Poezii despre arat poetica paul verlaine, pagina 3
O cucoană mare
Cu nuri "să vâre sfinții în iad", să înfioare
Sub mantie un jude! I-s pașii altieri,
Vorbește-n italiană - cu dinții-n scânteieri -
Și-n leneșe accente rusești legănătoare.
Ochi reci, în smalț cu-albastrul de Prusia-n chemare
Aprind trufașa pară-a diamantelor de ger.
În luciul pielii,-n sânul hieratic giuvaer,
Regină-ori curtezană, de-ar fi să se măsoare, -
Nici Cleopatra linxa, Ninon motana chiar,
Nu suie, nu! pe treapta velitului ei har!
Vezi, Buridan, o, blânde: "E o cucoană mare!"
Să o adori - alt chip nu-i decât îngenuncheat,
Având drept astru-n ceruri doar greu-i păr roșcat, -
Sau să-i pleznești obrajii cu o cravașe tare!
sonet de Paul Verlaine din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Tașcu Gheorghiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre religie
- poezii despre păr roșcat
- poezii despre păr
- poezii despre prostituție
- poezii despre lene
- poezii despre iad
- poezii despre ger
- poezii despre diamante
Visul meu obișnuit
Un vis adânc și straniu adeseori revine:
E o necunoscută, i-s drag, mi-e dragă toată,
Și nu-i de tot aceeași de fiecare dată,
Și nu-i de tot nici alta, și mă-nțelege bine.
Căci ea mă înțelege și străveziu: în fine
Mi-e sufletul enigmă de ea doar dezlegată
Și fruntea mea înaltă și-adesea brobonată
Doar ea mi-o răcorește, când plânge lângă mine.
Nu știu, e oare brună, bălaie sau roșcată?
Și numele-i? Sonor e și dulce totodată,
Cum poartă-ndrăgostiții cei surghiuniți de Lume.
Privirea-i, o privire de statuie îmi pare,
Și-n glasu-i grav și calm e-o inflexiune-anume
A vocilor iubite, tăcute-n depărtare.
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre înălțime
- poezii despre voce
- poezii despre suflet
- poezii despre sculptură
- poezii despre păr blond
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Colocviu sentimental
În vechiul parc înghețat și tăcut
Acuma chiar două forme au trecut.
Cu ochii morți și cu buzele moi.
Abia s-aud cum vorbesc amândoi.
În vechiul parc înghețat și tăcut
Doi spectri și-au amintit de trecut?
"De-al nostru-extaz de demult ți-amintești?"
"Să-mi amintesc acum de ce voiești?"
"Palpiți și-acum la numele meu, tu?
În visul tău mai vezi sufletu-mi?" "Nu!"
"Ah! zile-n veci mai dulci nespus ca toate,
Când ne uneam noi gurile..." "Se poate!"
"Ce-albastru cer era, speranță mare!"
"Învinsă fu, spre negrul ce «dispare»"!
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mircea Demetriade
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre parcuri, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre negru sau poezii despre moarte
E toamna care trece
Dans le vieux parc solitaire et glacé
Deux formes ont tout à l`heure passé.
(Paul Verlaine)
Pășim tăcuți pe drumul cuprins de-nfiorarea
Apropiatei toamne, când nopțile coboară
Pe câmpuri de aramă o mantie ușoară
De frig, de dezolare, și doamnă e uitarea
A tot ce-a fost iubire și floare și lumină.
Pădurea de mesteacăni ușor și dulce geme,
Argintul ei pălește cu cea din urmă vreme
A verii... Înghețată se-nalță luna plină.
Țesută-n vraja verii, iubirea noastră pare
Acum, când totul moare, o palidă-arătare,
Cu părul de-ntuneric si zâmbetul de ură;
Cuvinte-nfiorate nu pot să mai răsune,
Surâsul de durere ne-a-ncremenit pe gură
Și mâinile-nghețate nu vor să se-mpreune.
poezie de Mia Frollo din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre zâmbet, poezii despre vară, poezii despre uitare, poezii despre timp sau poezii despre păduri
Colocviu sentimental
Prin parcu-nfrigurat, bătrân și solitar,
Trecură două umbre adinioarea, chiar.
Ochii le erau morți și buzele muiate,
Și abia li se-auzeau cuvintele schimbate.
Prin parcu-nfrigurat, bătrân și solitar,
Nălucile-nviară din nou trecutul iar.
- Îți amintești extazul iubirii noastre vii?
- Să mi-l mai amintesc acum, de ce mai ții?
- Dar inima-ți mai bate, gândind la mine? Tu,
În visurile tale, mereu mă mai vezi? Nu.
- Ah! Zilele frumoase și fericite, toate,
Când, gură-n gură stam înlănțuiți! - Se poate.
- Ce-albastru era cerul speranței, luminat!
- Speranța a fugit spre ceru-ntunecat.
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihail Cruceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre Paul Verlaine, în "Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi" (1974): ..."E un barbar, un sălbatic, un copil... [...] | Citește tot comentariul
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre singurătate sau poezii despre schimbare
Colocviu sentimental
În parcul vechi și rece și pustiu,
Trec două umbre-n ceasul cenușiu.
Li-s ochii ofiliți, au buze moi
Și deslușești cu greu ce-și spun ei doi.
În parcul vechi și rece și pustiu,
Nălucile își fac trecutul viu.
− Îți amintești extazul nostru vechi?
− Ce tot îmi torci trecutul în urechi!
− Dar astăzi mă mai strigi pe nume tu
Și-n vis îți mai răsar eu oare? − Nu.
− Ah, zile dragi cum altele n-om ști,
Când gurile ni se uneau! − O fi...
− Ce bolți albastre, ce speranțe mari!
− Speranța-i azi prin norii funerari.
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Verlaine din Fêtes galantes (1869), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre urechi sau poezii despre nori
Colocviu sentimental
În parcul vechi și rece și pustiu,
Trec două umbre-n ceasul cenușiu.
Li-s ochii ofiliți, au buze moi
Și deslușești cu greu ce-și spun ei doi.
În parcul vechi și rece și pustiu,
Nălucile își fac trecutul viu.
− Îți amintești extazul nostru vechi?
− Ce tot îmi torci trecutul în urechi!
− Dar astăzi mă mai strigi pe nume tu
Și-n vis îți mai răsar eu oare? − Nu.
− Ah, zile dragi cum altele n-om ști,
Cînd gurile ni se uneau! − O fi...
− Ce bolți albastre, ce speranțe mari!
− Speranța-i azi prin norii funerari.
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Verlaine, traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta poetică
Câinii tăcerii când latră
sufletul mă scrie în piatră
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (24 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre câini, citate de Costel Zăgan despre tăcere, citate de Costel Zăgan despre suflet, poezii despre poezie, citate de Costel Zăgan despre poezie sau poezii despre artă
Pe Dunăre
... emportant vers tes havres
Tes cargaisons de bois,
de houille et de cadavres
(Paul Verlaine)
Se duc pe Dunăre la vale
Caiace-n roz și-n alb vopsite...
Se duc pe Dunăre la vale
Coșciuguri albe, plutitoare
Pe negrul apelor murdare...
Departe-n zare, neclintite,
Pădurile de sălcii par
Castele negre feudale
Ce-și spală-n apele murdare
Tristețea zidului murdar.
Se duc pe Dunăre la vale,
Grăbiți și fără de popas,
Pescarii triști ce poartă-n glas
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 18 (15 septembrie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre alb, poezii despre tristețe, poezii despre văi, poezii despre versuri, poezii despre sărut sau poezii despre roz
Nu este-așa?
Nu este-așa că-n ciuda acelor proști și răi
Ce vor privi cu pizmă a noastră bucurie,
Vom fi arare mândri și buni în veci cu ei?
Nu este-așa că-n tihnă și plini de voioșie
Vom merge calea dreaptă ce steaua ne-o arată,
Nepăsători de cine ne vede ori ne știe?
Răznite ca-ntr-o neagră pădure fermecată,
A noastre două inimi cânta-vor în iubire,
Cum cântă noaptea două privighetori deodată.
Iar lumea, de-o fi bună cu noi, ori cu-ndârjire,
Puțin o să ne pese. De-ar fi să ne sfâșie,
Nici dragoste, nici ură, nimic n-o să ne mire.
Legați de cea mai scumpă și trainică frăție,
Ca într-o za vrăjită noi vom păși-n lumină,
Iar teamă de nimica atunci n-o să ne fie.
poezie clasică de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre stele, poezii despre prostie, poezii despre privighetori sau poezii despre nuntă