Păduchindu-se

Carate de slove par să adune
Măstile poeziilor de dune
Camuflate să muste versul
Să-şi preamărească mirajul

Ca o cutie de carton goală
Prezentata în mare fală
Cu dezmături-n curva gală
Scofâlcind slove cu haleală

De lauri şi autoadulare
Intre ei cu mare trâmbiţă
Tentaculară caracatiţă
Ce-şi capătă fad culoare

De la lăstare de corali
Ce scriu în perlele dorite
De aceste măsti-mpuţite
Să sature părând ideali

Foamea faimei din abis
Asteptând să le cadă gratis
Alt vers ce ei nu l-au scris
Rânjid apoi spre poet proscris

Cu fată de slăvit scriitor
El, o scamă în vânt trecător
Ce se agaţă în căpuşă
Pe fila ca o roşie cătuşă

Urlând in gura mare, valoare
Are azi ce scrii din copiere
In lumea de turme spălate
De cuvinte subliminate

De aceşti sclavi ordinari
Ce distrug frumusetea lumii
Petrinzând că sunt cei mai mari
Junglii de macaci, genii

Păduchindu-se între ei
Cu lauri-n multe premieri
Ce şi le agată de coadă
Să pară fluturi-n paradă

Fiind doar niste molii ce sug
Şi apoi în intuneric fug
Iesind cu creeatii reflexii
Plini de trufie şi impresii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se par venine

Ce e mai de valoare
Fila pe care vei scrie
Poete,.. sau versurile?
Tu, ce nu ştii luturi
Tu, ce nu ştii lacrimi
Tu, ce nu auzi inimi
Tu, ce e zbor de fluturi?
Fumului scrie-mi tu
Apa-mi sculpteaz-o tu
Zăpada dă-i pară tu
Ierbii dă-i aripă tu
Cu firul mic de nisip
Ce e mare că-mi ţip
Asa de mare, mare
Cât o pădure, mare
Ce fila nu o are
De diamant ori soare
Punctului de început
Ce-l scrii născut în lut
Pe filele de carne
Despicate-mi Doamne
De sus, sus din Paradis
Un vis prea mult interzis
Când poetul din mine
Scrie versuri ronine
Pe miere de albine
Şi lumii-i se par venine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte banale

Comerciale versuri în fale
Atrag prin cuvintele lor banale!
Seducând minţi-n dune mişcătoare
Amăgind prin miraje de valoare!

Conferite-n cenacluri murdare
Cu culorile de vot publicitare..
Cu pene corupte duplicitare!
Literaturii ce prin partide moare...

De poeţi şi literaţi, ahtiaţi
Falusând în slove să fie lăudaţi!
Cu lauri nemunciţi, nemeritaţi
Lingând afişe de nulităţi.

Ce vă ţin cu arginţi cei furaţi!
De la cei prostiţi cu ce voi clovni...
Pe tărâmul filelor vă juisaţi!
De la stăpâni-n tuş, expectoraţii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţii şi poeţii

Premii primesc poeţii, bieţi
De editori-mbătaţi
Să toarne lor arginţii
Să trăiască ca prinţi!

Dar ei stiu oare, fiecare
Că poezia nu-i de vânzare..
Poetul nu-i dă valoare
In lumea asta trecătoare.

Eternitatea te vede
Ea în critici nu crede...
Cu măstile lor feudale!
Au vasali, nu slovele

Ce să dea poeziei valoare
Şi curve au ordinare!
Ce par mari scriitoare
Pe sub mese slujitoare..

Şi vă spun precum un nebun
Ce sorb mercur ronin, chiaun,
Poezia poetului are preţ
Celor ce îi dau fad dispreţ...

Versul nu se va cumpăra
De la cel căruia e averea
Aici, oriunde, aievea!
Singura bogătie a mea..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună în călimară

Pe lună am rugat îngeri
Să-ti scrie versurile mele.
Ei cu ascunse iubiri
L-au şoptit în slove de iele..

Înnegrindu-se în grifoni
Poeziei reflex, galantoni..
Salivând in ispite, lauri,
"Poeţilor" ce păreţi-ngeri.

Ce vin citesc, furisează
Ce alţi menestrei visează,
Apoi în faţa lumii-ntinează
Cerneala ce le sângerează...

Din inspiraţia lor nebună
În călimară, lună plină
Cu irisul muzei divină
Cameleonic de venină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramuri se ţin

Tăcerea unui câmp e albă
Rămânând urme în salbă
De slove in rime dalbă..
E ruginie ca o gloabă

Părând mută veşnicie
In cântarea ei corbie
Printre ramuri gheare
Ce se ţin în vânt de zare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem Nazteca

Condeiul am să-l bag în buzunar
Pe fila lumii să plec hoinar...
Lăsând în urmă, poemele cărare
Spre muntele ce se vede-n zare.

Unde am să aştept cu o floare
Să apari poem de mirare!
Cu şoapte de metafore
Să dai lumii mele culoare.

Căci acum sunt conturul de tuş...
In lumea lui Gopo în rostogol
Un cerc de ochii fără tine gol
In vortex de nisip prea nesătul.

Ce lasă in urmă doar pietre
Cu numele tău scris Nazteca...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecător popas

Încerc să dezleg în taină
din goana ameţitoare
clipele ce au schimbat
în suflet anotimpul
cuvinte neînţelese
cu atâtea începuturi
s-au scurs prin regatul tinereţii
un trecător popas
în zorii dimineţii,
fulgi mari aleargă...
suave flori de gheaţă
între pământ şi infinit
un val ascunde
o vreme nemiloasă
azi scriu în cartea timpului
iarna cu slove de iubire
din noaptea sfântă
risipesc suspine
în ape albe
adunate de ger
soarele-şi arată veşnicia
prin glasuri de copii.

poezie de Maria Ciobotariu (18 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri reetichetate

Vânzători de sentimente
In preţurile decadente
Cu discounturi-nexistente
Plătite târziu fad şi latente
In cozi formate-n cuvinte
Subliminate ce par sfinte
In abatoare de corduri, crotaliate
Cu impulsurile codate
De zăbrele de coduri
La bancomate de măşti colorate
Imprimate cu zâmbete
Cu transfuzii cumpărate
Betonului conectate
In fabrici de trăiri congelate
Expirate şi reetichetate

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pe fila mării
la felinar de apus
citesc vers de vânt

haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Un vers alb,
o îmbrăţişare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roşie,
doar ea culoare
mai roşie ca albul,
mai albă ca roşul...
şi din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
şi din nou,
îmbrăţişări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
şi apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri de incesturi

Devin cu fiecare cuvânt o daltă
In vorbele de frescă gigolo
Auzind slujbe de măşti, acolo..
Unde destrăbălarea e "sfântă"

Sub budoare coperţi de ceaţă
Cu iubirea ce mi se învaţă
De la vânători şi sirene
Ascunşi sub Manole şi Ane

Ce ridică plase de painajăn
In catedrale cu scriptă de cocon
Agăţate precum recompense
In condeiele cuie perverse

Cu glugi negre îngenucheate
Rugându-se cu bicele liane
Să intre enoriaşi acatiste
Să-şi scrie psalmurile venine

Pe suflete cu slove de Salem
In cercul lor rece de harem
Slăvind cu guri orgi-n recviem
Amăgiri zidite în blestem

Celor ce citesc coperta uşă
Ce infinge sfori de păpusă
Inimilor precum o căpuşă
De poeţi nemiloşi cătuşă

Cu teorii şi fresce acuzaţii
Celor ce sunt iubirii, damnaţii
Atei scripturilor de mlaştină
Ce ucid în turbă cheratină

Puritatea printre incesturi
Violate de condei în versuri..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scribilor! Gura!

Voi care roiţi în jurul meu
"Poeţi" cu figuri părând de zeu!
Eu nu scriu pentru haremuri
Sau slinei de argintaţi lauri!

Culeg lacrimi de pe plaiuri
Unde copile mor, corupţilor
Ce lingeţi flegma partidelor...
Scribilor! Sub masca cenaclurilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublim de mirare

Atunci când ea apare
lumea capătă culoare
şi-nmiresmează în boare
cu sublimul de mirare

ce nu-l are nici o floare
răsăritul unui soare
briză de perlă în mare
cetină-n a ei răcoare

răsărită din mirare
cu a ei atingere
născută printre linişte
de nemaivăzute creste

înălţată de umeri ei
de cristalinul ochiilor
cu adierea mărilor
şoaptele răsăriturilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ondulat

Am să scriu poeme
în cretă pe unde treci
ca o mare să pară
ondulând monotonia
asfaltului cu valuri
tălpii, ce-o să urce
până la stele
fiori...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătăile stau în inimă
ca-ntr-o cutie de chibrit,
asteptând a ta sărutare,
să ardă în mirare

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tastatură de zare

Atâtea căi de comunicare
şi-nainte asteptând o scrisoare
lumea era calmă şi iubitoare
pe când, azi, fugim cu viteze ameţitoare
călcând totul în picioare
din floare în floare
scuzându-ne cu principii de emancipare
cu sensuri teoterizate de fiecare
părând că avem câte un cer şi soare
fiecărei privire
ce pare o pierdută scrisoare
pe o tastură de zare...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, poet divin

Eminescu, poet divin.
Eu azi în faţa lui mă închin,
Căci versul lui sublim
Mi-a schimbat al meu destin.

Scriu acum acest vers frumos
Şi sper ca lumii să-i fie de folos.
Cum a sperat şi el o dată,
Ca poezia lui să nu fie uitată!

Eminescu, poet cu suflet mare.
A scris poezia ca pe o rugăciune
Şi ne-a lăsat-o ca testament la fiecare,
Ca să-o răspândim în lume.

Şi când vedem că luceafărul răsare
În noaptea întunecoasă să nu uităm,
Că Eminescu avut o soartă de zei aleasă,
Ca să scrie o poezie atât de divină şi frumoasă!

poezie de Vladimir Potlog (10 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas de potir

Tuşul mi-e otrav mercur
Hoinărindu-mă prin obscur,
In patru zări fad mă răsfir
Să aud glasul de potir!

Dar mă adună înapoi
In călimara de abis...
Şi-n fiecare strop sunt ucis!
In versul jertfit pentru noi..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers

Versul nu-i moneda
Ce-o dai în schimbul faimei,
Versul ne e roba
De lucrător în artă.
Versul e talentul,
Raiul şi infernul
Îngrămădite în sensuri
Imposibil de desluşit.
Versul e însuşi sufletul nostru
Tipărit, cu preţul descompunerii,
Căci cu fiecare cuvânt
Eşti din ce în ce mai pustiu
Şi mai gol,
Căci sufletul ţi se transpune
Dureros şi tăcut pe hârtie.
Şi astfel rămâi fără el
Atunci când îţi scrii
Ultimul vers.

poezie de Francesca Buta (14 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se mai uită la ei

In vară şi primivară
Plini de flori, mireasmă
Cine se mai uită la ei?
Acum la copaci de tei
La salcâmi plini de rugi...

Acum, rămaşi chilugi
Ca nişte bătrâni milogi.
In vântul aspru al vieţii
Asteptând cu jale copii
In cuibul palmelor goale...

La anul vor reînflori
Şi păsările vor veni...
Dar la ai noştri bătrâni
Uscaţi de viaţă prin azil
Cine se va mai şi gândi...

Cu ramurile tremurând
Cu ochii pierduţi in vânt
In toamna rece a vieţii.
Vom ajunge toţi pe rând...
Ca niste copaci chilugi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!