MIAZAZI

Schimbare de domiciliu

Vechiul meu vis de-a locui în Satul de Miazăzi
Nu era-n niciun fel legat de dorinţa de-a avea o casă;
Însă auzisem că acolo trăiesc oameni cu suflete simple,
Cu care e o plăcere să-ţi petreci dimineţile şi serile.

Mulţi ani am tânjit să mă aciuiez acolo:
Acum mă îndrept spre acea căsuţă.
Atâta vreme cât este loc suficient pentru un pat şi un covoraş,
Nu-mi pasă că-i doar o cabană micuţă.

Vecinii vin adesea să mă vadă
Şi cu cuvinte îndrăzneţe vorbim despre cele de demult.
Descifrăm împreună texte rare şi ne binecuvântăm unii pe alţii:
Examinăm şi limpezim împreună înţelesurile îndoielnice.

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu

ştiu, ştiu că pot face focul oricît de mic după ce apa dă în clocot,
ştiu că oul mai proaspăt pus la fiert se loveşte de fundul cratiţei,
ştiu că trebuie să trag făraşul repede ca să pot mătura gunoiul în el,
ştiu că acul se bagă în aţă mai uşor decît aţa în ac,
ştiu că cearceaful se calcă mai întîi pe margini,

ştiu că nu am avut bărbat să mă ştie
şi nici copil să mă ştie de mamă

ştiu că e doar o convenţie socială
căsătoria
şi mersul minutarelor înspre dreapta,
aşa, ca roţile maşinilor pe care bărbaţii le iubesc,
ca soarele la o fereastră deschisă către miazăzi

ştiu că zahărul cu măsură
ţine florile mai mult în glastră,
dar nu totdeauna...
ştiu şi asta

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile nu există cu adevărat

cărţile nu există cu adevărat,
există doar nişte petale de gând
încrustate în lemnul copacilor,
care te răvăşesc
pe drumul rece
dinspre miazăzi spre miazănoapte,

cărţile nu există.
există doar nişte vise de flăcări,
nişte pagini de frunze
care se lasă scrise cu litere de bronz
cu o pană de vultur,

cărţile nu există,
sunt doar nişte plăsmuiri care răscolesc
pânzele unor corăbii încărcate cu comori,
scufundate
în adâncurile fiinţei
pe o mare sfâşiată de
dor,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu stele în păr şi lacrimi în ochi

Nu ştiu secretul limbii tale
nici drumul cuvintelor
rătăcesc poezia
mă duc într-aiurea
printre flăcări de frig
şi statui de piatră
Vino, ia-mă de mînă
învaţă-mă sărutul umed
al vîntului de miazăzi
spune-mi
din ce sămînţă încolţesc stelele
într-o lacrimă

Nu ştiu unde eşti, cine eşti
chiar şi prezent
îmi lipseşti totdeauna
Incepe în mine toamna
şi timpul mă-mbracă
în frunze de aur
Mîine voi fi nicăieri

[...] Citeşte tot

poezie de Lucia Sotirova
Adăugat de Marian Denescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Zbor peste ape murmură-aproape,
Aur pe-orbită ecoul uită,
Mainile tale-s dansuri letale,
Foaia-i de cer, clipele zbier,
Ochii se simt, soarele-i strâmt,
Respir adânc dorul cel prunc,
Mă doare-n crâng ramul tău stâng,
De-atâta verde câmpul se pierde,
Paşi călători, purpură-n zori,
Paşii de seară, inimă-n gheară,
Te strigă vântul gâsindu-mi cântul,
Mă doare-o zi din miazăzi,
Vrajă-n retine, stele saline,
Se-aprinde plină luna divină,
Un felinar murmură iar,
Tihna se lasă, tu eşti frumoasă,
Joacă cuminţi stele-n arginţi,
Degete grele cad din inele,
Eu noaptea ard c-un os de bard,
Tu-n gene-mi zbori, zeii-i cobori!

poezie de Aurel Petre (29 iulie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harpii şi harpe

nisipul mi se-oferă ca răspuns
în fiecare zi
când apusul alunecă molcom în ape
când scoicile se-ncumetă
să îşi dezgroape
casele ţestoaselor greoaie
ca stropii reci de ploaie

care se scurg pe geamurile-nchise
de furtunile dinspre miazăzi

camere abandonate
ori balansoare ruginite care tac
în parcuri părăsite şi uitate

felinarele aprinse ca năluci
la pragul caselor în care
nu ai putere să te duci

istoria mileniului de probă

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărmul oceanului

Iubitul meu locuieşte
Pe ţărmul oceanului, în ţinutul de la miazăzi
Ce i-aş putea trimite ca dovadă a iubirii mele?
Două perle
Şi-un pieptene din carapace de broască ţestoasă.
I le voi trimite într-o cutie de jad.

Mesagerii spun că el nu-mi este credincios:
Spun că a aruncat cutia,
A aruncat-o ţărână şi-a ars-o,
Iar cenuşa a scuturat-o-n vânt.

Din această zi şi până la sfârşitul lumii
Nu mă voi mai gândi la el niciodată.

Cocoşii cântă
Şi câinii latră –
Fratele meu şi soţia lui vor afla toate acestea curând.
Vânturile toamnei sunt deja aici;
Briza zorilor oftează.

[...] Citeşte tot

poezie de Autor necunoscut, sec. I î.e.n - China, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

Ieri, am făcut pace cu dragostea noastră
continuă, însă, războiul rozelor lumii
dintre miazăzi şi miazănoapte
în plin câmp de bătălie
descopăr un hulub desculţ şi tare flămând

fusese abandonat de stăpânul lui
pe motiv că nu-i mai aducea
scrisorile de dragoste de la iubita lui
din secolul trecut
căreia îi uitase până şi numele
îi spunea simplu: Ea
hulubul îi reproşase timid
Ea e imposibil de identificat la adresa timpului

stăpânul se scuza pentru asta ca un ştrengar
o iubesc dumnezeieşte
Ea locuieşte în mine
e toamna sfârşitului meu
a uitat însă cântecul slovelor

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Love story IV

Te caut în ce-ai fost şi-n ce vei fi,
Mă cauţi în ce sunt şi-n ce nu sunt,
De jos şi până sus, în amănunt,
Te caut, voluptos, Anabell Lee...

Ne căutăm din zoriori de zi,
Până târziu de tot, după amurg,
Ne pierdem paşii prin bătrânul burg,
Ah!, paşii tăi pierduţi, Anabell Lee.

La Miazănoapte şi la Miazăzi,
Năuci, ne căutăm unul pe altul
Şi poate ştie Cerul, preaînaltul,
De ce nu ne găsim, Anabell Lee...

Te caut peste tot, până-oi pieri,
Mă cauţi şi în gaură de şarpe,
Ne căutăm pe muzică de harpe
Şi, dacă ne-om găsi, Anabell Lee,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-mă, Doamne,-o lacrimă

Ne despărţim, o viaţă nouă
Începem astăzi amândoi
Iar florile scăldate în rouă
Se vor aprinde fără noi.
Eu am să plec spre miazănoapte,
Tu vei porni spre miazăzi
Şi-n urmă întâmplări şi fapte
Ce mustrător ne vor privi.

Refren:

Fă-mă, Doamne,-o lacrimă
Să cad pe obrazul Tău
C-am iubit cu patimă
Iar de mor nu-mi pare rău.
Fă-mă, Doamne, ce vrei Tu
Eşti pe viaţa mea stăpân
Fă-mă floarea ce căzu'
La iubita mea în sân.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de New Savoy, versuri de Corneliu Vadim Tudor (1991)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!