Poezii despre atarnand, pagina 3
Tăcere
Tata obișnuia să spună,
" Oamenii superiori nu fac niciodată vizite lungi,
lor nu trebuie să le arăți mormântul lui Longfellow,
nici florile din sticlă de la Harvard.
Independenți ca pisicile
care-și duc prada la loc ferit,
coada șoarecelui atârnând ca șiretul unui pantof în gura lor
uneori, ei preferă singurătatea
și le poate fi furat discursul
cu un alt discurs care îi încântă.
Cel mai profund sentiment se relevă pe el însuși în tăcere;
nu, nu în tăcere, ci în reținere."
Nu a fost nesincer nici când a spus, "Să faci din casa ta un han."
Hanurile nu sunt spații rezidențiale.
poezie de Marianne Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre tăcere
- poezii despre tată
- poezii despre superlative
- poezii despre singurătate
- poezii despre pisici
- poezii despre independență
- poezii despre gură
- poezii despre fățărnicie
Un semn de moarte rătăcit...
îmi las mâna atârnând de-o fașă,
mă doare umărul cumplit,
ieri l-am lovit cazând de-o dată,
un șanț în el m-a tolănit
și pentr-o clipă îndelungă,
în ochii mei a fost nimic,
când m-am trezit striga o umbră,
ce-mi ridica trupul căzut
și ce durere nemiloasă,
ce chin în mine cuibărit,
mă zvârcolea simțind cum lasă
un semn de moarte rătăcit
acum când scriu, scriu doar cu stânga,
căci mâna dreaptă n-o mai simt,
simt umărul ce se tot umflă,
și-mi ține orele scrâșnind
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre ore, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre moarte sau poezii despre durere
Arhitectura-n mișcare
Cine și ce ar putea să oprească vreodată
Această arhitectură-n mișcare
Mereu renăscând și murind,
Această mănăstire ce vine spre mine
Se-apropie, se umflă, și crește, și iată,
Cu bolți și cupole de spumă
Ca niște scufe-coroane atârnând,
Se-aruncă în aer, se-mprăștie lent, se prăvale,
Se destramă-ntr-un nor de meduze, și alge, și crabi
Și se scurge-n pământ?
Cine-ar putea să încremenească odată
Mișcarea aceasta prea vie pentru a nu mai muri
Și pentru a nu mai renaște prea muritoare,
Cine-ar putea să strige valurilor Stați!
Și apelor să nu mai fie mare,
Și-acestei mănăstiri mereu surpată
În sine însăși ca într-un ecou
Să îi clocească stâlpii-osificați
În aerul făcut în juru-i ou?
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mișcare
- poezii despre aer
- citate de Ana Blandiana despre moarte
- poezii despre meduze
- poezii despre creștere
- citate de Ana Blandiana despre creștere
- poezii despre apă
- citate de Ana Blandiana despre apă
Cireșe
Fața ei este o grădină
De trandafiri, de parfum plină,
Un paradis e trupul ei
Cu fructe atârnând pe-alei.
Cireșe cresc la care n-ai acces
Până se coc și plâng după cules.
Și, oh, cireșelor le vine atât de bine
Cu perle albe alăturea să șadă!
Când râde, cireșele ei pline
Roșii boboci par, în zăpadă.
La ele n-au nici ochi, nici prinț acces,
Până se coc și plâng după cules.
Ochii de înger pândesc sub pleoape,
Sprâncenele stau arc, cu-ntinsă struna,
Amenințând pe-oricine-i prea aproape,
Orice-atentat, cu ochiul sau cu mâna.
[...] Citește tot
poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cireșe, poezii despre râs, poezii despre îngeri, poezii despre zăpadă, poezii despre trandafiri, poezii despre sprâncene, poezii despre roșu, poezii despre rai sau poezii despre plâns
Vizita tinerei doamne
Doamna mea suav albastră
Unică între femei
Dacă nu-mi bați în fereastră,
Am să intru la idei:
Pașii tăi pe care-i știu
Nu se-arată pe cărare
Eu te-aștept ca pe-o salvare
Până nu e prea târziu;
Nu-ți mai dă inima ghes,
S-a-ntâmplat vreo catastrofă
Că eu n-am mai scris o strofă
De uimire și de stres?
Hai, prefă-te că nu-ți pasă
Și întoarce-te grăbită
Să nu mă găsești iubită
Atârnând, cu limba scoasă
...
Și răsună pași pe trepte:
Grație și grațiere,
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre viitor, poezii despre tinerețe, poezii despre stres, poezii despre scriitori, poezii despre poezie, poezii despre lactate, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sunt și voi fi...
Am fost zămislită... dintr-o mână de clipe,
Să pot semna condica Lui Dumnezeu,
Până mă voi transforma într-un pumn de țărână, în materie pură,
Spre a germina sămânța unui nou început...
Și mă voi hrăni cu abundența scurgerii timpului,
Până dincolo de așteptările firii,
Atârnând la mâini și picioare amulete cu aripi de înger...
Și voi alunga temerile scrijelite pe scoarța prezentului,
Cu rădăcinile minții, țintind spre orizontul intangibil al cunoașterii.
Numai atunci ochiul ființei îmi va forma curcubeie în culori calde,
Punți de iubire adevărată, spre noi dimensiuni, până la nucleu!
Sunt energie divină, cu dispersie în univers!
poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre religie, poezii despre prezent, poezii despre picioare sau poezii despre frică
Rondelul Craiului Nou
Semiluna-ngustă cu profeții de lumină în gând
Seceră granița promisă zărilor cu raze de hiacint,
Ferind steluțele tremurânde cu trupul plăpând
De vârful ascuțit al galacticelor brațe de-argint.
De firul ne(pre)văzut al bolții-ntunecate atârnând,
Poleind ape și umbrind poteci pe-al lumii labirint
Semiluna-ngustă cu profeții de lumină în gând
Seceră granița promisă zărilor cu raze de hiacint.
Cu lumină, din candela soarelui împrumutând,
Desfoaie gândul nopții spre-mbrățișări de-alint;
Este cu mult mai îndestulată-n stele scăpărând
Decât luna împlinită, cu-al său fantastic print,
Semiluna-ngustă cu profeții de lumină în gând.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre stele, poezii despre promisiuni, poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre graniță sau poezii despre Soare
Totul s-a mutat
Totul s-a mutat înăuntru,
aici e oglinda universului,
o coborâre și o suire fără margini,
fără tăcere și frig.
Lipsește orașul în care nu mai trăiesc,
chipul oamenilor, culoarea soarelui, mersul norilor,
lipsesc ochii tăi cu insule verzi,
lipsește așteptarea reciprocă,
partea ta dezordonată din sărut,
liniștea dintre noi,
lumea de pe umerii tăi,
lipsesc cuvintele deșarte pentru un mâine
ce nu există.
Închipuirea de aripi e inutilă,
înălțimea-i blocată
între pereții asurziți de gol,
există cădere suspendată atârnând de noapte,
există alb arzând lângă umbra candelei
și mirarea icoanei din colț.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre sărut, poezii despre reciprocitate, poezii despre oraș sau poezii despre nori
Liniște de iarnă
liniștea pășește prin ninsoare
cuvintele se sparg se risipesc
fragilă e imaginea care se înfiripă
pornește din aburii ceaiului tomnatec
spre merele de argint atârnând din crengile
lui Dumnezeu
e totuși iarnă vântul își lasă suspinele
la geamuri bătând luminos
inimi în trupul nopții
liniștea... acea liniște locuită de oameni care nu mai sunt
de flori care au trecut în pas nepăsător
pe cărările pământului brun
de mirosul ceaiului din seara aceasta
Doamne, și e atâta ninsoare!
cât poate sufletul meu
să ceară în șoaptă
să nu tulbure liniștea înmiresmată
[...] Citește tot
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre seară, poezii despre ninsoare sau poezii despre mere
Pescari
În primele zile-ale verii
trei ulmi, din cei cu frunze tremurătoare,
își aruncă umbrele peste fluviu.
Doi câini, cu limbile atârnând,
ajung obosiți și se tolănesc lângă
borcanele cu momeală pentru pești.
Aruncând firul spre mijlocul apei,
pescarii de duminică urmăresc
siluete subțiri pe malul dimpotrivă.
Soțiile lor curăță ceapă,
deschid sticle de vin, își fac unghiile.
Cei mai mulți oameni se gândesc
puțin la accelerația gravitațională,
ca, de altfel, la războaie sau
la imponderabilitatea timpului.
Cum ar putea ei ști că,
singur, doar gândul lor comun
la trecuta copilărie
ține lumea în viață?
[...] Citește tot
poezie de Maurya Simon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pescuit, poezii despre viteză, poezii despre vin, poezii despre vară, poezii despre soție, poezii despre război sau poezii despre pești