ceda

Tocmai atunci

ne plăcea insistenţa aceea cromatică
felul în care fructul nu ceda
la subterfugiile timpului

de aceea poate geamurile păreau transparente
aşa de generoase în a primi fie şi trecerea
gândurilor neprielnice

[mă ridicasem pe vârfuri
ridicolă tentativă de posedare a necunoscutului]

"ne plăcea" era de fapt
un fel nou de a spune
în centimetrul nostru pătrat ticsit
cu singurătate... atâta ieşire din sine
când unica mutare de care am fi fost capabili
era îngroşarea punctului cu virgulă
pe o pagină mutilată

o vreme

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iliada pe dos

Un cal pentr-un poem, o Iliadă,
În scoicile mirositoare –pace fadă,
Cal de bătaie eu ofer, îţi dau,
Preferă tu ce crezi, un mic bau-bau.
Singurătăţile se tot hrănesc cu frică,
din efemer vom face o şeptică,
pe coapsele miresei se prăvale
misterul pasiunilor carnale,
că de din vale de Rovine scrie
poetul într-o sferă aurie,
tu nu ştii ce înseamnă not to be,
astfel ne înţelegem, jucării
suntem în mâinile Demiurgului,
cenuşă în scrumiera Lui.
Cuţitul cu plăsea de trandafir
l-am pregătit când n-am să mă mai mir,
cum te iubeam cândva, te nisipeam
şi-n valuri iar te adunam,
ţara tristeţii este-n fiecare,
unii se duc departe de hotare,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii bun

Fii bun în fiecare zi
Atîta timp cît pe pămînt tu vei trăi
Fii bun în fiecare clipă
Chiar dacă simţi că nu vei reuşi

Fii bun cu cel ce te stimeaza
Învaţă să-l respecţi şi tu pe el
Fii bun cu cel ce încurajeaza
Şi tu mereu să faci la fel

Fii bun cînd soarele răsare
Învaţă mereu să zîmbeşti
Fii bun cînd rău te doboară
Învaţă ca să poţi să te ridici

Fii bun cu toţi şi fiecare
Prieteni buni încearcă să ţii faci
Fii bun cînd norocul îţi surîde
Şi nu uita de oamenii cei dragi

[...] Citeşte tot

poezie de Serghei Ţurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele-n mare

Într-o noapte când stelele alunecau în mare
Am ieşit în largul mării cu o barcă,
Iar ea dansa ca un copil pe apa sclipitoare,
Aplecându-se-n reverenţă pe valul de resacă.

Vâslind pe velurul lichid şi moale, violet,
Am jurat în splendoarea nopţii înstelate
Să fac curte unei anume fete, tot numai zâmbet,
Până când va ceda pasiunii mele-nfocate.

Uşoară, barca se legăna alintat şi tandru,
Iar în inima mea era atâta jind...
Într-un târziu am ajuns lângă-un flăcăiandru
Care stătea aşezat pe-o piatră, pescuind.

L-am strigat "Hei!" şi el a răspuns "Hei!"
"Cum muşcă peştele-acolo, la apă mică;
Ce crezi c-o să prinzi în cârligul undiţei,
Merlan, sardină, roşioară, sau plătică?

[...] Citeşte tot

poezie de Roderic Joseph Quinn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dineu în camera de la etaj numai adulţi

fără pretenţii exuberante
dincolo de monotonia unui timp uzat de prea multele rugăciuni
şi tentaţii
mi-am propus un moment de respiro

Dumnezeu văzuse adoraţia mea pentru muncă
în care lucrurile sunt ştiute de toţi dar nimeni nu are curaj
să le spună
expunerea socială avea ascendent
dar eu nu-mi scosesem din minte anii copilăriei

dacă mă trezesc noaptea nu mă culc îndată
la loc
îmi folosesc şansa să înţeleg timpul făcut din mii de ochiuri de geam
prin care nu te uiţi să priveşti soarele

o tristeţe mai dulce decât zâmbetul tău ascuns cu teamă sub pernă
îmi face nopţile drum de povară
împing o piatră care se rostogoleşte la loc
în acest ritm nu am avea niciodată sărbători creştine

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă (I Believe)

Eu cred că după fiecare picătură de ploaie
Creşte o floare,
Cred că şi-n cea mai întunecată noapte
Veghează o lumânare.
Eu cred că fiecare om care alege-un drum greşit
Va fi-ndrumat spre drumul bun de către cel care-a crezut,
Care doar prin credinţa sa s-a izbăvit,
Crede, crede mereu în rugăciunea ta şi nu ceda.

Cred că şi viscolele se pot opri
Daca te vei ruga în gând şi-ţi vei şopti
Că cineva te-aude în acest labirint,
În fiecare strigăt al naşterii, sfinţit,
Prin care alţi oameni vin spre noi şi ne-amintesc
Că plânsul lor e-atâta de firesc,
Strigătul lor începător, înăbuşit,
Sub soarele ce-abia a răsărit.

Dacă atingi o frunză acoperind lumine,
O să descoperi albăstrimi curgând spre tine

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Elvis Presley, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem aceeaşi primăvară...

Iubitule, suntem aceeaşi primăvară, n-ai intuit că noi suntem acei
Care-au topit rugina de sub talpă sfidând la tâmplă albii ghiocei?
Nu-ţi încrunta privirea în oglindă, ascultă-ţi sufletul în piept ce tânăr e,
E mai vioi ca puiul căprioarei ce-n verdele pădurii zbenguie.

Nu-ţi căuta de creţe pliuri anii, sunt muguri noi ce dau nerăbdători în pârg,
Să nu-ndrăzneşti cândva să-ţi fie teamă, să vinzi iluzii pe tarabe-n târg,
Pe prispa mâinii-mi sprijin gându-ncrezătoare că soarele mereu ne va zâmbi
Cu-acelaşi cald veşmânt de sărbătoare, nu-şi va trăda menirea şi-o luci.

Azi, poate-mbrăţişările-s mai rare, săruturile uneori poate-s mai seci,
Dar în adâncuri e respect, e-nţelepciune, e-ncredere pecetluită-n veci,
Adeseori certaţi cu albul iernii prefacem bulgări mari de remuşcări
În foi de ţigarete expirate ce-or arde-n netrăitele visări.

Mai şchioapătă o rană la un deget, mai picură vreo lacrimă de ger,
Dar cât iubirea flutură în flamuri, unirile temeinice nu pier,
Croiesc în timp poveşti adevărate ce nu-s cusute-n fire de argint,
Ci doar cu ochii minţii şi-ai trăirii şi-ai paşilor ce niciodată nu se mint.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supra... vieţuirea

Pare-a fi doar un plus superlativ
Paradoxal, un academic acceptat;
Ca şi cum fiinţa-i pleonasm la "existat"
Şi dorul de-a trăi etern, un laitmotiv.

Nu ştiu ce-i să trăieşti peste trăit,
Dar am în scoarţă, în oase un înscris
Să-mi păstrez eu-l fizic... Interzis
Să-mi rup din lanţul de destin ce mi-e voit.

Am zis destin, necunoscutei "X"
Ce-o dau monedă schimbului "nu ştiu"
Mereu după se-ntâmplă... un prea târziu;
Doar arogant să demonstrez că "ştiu, la fix".

Mă-ntorc la termen; "peste vieţuire"...
Ca şi cum moarte-ar fi peste-a nu fi
Şi nu cred iotă că n-am cum a potrivi
Mesaj ce n-am de la străbuni... de retrăire.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela să mă judece

Cine mi-a potrivit cu stimă în inima stinsă,
rima versurilor ce-mi ardeau amarul din suflet,
Cine-şi legăna arcuşul pe vioara pasiunilor mele
mângâind-mi sufletul ce-şi tăia suflarea în strunele ei,
Cine-a crezut în mine şi mi-a pus un umăr sub inimă
când sufletu-mi ceda sub ascunse şi aspre poveri,
Cine mi-a cunoscut şi mi-a măsurat atent dimineţile
în care sufletul pustiit nu mi se mai putea trezi,
Cine mi-a îngenuncheat discret şi-n surdină nopţile
În care visele-mi prăpăstuiau pe deplin conştiinţa,
Cine-mi limpezea în foc şi în dragoste cunoştinţa
de relicvele ce-mi tulburau neînduplecate cugetul,
Cine mi-a vegheat îndeaproape căile primejdioase
pe care sufletul mi le torcea dintr-o soartă străină,
Cine m-a ocrotit şi m-a ferit de prăpăstiile morţii
care-mi pândeau cu lăcomie paşii pe cărările vieţii,
Cine mi-a astupat toate gropile acelea adânci
care-mi pândeau fără saţ paşii inimii în viaţă,
Cine mi-a oblojit toate rănile, când zăceam sleit
de loviturile imprevizibile ale tâlharilor din văzduh,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudo geneza

Enormul
plutea deasupra unui ocean
de plictiseală
decorase un soi de univers şi
tot aia
plictiseala se instaura universal expansiv

Enormul
trase un nor pe nas
fumă vulcanic niscai piscuri şi
născoci vietăţi puzderie care
de plictiseală se ucideau între ele

Enormul, răzui un loz, ultimul
făcu opera nemuririi sale
femeia

(s-a dus dracului plictiseala)

Trăi cu ea o vreme până ce

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!