victime la fel ca mine –
Ale unora ca tine, care-şi clădesc fericirea
Pe nefericirea celor care cred că toată lumea,
Poartă în suflet credinţa, în speranţa de mai bine.

Dar, nu e deloc aşa: nu toţi oamenii sunt oameni –
Cum nici tu nu ai fost ceea ce credeam a fi de fapt!
Nu m-aş fi gândit în veci, că îmi vei pătrunde-n piept,
Doar pentru a-mi provoca, fobie de propriii semeni...

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (21 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!