Triptic banal - III
Et tu me perdras, et je me perdrai,
Car je suis celle qui est perdue, sitot trouvée.
(Marcel Schwob)
N-ai fost cea dintâi,
Ești însă cea din urmă
Și-i destul
Pentru-amanta celui care poate totul - tot ce vrea...
Am vroit să fii a mea;
Și ai fost.
Cât timp?
Atâta cât am vrut...
Și-azi dacă pleci,
E că vreau să-și plimbe urma pe obrajii-ți albi și reci
Dinții celor care-așteaptă,
Dinții celor care mușcă
Și distrug cu lacomia tigrilor închiși în cușcă...
Du-te...
Strada te așteaptă, îți surade și te cheamă,
Strada-ți zice: Vino,
Uită ce-ai fost ieri, căci azi ești alta,
Uită tot ce lași în urmă
Și te-ndreaptă fără teamă
Spre surorile-ți de mâine, ce tronează pe înalta
Piramidă-nfiptă-n centrul marelui oraș...
Privește
Cum te-așteaptă-n colțul străzii precupeții de senzații!
Câți sunt?
Unul, doi, o sută?...
Nu... sunt mii, și gloata crește
Ca tumultul de ovații...
Cea dintâi a fost uitată,
Cea din urmă-i așteptată,
Și așteptarea îi excită...
Palidă sărbătorită,
Fii de-acuma deci a lor,
Fii de-acuma-nvingătoarea
Și învinsa tuturor.
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, III, nr. 12 (25 decembrie 1909)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre tigri
- poezii despre sărbători
- poezii despre prezent
- poezii despre plimbare
- poezii despre oraș
- poezii despre frică
Citate similare
Cocori ce zboară și se pierd în ceață
lungi stoluri de speranțe se-îndreaptă către soare
purtând lumini pe aripi și noapte pe picioare
priviri săgetătoare și așteptări prelungi
în iarna seculara ne cernem cerniți fulgi
zăpada de azi o acoperă pe cea de ieri
rana de azi o adâncește pe cea de ieri
lacrima de azi o spală pe cea de ieri
și viața mea de azi o uită pe cea de ieri
ascunde-te-n brazdă
fii bobul sădit în durerea de azi
ce va crește la căldura bucuriei de mâine
și lasă ceața să se risipească purtată de vânt
chiar dacă au fost, visele s-au spulberat ca ultima zăpadă a mieilor...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre viață sau poezii despre picioare
Plecarea ta mi-a fost o sfâșiere...
Plecarea ta mi-a fost o sfâșiere...
Știu bine că durerile se curmă...
Nici cel dintâi nu sunt, nici cel din urmă,
Cenușa vremii ninge mângâiere.
Din tot ce-a fost nu mai rămâne urmă...
Un cântec stins pe valuri... o părere...
O umbră jucăușă care piere
În colbul zării... Nimeni nu-l mai scurmă!
N-am fost nici eu, nici tu n-ai fost de vină...
Dacă te-ai smuls de mine, o străină,
Și pleci nepăsătoare, calmă, rece.
Rămâne alta, - cea adevărată,
Din visurile mele-ntruchipată:
Icoana ce ți-am scris o să te-ntreacă!
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vinovăție, poezii despre ninsoare, poezii despre muzică, poezii despre icoane, poezii despre durere, poezii despre cenușă sau poezii despre adevăr
Ooo, azalee
ești tu cea care
visele-mi torceai,
ești tu cea care
te topeai în mine,
ești tu cea care
risipită-n vânt,
erai sămânța
florilor divine?
o, azalee, dulce,
ca fragă,
cât te-am iubit
și cât mi-ai fost
de dragă,
astăzi te-ai rătăcit
printre dureri
și nu-ți mai amintești
cum a fost ieri.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre flori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Român să fii
Să fii român
înseamnă să pleci capul
în fața celui â din a, din i...
S-asculți cum urlă dorul, ca un câine
păzindu-ți mieii-n stâna inimii.
Să fii român
înseamnă să lupți aprig
cu tot ce vine împotriva ta.
să porți pe umeri codrii din Carpați
și-n vene să îți curgă Dunărea.
Să fii român
înseamnă să alegi
neghina din câmpiile cu grâne,
să culci o lacrimă în aluatul
dospind cea de pe urmă albă pâine.
Să fii român
înseamnă să renaști
de câte ori istoria rescrie
o pagină în cartea sorților,
pe când cazut-ai mort la datorie.
Să fii român
înseamnă să fii TU,
să nu te lași, deloc, a fi oricine!
Și dacă pleci, o vreme, prin pustiu,
de ești român, te-ntorci acasă mâine!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre pâine
- poezii despre moarte
- poezii despre istorie
- poezii despre inimă
- poezii despre dor
- poezii despre cărți
- poezii despre câini
Lecția viței de vie
Privește frunzele,
spune bătrânul
miile, zecile de mii de frunze
oprind din sudoarea rădăcinilor
pe timp de ploaie
dar mai ales în secetă
numai atâta sevă
cât să poată fi hrănite
toate asemeni
de la cea dintâi
până la cea din urmă
Vai nouă, oameni,
câte mai avem de învățat...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre învățătură, poezii despre viticultură, poezii despre ploaie, poezii despre lecții, poezii despre bătrânețe sau lecții de engleză
Fii
De nu poți să fii un cer
Fii un fulg, dar fii cuminte.
De nu poți fi un mister
Fii ce-ai fost mai înainte.
De nu poți sa fii un an
Fii o zi, o zi de vrajă.
De nu poți să fii un lan
Fii un bob, dar plin sub coajă.
De nu poți să fii un lac
Fii un strop, dar plin de soare.
De nu ești flori de liliac
Iarbă fii, dar fii în floare.
Fii ce ești, fii om sub soare,
Ce-ai fost binecuvântat,
Căci luând altă cărare
Ai în spate un păcat!
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Diana Enachii despre flori, poezii despre Soare sau citate de Diana Enachii despre Soare
Limba mea, cea română
Dintre toate ce sunt, ori au fost, ori devin
Dintre graiuri uitate, ori prezente și vii
Limba mea, cea română, te învață să fii
Cum nici una nu poate, mai înalt, mai divin...
Sunt plecați de acasă peste mări, peste țări
Milioane de frați și surori, aprig chin...
Limba mea, cea română, cea în care mă-nchin
Cea în care mă rog, pentru ei, către zări...
Limba-n care gândesc, mă exprim și iubesc
Mă hrănește din cărți cu o hrană de vis
Limba mea, cea română, cea în care v-am scris
Cea în care iubiți și trăiți har ceresc...
Și-ntr-o zi, peste timp, când m-oi stinge de tot
Voi gândi către voi - rugă Celui de sus
Limba mea, cea română, mi-ar zâmbi la apus
Și-ar grăi pentru mine, când eu n-am să mai pot...
poezie de Petrică Conceatu (2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre înălțime, poezii despre zâmbet sau poezii despre uitare
Eu, cea a nimănui...
Îmi aparțin doar mie, nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine și nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu știu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte
Nu vreau să-mi plâng de milă deși o fac mereu
Căci viața asta-i scurtă și sigur n-am să pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Și nici cu diamante sau chiar aurul tot
Nu știu de unde vin și nu voi ști vreodată
Căci sunt a nimănui, nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ți-am strâns-o credeam că niciodată
Nu vei avea puterea să mă rănești prea crunt
Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare,
De ce acum mă târâi prin lacrimi și noroi?
Iertat să fii de mine, eu, cea a nimănui
Și-n clipa cea din urmă, să uiți c-am existat,
Așa cum știi că totul are un loc al lui
În viața asta care pe toți ne-a acceptat...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre mâini, poezii despre iertare, poezii despre gânduri, poezii despre existență sau poezii despre diamante
Între ieri și mâine (Tomorrow never knows)
-Tinere zglobiu, spune-mi ce preferi,
Între ziua de mâine și cea de ieri?
-Asta-i intrebare, ce sa-ți povestesc,
Ziua de mâine, e tot ce mi doresc!
Întreb un bătrân, ține strâns o pâine,
-Te rog sa alegi: între ieri și mâine!
-Ziua de ieri, nu am dubii, nici glume,
Prin geruri, furtuni, eram inca un nume!
-Înțeleptule de stai sub umbră de meri,
Pentru ce-ai opta-ntre mâine și ieri?
Chibzuind o clipă, îmi părea-un hoinar,
Descrise cu toiagul un cerc imaginar:
-Azi, fără îndoială, e cea mai scumpă zi
Din cele ce au fost și care vor veni,
Ieri poate c-a fost doar o nostalgie,
Și câți de mâne crezi c-o sa mai fie?
Viața este o enigmă, e-un mare mister
Totul în lumea aceasta este efemer,
Bucură-te azi, de cei ce-i poți iubi
Ieri este trecut, dar mâine va mai fi?
poezie de Alex Dospian (mai 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre superlative, poezii despre mere sau poezii despre imaginație
Vis de paradis
Și-mi este dor de un nebun frumos,
Ce tot așteaptă de la mine semne...
Eu sunt în mare, cu valuri peste glezne,
Iar el, tot rătăcind spre tenebros...
Și mă lovește iarăși câmp de sare,
Atunci când luna s-a trezit din somn...
Aș fi vrut să îmi fii un domn,
Cu un sărut să mă trezești dintr-o visare...
De ce eu te visez când ești cu mine...?
Te port în vise, în inimă și minte...
Ești tot prezent în ce totul se simte,
Dar în real... îmi ești pe căi străine.
Și mă așez la masa mea cea neagră,
Îmi iau dispozitivul ca să-ți scriu...
Reglez și web-ul meu cel fistichiu,
Și-aștept mesajele-ți s-apară.
Și mă surprind cum mă visez cu tine,
Înveșmântată de dorul ce-am cules...
Mult te-am iubit, dar nu eu te-am ales,
Să-mi fii alături și la greu și bine.
Iubitule! Mai strigă-mi numele o dată!
Tu știi ce simt când mă șoptești...
Respir aroma-n care ești,
Ce giuvaier! Și ce răsplată...!
Și-mi este dor să stăm lipiți...
Așa cum filmele ne-arată,
Fără orgolii, fără ceartă...
Doar doi, iubindu-se uniți.
A fost iluzie, sau vis...
A fost realitatea noastră...?
Sau, am visat la marea-albastră,
Ce ar fi fost un paradis?...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre somn, poezii despre răsplată, poezii despre realitate sau poezii despre rai
Tăcută
Ascunsă-n gândurile tale,
Încerci să nu arăți ce simți,
În jurul tău, mii de petale,
Te roagă să iubești, s-alinți.
Însă preferi singurătate,
De ce preferi să stai în ea?
De ce o frică te desparte
De tot ce ești? De tot ce-ai vrea?
Te rog, de poți, iartă-mi privirea
Dar cum să nu observ ce faci?
Îți văd cumva nefericirea,
Pe care o ascunzi și taci.
Să nu te-nchizi, nu da uitării,
Ce sufletul adânc îți simte,
Privește iar albastrul zării,
Unde iubirea nu te minte.
Ridică ochii, fii iubire,
Să fii tot ce ți-e dat să fii,
Destul ai plâns, fii fericire,
Așa cum numai tu o știi.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre singurătate, poezii despre ochi sau poezii despre nefericire
Tăcută
Ascunsă-n gândurile tale
Încerci să nu arăți ce simți
În jurul tău mii de petale
Te roagă să iubești, s-alinți,
Însă preferi singurătate
De ce preferi să stai în ea?
De ce o frică te desparte
De tot ce ești? De tot ce-ai vrea?
Te rog, de poți, iartă-mi privirea
Dar cum să nu observ ce faci?
Îți văd cumva nefericirea
Pe care o ascunzi și taci
Să nu te-nchizi, nu da uitării,
Ce sufletul adânc îți simte
Privește iar albastrul zării
Unde iubirea nu te minte
Ridică ochii, fii iubire,
Să fii tot ce ți-e dat să fii
Destul ai plâns, fii fericire,
Așa cum numai tu o știi
poezie de Adi Conțu (8 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Restriște
La mesele ospețelor de azi
Nu mai ești cea dintâi,
Ca altădată,
Ești cerșetoarea tuturor,
Ești contestată,
Din grațiile celor mari decazi.
Desculță umbli,
Pâinea ți-o cerșești,
Tălpile sunt de tot o carne vie,
Îți pune piedici orișice netot,
Nici banii nu-ți ajung pentru hârtie...
Și eu sufăr cu tine cot la cot,
Aceeași umilință, Poezie!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre obstacole, poezii despre hârtie, poezii despre cerșetorie sau poezii despre bani
Rolele
Plutind deasupra cărucioarelor, manevrând
cumpărăturile, fiind tot timpul fisa de cincizeci
de bani, aterizată de dincolo de cer, de parcă
ai fi fost dată vamă, rândunică, cum străbați
tu parcarea mall-ului, în dâre concentrice
cum tai orizontul de după lac, cum câmpurile
de floarea soarelui se cojesc din zborul tău
de parcă ar fi fost crestate, rândunică, cum treci
jur-împrejur, dezvirginând aerul fraged.
Ești aici de parcă n-ai fi aici, ca și cum
te-ai da pe role prin cer, ești cumva
propria ta rândunică, alunecând
infinitezimal pe ecran, în cărucioare albastre
ești cea care va fi cumpărată și cea care cumpără
ești cea congelată, cea disecată
tu rândunică: ești cea care nu vei fi vândută
care vei fi mereu cea sacrificată, cea
glorificată de mulțimi.
Eu intru păzit de zborul tău, tu
mă veghezi din înalt, către tine
îmi îndrept privirile încețoșate, tu ești
acolo ca să mă încredințezi, tu
îmi garantezi
ieșirea, tu
ești
o rândunică în toată firea.
poezie de Mircea Țuglea din Jivina, divina, O rândunică în mall (2015)
Adăugat de Radu Țuglea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre sacrificiu, poezii despre rândunele sau poezii despre comerț
Rânduri pentru un necredincios
Hai, vino!...
Vino mai curând, să vezi
Minunea-n care numai tu nu crezi,
Să vezi cum cerul vesel se coboară
Și muntele-ncruntat cum se ridică,
Să prindă cea din urmă zi de vară
Cu cel din urmă zbor de rândunică...
Hai, vino!...
Vino mai curând, s-asculți
Nemulțumirea celor mici și mulți,
Că vara n-a ținut decât trei luni,
Și-n viața unui an trei luni nu sunt
Decât exact trei străchini de pământ
Cu hrană pentru nouă guri de căpcăuni!...
Hai, vino!...
Vino mai curând, să-nveți
Secretul măscăricilor-poeți...
Să-nveți să mori când nu știi să trăiești
Și să trăiești abia după ce mori,
Iar după moartea ta să te-ntregești
Cu restul celorlalți nemuritori!...
Hai, vino!...
Vino mai curând, să simți
Cum sună-o ploaie din monezi cu zimți
În punga goală-a unui biet ateu...
Și, travestit în cel ce-ai vrut să fii,
Să-l poți cinsti, cu-o halbă, pe bunul Dumnezeu!...
Hai, vino!...
Vino mai curând...
Nu vii?...
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața românească, XXIV, nr. 9-12 (septembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secrete, poezii despre religie sau poezii despre nemulțumire
Dacă azi mai ești în viață
Dacă azi mai ești în viață
Încă nu ești chiar pierdut
Căci ți sa mai dat o șansa
Să răscumperi ce-ai pirdut.
Iar acesta este timpul
Cel ce a trecut mereu
Dar tu n-ai luat aminte
Și-ai făcut numai ce-i rău.
Ți-ai ales cărări straine
Departe de Dumnezeu
N-ai vrut ca să iei aminte
La jertfa Fiului Său.
Inima ți-a fost departe
Să faci bani, să faci avere
Nu uita căci tot ce-ai face
În lumea aceasta piere.
Catva timp poate ți-e bine
Dar cu timpul vei vedea
Căci un gol îți va rămâne
Și pace nu vei avea.
Se va apropia și ziua
Când linie vei trăgea
Se va cântarii atuncea
Tu cu ce vei rămânea?
Astăzi vezi, încă se poate
Răscumpără tot ce poți
Adunați in Cer comoara
Nu te trudi pentru hoți.
Căci acol-unde-ai comoare
Va fii și inima ta
De-o îndrepți spre veșnicie
Viața ta se va schimba.
Dumnezeu încă te așteaptă
Nu mai sta nepăsător
Alearga cât se mai poate
a bunul nostru "Păstor".
AMIN
poezie de Elena Fărăgău (2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre pace sau poezii despre jertfă
Iubire din iubire (Și tot ce-am vrut a fost...)
Și tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă topesc în brațe ce ard nemărginit,
Am fost avută-n loc de o dezamăgire,
Visând numai la soare, primit-am asfințit.
Și tot ce-am vrut a fost numai lumină...
Să zbor spre cer cu aripi luminând,
Însă, călătoria mea salină,
M-a obosit și am căzut oftând.
Și tot ce-am vrut a fost să fii ca mine...
Să mă iubești... să simți și să-ți dorești,
Să urci în dragoste munții și coline,
Să fii ce-am vrut și să mă împlinești.
Uitând de dăruire și splendoare,
Tu ai uitat să mă iubești... încet...
Ai ignorat și inima ce moare,
Și ruga lăcrimându-mi în verset.
Nu tot ce simți te-aruncă în iubire...
Nu tot ce crezi înseamnă ce tu simți!
Privește-n tine înspre regăsire,
Iubește prin fapte să alinți...
Și tot ce-am vrut a fost numai iubire...
Să mă desprind de norii pământești,
Și-am tot avut visare în trăire,
De m-am rănit... iar tu-ai rămas ce ești!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre munți, poezii despre lumină sau poezii despre dorințe
Cântecul unui om
Ce-am fost cândva azi nu mai sunt...
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu -
Același cântăreț cu chip de Sfânt...
Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât...
Și-n viață n-am cântat decât
Romanța Celui răstignit...
Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Și-am dobândit ce n-am visat...
Dar ce-am fost ieri am și uitat -
Un titlu de volum nescris...
Și-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Așa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu -
Să fiu tot altul... Și să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt...
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața literară, I, nr. 4 (22 ianuarie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Rămâi iubita mea! Rămâi
Rămâi iubita mea! Rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Cu un sărut ce ți l-am dat
Stângaci, mai mult pe apucat,
Pe care eu nu l-am uitat
De-aceea... mai rămâi.
Și-așterne valuri de visări.
Eu nu uit desele-ncercări,
Când... Din păcate-ai reușit,
Cu dibăcie m-ai mințit
Și sufletul mi l-ai vrăjit,
Acum... am remușcări.
De astăzi? Cred că m-ai invins.
Sărutul... ți-l păstrez aprins.
Și-mbrățișările cu dor,
Cuvântul sacru de amor,
Le mai păstrez ca un decor.
Of... dragostea s-a stins.
De ce ești rece când te chem?
Că mi-ai fost dulce, ca un gem.
Cu-atâtea vorbe m-ai convins,
Focul iubirii mi-ai incins,
Iar drumul nostru s-a întins.
Dar... s-a sfârșit un ghem.
Înflăcărați de-atât noroc
Ce-a dispărut chiar dintr-un foc,
Eu am știut că mă trădezi,
Cu dibăcie mă trișezi,
Și pân-la urmă ce să vezi?
Experta unui joc.
Cum poți să pleci? Când bine știi
C-ai fost izvor de bucurii.
Câtă credință mi-ai jurat,
Că mă iubești și... implorat
Să-ți iert gestul necugetat,
Eu... n-am uitat. Să știi!
De aceea draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Căci amintirile ce-au fost,
Rămân plăceri, dar fără rost,
În viață totul are... cost.
Tu! Nu ai căpătâi!
Sunt sigur că vei regreta.
Când dorul te va bulversa,
Iar amintirea din trecut
Te va-ndemna la un sărut,
Să ai în suflet al meu scut,
Căci... nu te pot ierta.
Adio! Draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi,
Iar eu... orfan al nimănui.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (27 mai 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc sau poezii despre amintiri
Onoarea de-a vă cunoaște (1)
Bujorul înflorit chiar pe obraz
e cea mai gravă circumstanță
însă îngăduiți și-acest extaz
să vă admir de la distanță
E cea mai gravă circumstanță
să fii poet în timp de criză
când doar prostia-i în vacanță
tu ești mereu parcă în priză
Să fii poet în timp de criză
hai îngăduiți și-acest extaz
să fie poezia cea din urmă miză
bujorul înflorit chiar pe obraz
Nu-i cea mai gravă circumstanță
să fii cu cerul în balanță
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vacanță, poezii despre onoare, poezii despre cunoaștere, poezii despre criză sau poezii despre bujori