Colocviu sentimental
În parcul vechi și rece și pustiu,
Trec două umbre-n ceasul cenușiu.
Li-s ochii ofiliți, au buze moi
Și deslușești cu greu ce-și spun ei doi.
În parcul vechi și rece și pustiu,
Nălucile își fac trecutul viu.
− Îți amintești extazul nostru vechi?
− Ce tot îmi torci trecutul în urechi!
− Dar astăzi mă mai strigi pe nume tu
Și-n vis îți mai răsar eu oare? − Nu.
− Ah, zile dragi cum altele n-om ști,
Când gurile ni se uneau! − O fi...
− Ce bolți albastre, ce speranțe mari!
− Speranța-i azi prin norii funerari.
Și astfel merg stârnind ovăzu-n drum
Și noaptea îi aude doar, prin fum...
poezie celebră de Paul Verlaine din Fêtes galantes (1869), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre urechi
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre parcuri
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
Citate similare
Colocviu sentimental
În parcul vechi și rece și pustiu,
Trec două umbre-n ceasul cenușiu.
Li-s ochii ofiliți, au buze moi
Și deslușești cu greu ce-și spun ei doi.
În parcul vechi și rece și pustiu,
Nălucile își fac trecutul viu.
8722; Îți amintești extazul nostru vechi?
8722; Ce tot îmi torci trecutul în urechi!
8722; Dar astăzi mă mai strigi pe nume tu
Și-n vis îți mai răsar eu oare? 8722; Nu.
8722; Ah, zile dragi cum altele n-om ști,
Cînd gurile ni se uneau! 8722; O fi...
8722; Ce bolți albastre, ce speranțe mari!
8722; Speranța-i azi prin norii funerari.
Și astfel merg stîrnind ovăzu-n drum
Și noaptea îi aude doar, prin fum...
poezie celebră de Paul Verlaine, traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg mistic
Amurgul cu o Amintire
Roșesc și picură aprinsa zare
De flacăra Speranței ce revine
Crescând, precum sub paravane
Ascunse,-mbobocește-o floare
8722; Lalele, crini, garoafe și gherghine 8722;
Se-nalță pe-un umbrar, fac să suspine
Prin reaua, bolnava duhoare
Fanate izuri și otrăvitoare
8722; Lalele, crini, garoafe și gherghine 8722;
Scăldându-mi suflet, simțuri, cugetare
Amestecă-n imensă leșinare
Amurgul cu o Amintire.
poezie de Paul Verlaine, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre simțuri
- poezii despre lalele
- poezii despre garoafe
- poezii despre foc
- poezii despre flori
- poezii despre crini
- poezii despre amintiri
amurg în poiană 8722;
la vederea florilor
luna se-ascunde
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre timp sau citate despre flori
Putem trece prin viață ușor în două feluri: acceptând totul sau punând totul la îndoială 8722; ambele feluri ne scutesc să gândim.
citat din Theodore Isaac Rubin
Adăugat de Zenovia Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre viață
De ziua ta, femeie
Când te-ai născut, în prag de primăvară,
Au uneltit și zeii să le primești pe toate,
Un trup armonios precum o lăcrămioară
Scăldat în ploi cu soare de raze dantelate.
Ți-au dăruit curaj să poți să rabzi mereu
Furtunilor din viață cu-atâta demnitate,
Tăria unei stânci să nu-ngenunchi la greu
Când trebuie să stai prin ape-nvolburate.
Pe chipul de lumină 8722; un zâmbet arborat
Blândețe în privire și-adânci sclipiri brodate,
În sufletul cât cerul și-atâta de curat
Vărsat-a Dumnezeu, imensă bunătate.
Dar, dintre tot ce ai, nimic nu e mai sfânt
Ca sentimentul-mamă, pecetluit în tine,
Ni te-ai născut să dărui, iubire pe pământ,
Femeie, tu ești rodul, creației divine.
Un curcubeu îți este întreaga ta trăire,
Jertfindu-te, te-nalți, răsplată-i mântuirea,
Prinos ți-aducem astăzi și laudă, cinstire,
E ziua ta femeie! Prin tine-i nemurirea!
poezie de Angelina Nădejde (28 februarie 2014)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre zâmbet, poezii despre viață, poezii despre trup și suflet, poezii despre stânci, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Edgar Poe
Nevrând să fie înger, un demon el a fost.
Iar nu Privighetoarea, ci Corbul l-a cântat;
Și cizelat-a visu-i teribil de frumos
Cu al Răului și al Straniului diamant.
Cătat-a în genunea ce orice gând cufundă
Secretele Morții și-ale Eternității,
Și sufletu-i lucind în crima sângerândă
Avea visul năprasnic, cel al Perversității.
Misterios și cast, sardonic și feroce,
Intensul rafinează și îl ascute-atroce;
Chiparosul i-e arbor; iubita o nălucă.
Cu ochii săi de linx orice mister dezleagă:
8722; Baudelaire, acum pricep iubirea ce te leagă
De-Ntunecatu-acesta, citirea sa-nspăimântă!
sonet de Maurice Rollinat, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre îngeri, poezii despre secrete, poezii despre prăpăstii, poezii despre privighetori, poezii despre muzică sau poezii despre moarte
Suflete bolnave
Ne zâmbesc pe față de înduioșează,
În noian de vorbe ne tot dau târcoale
Și teatral, cu tact, ne manipulează,
De părem a fi puncte cardinale.
Le deschidem ușa sufletelor noastre,
Îi lăsăm să intre... cum intră lumina,
Cuibăriți ca șerpii fac prin noi dezastre
Răspândind otrava, provocând ruina.
Deghizați în flori chiar de-s mărăcini
Trag cu sete seva dragostei din noi,
O prefac în larve secerând tulpini
Și ne pierdem crezul... și ne lasă goi.
Etalând credința ca pe-o marfă-n piață,
Fac să-nduioșeze mii de muritori
Și la fel ca Iuda, ne vor vinde-n viață
Pe arginți murdari... triștii scamatori.
Și bravează-n oameni plini de bunătate,
Defilează zilnic cu iubirea steag...
Germenii de ură plămădiți în noapte,
Vor crește deodată și-i vor da-n vileag.
Nu vor reuși cu-a lor josnicie
Să ucidă-n toți cinstea și omenia,
Sufletele lor 8722; o leprozerie
Ce în putregaiuri... scaldă agonia.
poezie de Angelina Nădejde (21 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre șerpi, poezii despre teatru sau poezii despre noapte
Ploaie rece...
E o ploaie rece de mai...
Am rămas singur în pustiu.
La mine-n brațe tu nu stai
Și plâng, și plâng până târziu.
E o ploaie rece de mai...
Și-amorul tău a murit.
Fericire tu cui dai?
Sufletul meu e obosit...
E o ploaie rece de mai...
Îmi e dor de zile cu Soare.
Când sub tei mă sărutai,
Îți amintești tu, oare?
E o ploaie rece de mai,
Inima plânge-n noapte.
Pentru mine... tot erai,
Dar ai plecat așa departe...
E o ploaie rece de mai...
Dar va veni și vremea bună.
Tu mereu asta spuneai:
În viață nu e doar furtună!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre inimă sau poezii despre fericire
Colocviu sentimental
Prin parcu-nfrigurat, bătrân și solitar,
Trecură două umbre adinioarea, chiar.
Ochii le erau morți și buzele muiate,
Și abia li se-auzeau cuvintele schimbate.
Prin parcu-nfrigurat, bătrân și solitar,
Nălucile-nviară din nou trecutul iar.
- Îți amintești extazul iubirii noastre vii?
- Să mi-l mai amintesc acum, de ce mai ții?
- Dar inima-ți mai bate, gândind la mine? Tu,
În visurile tale, mereu mă mai vezi? Nu.
- Ah! Zilele frumoase și fericite, toate,
Când, gură-n gură stam înlănțuiți! - Se poate.
- Ce-albastru era cerul speranței, luminat!
- Speranța a fugit spre ceru-ntunecat.
Și ei mergeau așa, prin ierburi răscolite.
Și noaptea doar ghicea cuvintele șoptite.
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihail Cruceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre singurătate sau poezii despre schimbare
Când vom avea optzeci de ani
Când vom avea optzeci de ani
Și-n diminețile cu soare rece vom privi pe geam,
Trecutul, vechi prieten, trecând pe lângă casa noastră,
C-un zâmbet trist își va aminti de noi,
Convins că l-am uitat.
O clipă se mai uită-n spate și dispare în neant, poate nici n-a existat.
Trecutul - prieten vechi imaginar?
Când vom avea optzeci de ani
Și-n diminețile cu soare rece vom privi pe geam,
Viitorul, misterios necunoscut,
Ne va fascina cum un profet
Fascinează credincioșii.
Îl vom privi hipnotizați
Cum ne conduce spre etern și spre speranță
O speranță poate moartă, precum profetul misterios
Căci de la geam vedem
Cum cade la pământ și dispare în neant.
Viitorule - ce ești tu, ființă mitică?
poezie de Clara Baiguera
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre tristețe sau poezii despre prietenie
Replică la poezia "Să mă trezești, eu încă dorm..." de Violetta Petre
Te voi trezi, iubite, cu zăpadă,
Când sforăi precum ursul, prin toți porii,
Să nu se-audă zgomotul din stradă,
Când vor veni la noi colindătorii!
Îți amintești, când iarna precedentă,
Venit-a capra, clămpănind cumplit,
Dar partitura ta, perseverentă,
Cu ușurință i-a acoperit!
M-am exilat în altă încăpere,
Mai rece și cu mobile mai vechi,
Dar și acolo-n semn de prevedere,
Îmi pun cu grijă, doape in urechi!
Stresați, cățeii tremură afară,
Dar înțeleg de ce în curte sapă,
Căci îngroziți, de cum se face seară,
Cînd tu adormi, se-adăpostesc în groapă.
Aștept curând, să vină noaptea sfântă,
Când, numai o minune ar putea,
Să-mi fericească așteptarea frântă:
Să dorm și eu puțin pe canapea!
.............................................
Acuma dorm iubite și mi-e bine
Și-n cimitirul colindat de vânt
Te-aud de-afară, chiar destul de bine,
Cum sforăi la doi metri în pământ!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre urși sau poezii despre stres
Aleanuri
Iubita mea, cu trupul de vioară,
Tu, care doar în mintea mea exiști,
Eu tot visez și-n zi și-n neagră seară,
Cum îmi săruți ochii bolnavi și triști.
De te-ai născut, și undeva, prin lume
Tu mă visezi, fără să știi că-s viu,
Că sunt palpabil și chiar port un nume
Te rog ca să mă crezi, asta nu știu.
Ce slobode sunt zările și albastre,
Ce pline sunt de dor neîmpărtășit!
Dar noi, nu ne vom întâlni sub astre,
Și nu vom ști că, tainic, ne-am iubit.
Speranțe seci domnesc în lumea largă,
Căci împlinirile sunt doar povești...
Cum aș putea să-ți spun că îmi ești dragă
Când nu știu cum arăți, nici unde ești?!
Vezi, tu, iubita mea necunoscută,
Ne naștem mari iubiri ca să râvnim...
Dar viața ni se trece grea și slută
Cel mai ades, din amintiri trăim.
Căci mărăcini rodesc pe a-vieții câmpuri,
Cu vise și iluzii ne hrănim...
Se trec în goană sterpe anotimpuri
În care că suntem iubiți mințim.
Dar, în definitiv, prețul nu-i mare
Ca să visăm, cu ochii deschiși larg...
În lumea rece și plictisitoare,
Visez cum că-mi ești dragă și ți-s drag.
... Iubita mea, cu trupul de vioară,
Eu nici nu știu, măcar, de te-ai născut...
Dar nu îmi las speranțele să moară
Visând la tine, mă simt renăscut.
poezie de Boris Ioachim (20 mai 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre vioară, poezii despre sărut, poezii despre superlative sau poezii despre seară
Noapte rece
Ramură de viscol ruptă
Geme noaptea la fereastră,
Tulburând candela slută
Prin funesta casă a noastră.
Alte brațe alertate
Ale arborilor triști,
Se cutremură sedate,
Ai naturii vechi artiști.
Noaptea rece betegește
Munți și codrii părăsiți,
Și din ceruri fulguiește,
Dintre aștrii-n nori pitiți.
Fumegă stane de hornuri
Dar în case nici un glas,
Nici de cânt și nici de ofuri
Nu trădează vreun taifas.
Umbre reci în cale strânse
Din grămezi de nea-nghețată,
Născute-s din ceruri plânse
Și de viscoluri sculptate.
Din văzduhul cânepiu
Se mai cern prin noapte fulgi,
Și-n năucitor pustiu,
Pribegesc urme adânci.
poezie de Emil Utalea (20 decembrie 2018)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre trădare, poezii despre sculptură, poezii despre păduri sau poezii despre natură
Ploaia din deșert
Simt în mine pustiu și îmi ard amintiri
Printre resturi de gând ce își caută rost
Pe sub ziduri ce-au ars în mai vechi biciuiri
Cu năprasnicul ger de prin timpuri ce-au fost.
Sub cenuși, mai mocnesc dezbrăcate de lut,
Doar cuvinte de dor în strânsoare de jar
Ce-nconjoară scântei și le stinge tăcut
În credința-n târziu și speranță-n zadar.
Și mai sunt urme vechi de căldură din veri
Cu un Soare torid și priviri de senin,
Câte-un vis de demult, când erau primăveri
Iar în verdele meu se-alina un suspin.
Îmi tresare în piept o frântură de cer
De-un albastru intens, ce m-anunță că-s viu
Și că pot să mă iert, și mai pot să mai sper
La o ploaie-n deșertul din visul târziu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre deșert, poezii despre verde, poezii despre vară, poezii despre tăcere, poezii despre primăvară, poezii despre nuditate sau poezii despre lut
Izvoade
Tu, îmi spui:"Dragă"! Eu, spun: Drag!
Și parc-am pune-un prag pe prag
Când îți tot pare că glumesc,
Dacă nu-ți spun. Că te iubesc!
Alunecoasă-s, din tipar,
Habar nu ai! Nu ai habar,
Cât de geloasă-s, pe cuvânt,
De când nu cred. În jurământ.
Tu-mi spui: prințesă. Da'n castel,
Ce-ar face-o Ea, de nu-i și El?
Când inima, tiară-ar fi
Însingurării... Zi de zi...
Și nu-s frumoasă. Zău! Nu sunt!
Sunt micul mare amănunt,
Zădărnicind fracții de vis,
Când am nimic (sau tot)de zis.
Nu vezi cum leg speranțe vechi?
Perechi le fac, le fac perechi!
Și-n toate câte le-nsoțesc,
Răzbate-o rimă: Te iubesc!
8 mai 2017
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre promisiuni, poezii despre poezie, poezii despre frumusețe, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre cuvinte
Adio-ți spun, dar...
Adio-ți spun, dar știi prea bine,
Că sunt minciuni, sunt vorbe-n vânt,
Oriunde pleci rămâi cu mine,
Chiar și la capăt de pământ...
În amintiri am să-ți găsesc,
Ochii și privirea-aceea,
Deși n-o să-ți mai zăresc,
Pașii-ți, străbătând aleea...
În poze vechi din vechi albume,
Totu-i la fel, nimic schimbat,
De-ar ști Trecutul, multe-ar spune,
Și te-ar certa că m-ai uitat...
Prin suflet tot o să te plimbi,
Chiar dacă pleci cu tot, cu toate,
Asta nu poți ca s-o schimbi,
Asta? Nimenea nu poate...
Adio-ți spun, dar tare-aș vrea,
Să-ți amintești dorul și dragul,
M-aș face zid la ușa mea,
Să te opresc, să nu-mi treci pragul...
Dar cine-s eu să-ți stau în cale?
O oarecare, vrei să spui?
Deciziile sunt ale tale,
Deși le plâng cu stropi căprui...
Degeaba pleci, căci amintirea,
Rămâne-n inimă etern,
Tot ce ești tu, visul, iubirea,
Îmi sunt cicatrici pe stern...
Adio-ți spun, dar știi prea bine,
M-aș face zid la ușa mea,
Să mai rămâi, rămâi cu mine,
Adio-ți spun, dar... nu pleca!
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare
Reverie II
Visez cu ochii mari, deschiși
Visuri doar ideale
Ochii ce mi-s dragi îs prinși
Steluțe pe bolți siderale.
Dar stelele lumină rece
Iar ochii tăi emană-n spații
O căldură care trece,
Ca furtuni prin constelații.
Răpești din inimă ce-ai cucerit,
Iubirea, liniștea și fericirea
Și-n ochii ce odată i-ai privit.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre reverie sau poezii despre idealuri
Sânii zvelți, ca cheia sol
Degetele-ți trec prin pār,
Ca în dragostile vechi,
Cu cireșe la urechi,
Și te ning cu flori de mār...
Oare știi, Nicolle, cât dor,
Am acumulat în suflet
Și, cu ultimul rāsuflet,
Cā te-aștept în zorior?
Oare, ochii tāi căprii,
Ca-ntr-un joc de vodevil,
Cum rezistā lacrimii
Ochilor mei bleo-vernil?
Cum îți vei salva, Nicolle,
Sfârcurile-ți, dude coapte,
În aceastā dulce noapte,
De-un nāpraznic rotocol?
Dar pe fluturii tāi-stol,
Care prin stomac îți zboarā,
Și prin sân și-n subsuoarā,
Cum îi vei goni, Nicolle?
Nu falsa, nu te preface,
Cā nu ai în nuri jāratic,
Știu cā pasu-ți simptomatic,
Când sā plece, se întoarce!
Vino-n straiul Evei, darā,
În locul cel consacrat,
Cā pe florile din pat,
Am presārat scorțișoarā...
Calcā, maiestuos, Nicolle,
Rai și Iad ne-or încolți,
Doar știi cā-ți vor ínflori
Sânii zvelți, ca cheia sol...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre jocuri sau poezii despre iad
Îți amintești?
Cândva trăit-am clipe-încântătoare
Și fericiți am fost ca în povești
Am înălțat iubirea pân' la soare,
Îți amintești?
Și când ploua la timp, întotdeauna
Creșteau în noi speranțe nelumești,
Câte dorințe ne puneam întruna,
Îți amintești?
Aveam un cântec, cel mai trist din toate,
Scriam poeme, ca să le citești,
Și ne priveam în ochi cu voluptate
Îți amintești?
Plângeam să fim tot timpul împreună
Fugeam de despărțiri, eram onești
Cu Dumnezeu noi ne țineam de mână
Îți amintești?
Cum s-a pălit a fericirii floare
Cum s-au uscat speranțele firești?
Eram un pom cu ramuri roditoare
Îți amintești?
A fost de-ajuns un tren să ne despartă
N-am fluturat eșarfa s-o privești
Și-acum sunt singur, inima mi-e moartă
Îți amintești?
Te caut astăzi prin vagoane goale,
Și orice fac, în mintea mea trăiești
Mă-ntreb și tu, în gândurile tale
Îți amintești?
poezie de Ahmet Selçuk İlkan, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri sau poezii despre senzualitate
Medalion
Nu știu de câte mii de ani nu am dormit
Împrumută-mi un somn
Îți dau în schimb un vis tinere domn
Și astăzi rătăcim prin veacuri
Prin târguri vechi căutăm leacuri
Și singura iubire a ta
Sunt eu și nu mă poți visa
Ne salutăm prin trenuri, în temple, în avion
Purtăm iubirea ca medalion
Pe suflet, coapse, pleoapă - departe
Pe cine ții în brațe când mă strigi? visez
Că ochii mei, nu pe ai ei îi vezi
Zbor spre iubirea de dincolo de moarte
împrumută-mi o aripă, a mea e rănită
îți dau în schimb un ciob de megaclipă
poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre tinerețe