distrug

Ruşii au dovedit şi în războiul din Ucraina, din 2022, că sunt primitivi, barbari, beţivi, criminali, violatori şi tâlhari (pamflet scris la 100 de zile de la invadarea Ucrainei de către Rusia)

Spuneau bunicii, gospodari,
Că ruşii-s cei mai mari tâlhari,
Că îţi luau ceasul şi moşia,
Şi că îţi violau soţia.

Spuneau bunicii, expresivi,
Că ruşii-s cei mai mari beţivi,
Că beau atât aceşti mişei
Pân pică jos, pişaţi pe ei.

Şi astăzi rusul, necioplit,
E pus pe furt şi tâlhărit,
Cu tancul fură frigidere
Şi tot ce-i pică sub vedere.

Şi astăzi ruşii sunt beţivi,
Brutali, barbari şi primitivi,
Şi beau de sting aceşti mişei
Pân pică "morţi", pişaţi pe ei.

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (3 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinişti mici şi demodate

În bucătăria mea,
Mică şi demodată,
Zburdă neliniştile mele,
Mici şi demodate...

Capacul albastru,
Cu smalţul sărit,
De când l-a scăpat mama,
Pe gresia din bucătărie,
Ţopăie enervant,
Pe oala în care fierbe,
Ciorba noastră
Cea de toate zilele...

La fiecare mişcare,
A capacului albastru,
Se degajă în bucătărie,
Un norişor condimentat,
De abur consistent,
Aproape comestibil,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mult de-atunci

E mult de-atunci, o ştii şi tu,
Era o dulce primăvară,
Când liliacul înflorea
Şi tot atunci, laleaua rară.

Ai apărut ca din văzduh,
Ca un luceafăr ce străluce,
Ce vine de la infinit,
“Zâmbeşte”, stă, apoi se duce.

E mult de-atunci, dar mi-ai rămas
De-a pururi încrustată-n minte,
Te văd mereu în faţa mea,
Şi ieri şi azi, ca mai-nainte.

Cu farmece m-ai cucerit,
Tu! Căprioară milenară,
În suflet mi-ai aprins scântei.
Şi m-ai făcut să ard ca o pară.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă lumea

în urmă şi urcă în bentley
aşa beat cum eşti
cu baxul cu beri amstel
la cutie vine starea
de euforie exagerată
pleci din casa iubitei tale
după ce o închizi în garderoba
unde ai pus un cadou
conduci maşina din stâlp în stâlp
eşti vedeta care-şi permite
să moară la volan pentru o stare
de ebrietate avansată
încă crezi că eşti nemuritor
dai cu bentley-ul tău
în maşina de poliţie din care ies
doi în uniforme albastre
toată poliţia din lume are
uniforma albastră şi pistolul
la brâu în teacă lângă cătuşe
accelerezi fără să ştii ce intenţii au

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăplugă

Sunt stăpân pe a mea viaţă
Numai eu ştiu s-o conduc,
Tot eu mă distrug pe mine
Şi spre pierzare mă duc.

În luptă cel mai viteaz sunt,
Nimenea nu m-a străpuns,
Cel mai laş din a mea oaste,
Cel din urmă am ajuns.

Nimenea ca mine-n lume
De înalt nu a mai fost
Şi-aşa mic sunt între turme
Că n-am pe lume vreun rost.

Am făcut lucruri măreţe
De care mereu sunt mândru
Dar toate dintre acestea
M-au golit pe dinăuntru.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am trezit

din nou neştiind cum au dat
de ritualul castelelor
prăbuşite în uitare sub vânturi
şi ploi şi vijelii atomo
electrice descărcate de idioţi
nici nu mai ştiu cât am stat
în somn în visare în aşteptare
poate câteva sute de ani
oamenii au început să zboare
din nou fără frică în tovărăşie
acum sunt în aparate de metal
nu mai au strălucirea în ochi
este un fel de pedeapsă
pentru fiecare suflet
râsul lor e neruşinat şi arogant
toţi dorm în castele înalte
de sticlă de oţel de beton
mai înalte decât piramidele
nu folosesc telepatia pentru a vorbi
între ei folosesc obiecte

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triptic banal - III

Et tu me perdras, et je me perdrai,
Car je suis celle qui est perdue, sitot trouvée.
(Marcel Schwob)

N-ai fost cea dintâi,
Eşti însă cea din urmă —
Şi-i destul
Pentru-amanta celui care poate totul - tot ce vrea...
Am vroit să fii a mea;
Şi ai fost.
Cât timp?
Atâta cât am vrut...
Şi-azi dacă pleci,
E că vreau să-şi plimbe urma pe obrajii-ţi albi şi reci

Dinţii celor care-aşteaptă,
Dinţii celor care muşcă
Şi distrug cu lacomia tigrilor închişi în cuşcă...
Du-te...
Strada te aşteaptă, îţi surade şi te cheamă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, III, nr. 12 (25 decembrie 1909)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păduchindu-se

Carate de slove par să adune
Măstile poeziilor de dune
Camuflate să muste versul
Să-şi preamărească mirajul

Ca o cutie de carton goală
Prezentata în mare fală
Cu dezmături-n curva gală
Scofâlcind slove cu haleală

De lauri şi autoadulare
Intre ei cu mare trâmbiţă
Tentaculară caracatiţă
Ce-şi capătă fad culoare

De la lăstare de corali
Ce scriu în perlele dorite
De aceste măsti-mpuţite
Să sature părând ideali

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar de ce?...

Omenirea se grăbeşte să ajungă la final,
Spre extincţia a 6-a face paşii uriaşi
Şi această nebunie pare-a fi un ideal
Pentru sceleraţii lumii inumani şi ucigaşi...

Ei, în drumul către moarte, atrag lumea în război,
Semne de apocalipsă cu imagini din infern,
Vor să ardă tot ce mişcă şi c-o minte de strigoi
Cu rachete şi cu bombe vălul morţii îl aştern.

Cum să nu te înfioare când vezi flăcări, flăcări vii
Care mistuie-n cenuşă tot ce omul a zidit,
Scenele sfâşietoare cu mămici şi cu copii,
Picăturile de viaţă pe care le-au zămislit,

Care fug din calea morţii alergând spre nicăieri
Şi-au lăsat în urmă ţara, casa, soţii şi-au plecat
Şi se-ntreabă unde-i pacea, unde-i liniştea de ieri
De ce, Doamne, ne laşi pradă unui lup bolnav, turbat?

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi frânte - Cântecul îndrăgostitului

Sunt ochii îndrăgostitului
Vinul sufletului şi hrana inimii.
Sunt un trandafir.
Inima mi se deschide la răsărit,
Iar fecioara mă sărută
Şi mă aşează la pieptul ei.
Sunt casa adevăratei bogăţii,
Obârşia plăcerii
Şi începutul păcii şi liniştii.
Sunt zâmbetul cald pe buzele frumoase.
Când tânărul ajunge la mine, uită de osteneală
Şi întrega-i viaţă se transformă
În realitatea viselor plăcute.
Sunt exaltarea poetului,
Revelaţia artistului
Şi inspiraţia muzicianului.
Sunt altarul sfânt din inima unui copil,
Adorat de buna sa mamă.
Mă înfăţişez inimii care plânge,
Fug cât mai departe de poruncă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Khalil Gibran
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!