Poezii despre MIAZAZI, pagina 2
Voinicul și prințesa
Dinspre miazăzi apare
Un voinic grăbit, călare,
La castelul din pădure
A lui prințesă s-o fure.
Un castel mare, păzit
De dragonul cel mâhnit...
Stă voinicul, se gândește
Cum dragonul păcălește.
Dragonu' avea pumnal de foc
Și vreo șapte alte arme,
Dar cu puțin de noroc
Atunci când acesta doarme,
Voinicul viteaz din fire
Le va lua într-o clipire.
- Și atunci dragonul mare
Va rămâne mic sub soare!
Armele, ca prin magie,
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (19 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre castele
- poezii despre iubire
- poezii despre văi
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre teroare
- poezii despre somn
- poezii despre păduri
- poezii despre păcăleli
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Orhidee și portocală (II)
Aici, la miazăzi de Yangzi, crește un portocal roșu.
Toată iarna frunzele lui sunt verzi,
Nu din cauza solului mai cald,
Ci pentru că așa îi este felul, obișnuit cu frigul.
Deși ți-ar putea încânta oaspeții, tu îl lași unde se află,
Departe, la poalele muntelui și lângă fluviu.
Împrejurărle guvernează destinul.
Cauza și efectul se înscriu într-un ciclu infinit.
Îți plantezi piersicii și prunii tăi,
Uitând de umbra altor pomi.
poezie de Zhang Jiuling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre portocale
- poezii despre verde
- poezii despre roșu
- poezii despre piersici
- poezii despre orhidee
- poezii despre munți
- poezii despre infinit
- poezii despre iarnă
- poezii despre frunze
Dintr-un așa de mare adânc
pe care și groapa marianelor ar fi invidioasă
încerc să-mi ridic pleoapele
deși capul mi se turtește de presiunea absurdă
a celor câteva oceane aflate deasupra
unele cel puțin înghețate
pe cât de atlantice pot fi
și mai deloc pacifice
aici întunericul e mai greu de suportat
cu pleopele închise
dintr-o asemenea acoperire
încă te mai iubesc
ca pe o stea polară
ca pe un mușchi de pădure
ca pe un ac de busolă blocat
spre miazăzi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre ocean, poezii despre invidie, poezii despre gheață sau poezii despre absurd
Vine un ceas
Vine un ceas, când ridicând privirea
descoperi în azurul beat ivirea
unor cumplite păsări: nu pot fi
decât acvile de la miazăzi,
reflexul la zenit al faptei tale.
Adormi sub zborul lor. Ca să te scoale,
un zeu la pândă a tocmit pigmei.
Și te trezești în zori, te uiți la ei,
Și "parc-au mai crescut..." îți spui deodată.
Te uiți în sus, în zarea fără pată:
și păsările au crescut. Le sorbi
cu ochii mari, înspăimântați: sunt corbi.
Ai vrea să-ntrebi, apoi renunți. Mai bine:
pigmeii sunt de două ori cât tine...
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre păsări, poezii despre zbor, poezii despre spaimă, poezii despre ochi, poezii despre creștere, poezii despre ceas sau poezii despre alcoolism
Fulguie liniște
fulguie liniște
cu aromă departe
între sânii tăi descheiați
către miazăzi
acolo unde pasul meu
te-a găsit degerată de fericire
fulguie încă un pic
până găsesc ieșirea spre inima ta
cea care umple întreg spațiul
ce ne cuprinde
cu bune și rele
până când tăcerea învie
fulguie liniște
ca-ntr-o serenadă nocturnă
cu liliecii îngeri
ascunși între gânduri
știi.... am uitat să postesc
pentru ultimul fulg
[...] Citește tot
poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre sâni, poezii despre noapte, poezii despre inimă, poezii despre iertare, poezii despre gânduri sau poezii despre fericire
Îngerul de pe mări
Plutește-n nemișcare un înger pe mări
Salvează orizontul din ploi
Se naște ziua!
Mă împart scări de apus și toamne în miazăzi
Un început cu brațele tale întinse până la cer
Aseară am zburat cu ochii tăi în suflet,
Visând la o enigmă din spațiul sideral
A nins și s-au oprit secundele,
În macul ferestrelor deschise,
Lipindu-ți de cămașă un trandafir regal
Și eu poetul vremii te-am mângâiat un pic
Zăpada s-a topit în albul străveziu
Lumina de azur s-a contopit în timp
Culorile se așează tot mai adânc în apă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre lumină, poezii despre început, poezii despre zăpadă, poezii despre trandafiri, poezii despre toamnă, poezii despre suflet sau poezii despre spațiu și timp
Mușcăm din timp...
Mușcăm din timp ca dintr-o pâine,
Viața ne trece zi cu zi,
Ce-a fost azi nu mai e mâine,
Din Polul Nord la Miazăzi.
Trăim cu amintiră de neuitat,
Ce rămân în suflet îngropate,
În somnul nostru zbuciumat,
Cu vise care mor în noapte.
Nu facem socoteli să adunăm
Cât aer intră în plămâni,
Mergem înainte mai sperăm,
Cu toate că suntem, bătrâni.
Nu tragem linii, definiții,
Nu stăm pe loc ci ne mișcăm,
Nu ne permitem premoniții,
Fără să vrem spre viitor zburăm.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte (9 septembrie 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre visare, poezii despre pâine sau poezii despre prezent
Viață de vultur
Un vultur mândru se rotea în cer
Și spre Pământ privea cu detașare
Avea pene maro, un cioc de fier
Și la picioare ascuțite gheare.
Zbura tăcut, acolo în înalt
Departe de ororile de jos
Și foarte rar făcea câte-un salt
Spre-acest tărâm mizer și întunecos.
O cioară neagră croncănea pe cracă
Privind în iarbă cu ochi mici și goi
Și aștepta ca oamenii să treacă
Să poată lua o pâine din noroi.
Un om care mergea spre miazăzi
A zis și el o vorbă, așa, într-o doară:
- Mai bine să fii vultur doar o zi,
Decât o viață-ntreagă să fii cioară.
poezie de Octavian Cocoș (15 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vulturi, poezii despre picioare sau poezii despre negru
Flori de pelin
Numai tu culegi din stele
ale sufletului gânduri rele
și le arunci spre miazăzi
sperând să mai rămâi
încă-o noapte în al meu vis
încă-o noapte-n paradis
printre stele curgătoare
de dorințe arzătoare.
Iar când zorii stau să vină
culegi clipe într-o duzină
să aprinzi scânteii de foc
la un strop, la un potop
de întuneric, de pustiu
de-o rană de-un bisturiu.
Numai tu când zorii vin
te ascunzi în flori de pelin
și tânjești la a mea fereastră
la o iubirea pământească.
poezie de Adriana Monica Burtea (20 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre stele sau poezii despre rai
Priviri
Privirile din apus
Se intersectează cu trecutul
Privirile din sud
Se răsfrâng cu căldură
Iar cele din nord cu gerul
Câte vin de est
Estetice să tot fie
Și cele de miazănoapte
Se duc mult mai târziu
Cele dinspre vest
Ar fi echipate cu veste
Nu voi lăsa să dispară
Privirile de nici un fel
Nici măcar în găuri negre
Ca să nu fie uitate definitiv
Amintirea lor imagine pură
Să tot fie retrăită
În proiecții la orizont
Orizont multiplu de căutări
Evocări nostalgice
[...] Citește tot
poezie de David Boia (3 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre trecut, poezii despre imagine, poezii despre estetică sau poezii despre amintiri