Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Lorena Craia

Harpii și harpe

nisipul mi se-oferă ca răspuns
în fiecare zi
când apusul alunecă molcom în ape
când scoicile se-ncumetă
să își dezgroape
casele țestoaselor greoaie
ca stropii reci de ploaie

care se scurg pe geamurile-nchise
de furtunile dinspre miazăzi

camere abandonate
ori balansoare ruginite care tac
în parcuri părăsite și uitate

felinarele aprinse ca năluci
la pragul caselor în care
nu ai putere să te duci

istoria mileniului de probă
care-a căzut din cărți
le-am scuturat de praf
de galbenul ruginii

ne mint apocalipticii rușinii
noi știm
când pasul celor care lasă urme
se-oprește pentru câte o cupolă
închidem ochii și visăm
cum pe sub podul care-și cară singur piatra
trecea odată molcom o gondolă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Lorena Craia

Diavoli în șir indian

în lumea asta subțire și netedă
ca o foaie de calc
leșurile noastre se rostogolesc
bolovănos
până la prăbușirea
în mocirla cerului
iar unii lasă urme
la care și diavolii se-nchină
în șir indian

dumnezeii scuipă-n sân
de nelocuirea lor
în strana Căii Lactee

ori n-au loc nicăieri
ori nu știm noi
cum și de ce îi locuiește
moartea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Ne șterge apa din oglinzi

Stimată doamnă, amândoi
Privim oglinzile din noi
În care ape flutur' vag
Când amintiri adie trist
Ca un refren uitat de Liszt
Dintr-un regat de inocență
Ajuns la ultima scdență
Și-n care nu mai suntem noi
Copiii blonzi, căci amândoi
Am tot plătit la vămi întruna
Și-apoi ne-a despărțit furtuna
Cu dune de nisip și sare
Și-și duce crucea fiecare
Lăsând în urmă urme, urme
În care noaptea vin scurme
Străini ce seamănă cu noi;

De-aceea doamnă, amândoi
Cu ochii plânși și suferinzi
Ne șterge apa din oglinzi
Cum valul mării lent nisipul
Când bate vântul și disipu-l

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

A imigra goală alături de golemi

toți se plâng de faptul că nașterea
în vremuri întoarse pe dos
nu ar fi posibilă fără
anotimpul ploios al unei alte planete
strivită de cine știe ce perete
și vândută la licitație
unei analiste bete
care confundă sicriele cu sarcofagul suprem

"Noi pentru asta bem!"

ne spune ea
în timp ce își cară planeta strivită
într-o cameră pipernicită
de care își aduce aminte doar atunci
când cineva îi ghicește-n cafea

se uită la ceas
și trasează un sicriu prin care se trece
nu când se moare
ci între nouă și zece
atunci când vă plângeți că nașterea
nu s-a-ntâmplat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Călătoria celor care au așteptat alte trasee

noi
când plecăm pe lună
încercăm trasee neobișnuite

de multe ori alegem
ochii iubitei pe moarte
sau mâinile bunicului
care răsfoiesc o carte

trimitem într-o vizită lineară
gustul de toamnă amară
și așteptăm călătorii
să ne bată în cuie
un candelabru din oase

când plecăm pe lună
alegem la întâmplare
o diagonală terestră care plonjează în mare
și ne obișnuim cu adevăruri
cât nuca de cocos
pe care-o găurești la început de iunie
apoi îi dai drumul pe funie
și speri să se oprească la timp
cam la fel cum se-ntâmplă cu rugina
care, din ordinul călăului,
se-mperechează pe furiș cu ghilotina

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Plouă amar

Îmi plouă pe-o stradă anume
Cuvintele cad în zadar
În stropii cu gustul amar.
Ce ploaie, ce ploaie cu spume!

Mă fulgeră cerul prin norii
Din care își scutură, sec,
Cuvinte de dor ce se-ntrec
Să-nvie prin mine fiorii.

Își mută văzduhul taraba
Din pagina stropilor reci
În cea a uitării pe veci

Și plouă cuvinte cu graba
Pe care o ai când te-apleci
Să iei ce-a căzut... și-i degeaba.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Carlos Ruiz Zafon

Locul asta e un mister, Daniel, un sanctuar. Fiecare carte, fiecare tom pe care-l vezi are suflet. Sufletul celui care l-a scris și sufletul celor care l-au citit, l-au trăit, l-au visat. Ori de câte ori o carte își schimbă proprietarul, ori de câte ori privirea alunecă pe paginile ei, spiritul său crește și se întărește.

citat din romanul Umbra vântului de (2001)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Marina Hardcover" de Carlos Ruiz Zafon este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -78.99- 49.86 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Umbre pe dale de burg

Îmi întortocheasem pașii peste dalele din burg
Încercând intru-n ritmul inimilor deșirate
Când la dreapta, spre răscrucea cu iubiri abandonate,
Când la stânga, spre nimicul unde pașii toți se scurg.

Prin tic-tacul lor frenetic, pașii mei, mânați de dor,
Își descătușau dorințe în zdrobirea de sub tocuri
Vechi de când creșteau ca iarba ce se transforma în blocuri
Dintre care se ridică praful zilelor ce mor.

Se-adânceau pe dale umbre din apusul răstignit
Pe o mare de sentințe în alegeri disperate
se-nghesuie-n pustiul de adâncuri neumblate
Nici cu pasul, nici cu inimi care bat încetinit.

Și, din toate câte urcă spre amestecul din cer,
Doar o singură dorință pare că se răzgândește,
Ca un vis ce, dintre toate, se răzbună și-l trezește
Pe acela ce-l croise într-un bloc de cartier.

Se oprește și se miră: "Cum, spre ceruri, toate curg?
E atâta viață-n lume, când ești suflet pe Pământ!
Cum să te ridici la ceruri, fii sclav purtat de vânt?"
Și-a plutit, ușor, dorința, către dalele din burg.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

La masă cu un heruvim

Ades privirea noi ferim
Și când murim, și când iubim.

Rămâne colbul scuturat,
Ca pe morminte-n țintirim.

Deși-nvățăm, de mici copii,
În suflet, gingaș, privim,

Cu fiecare pas călcat
Săpăm un șanț, ce nu dorim

Să țină, poate,-n matca sa,
Tot ce-am uitat cândva fim.

Nu cred că timpul știe calea
De-a ne întoarce, dar fugim

Înspre minutele în care
Dorim, iubim și-apoi murim.

Pe Steaua Nordului jucăm
Busola-n care poposim

Și într-un orizont de fum
Pe noi, apoi, ne regăsim,

Dar poate este prea târziu
La masă cu un heruvim.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Undeva, pe-nserat

-i scriem iubirii alt cod
care să nu semene cu nimic
și-apoi să ne blestemăm pe îndelete

când îngerii se-ntrec în piruete
noi dăm vina pe calotele glaciare
care se-ntorc acasă

dar lasă!
e bine și fără noimă fim
generos mai puțini

nu degeaba există o linie trasă
între șotronul de cartier
și cel de clasă

rescriem, deci, cu bună știință
o biblie rezonabilă
cu pagini tăiate la colțuri și arse
care se vor întoarse
una câte una, cu grijă

așa cum sinucigașul se-ngrijește
de-o schijă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Romanța ploilor de vară

Ce voluptoase-s ploile de vară!...
Sunt veșnic calde și catifelate
Ca bratele femeilor ce ne-nfioară
Cu-aceleași biblice senzații repetate
La infinit -
Ca ploile fără sfârșit -
Din clipa primului păcat
De Eva și Adam sanctificat!...

Ce voluptoase-s ploile de vară
Când se-mpreună sexele spre seară!...
Ce voluptoase-s picăturile de ploaie
Când le lăsăm intre în odaie,
ne topească buzele timide
In buzele lor calde și umide!...

Ce voluptoase-s picăturile de ploaie
Când ne repetă-n fiecare seară
Romanța ploilor de vară -
Pe care noi,
Doi câte doi -
N-o mai cântam nici pe ghitară,
De câte ori
Nerăbdători
Ne-nchidem tainic în odaie...

Ce voluptoase-s ploile de vară
Când ne-ntregesc cu stropii calzi de ploaie
Și ne sărută, seară după seară,
Cu-aceleași buze pline de văpaie,
Eternizând acel "Da capo-al fine",
Pe care noi îl repetam fără rușine
Pe-aceeasi sofa din odaie
Armonizindu-l cu-ale ploii șoapte
Până se schimba seara-n miez de noapte...
Ce voluptoase-s ploile de vară
Când ne saruta pina ne omoară...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Lorena Craia

O întâmplare soră cu mama

când ai însemnat
pe giurgiuveaua la care
se închină toți trecătorii

m-am apropiat cu buzele
de ciutură

două narcise agonizau pe apa sfințită

mi-am făcut bagajele
am trecut podul
am dat bir cu fugiții
și vrabia din mână

erai ochioasă
ca mătușa mea
care te blagoslovește în bibliile satanice
pe care nu le mai înțeleg
de la o vreme

acum ce rost are
pui cărămida sub capul nopții?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lelia Mossora

Fluture de noapte

Sunt un fluture de noapte
care își arde mereu aripile de cântec…
Sunt femeia
care aduce întrebări eterne în suflete…
Sunt eu...
cea care ucide apusul
cu umbre de vis...
Sunt mâna care mângâie
si gândul care sărută...
Sunt adierea vântului prin părul tău...
Sunt liniștea care se cerne deasupra luminii...
Atinge-mi fața afli
cum se aprind în mine felinarele sângelui!
Atinge-mi căldura
poți topi vorbele la flacăra
trupului meu!
Se cutremură amurgul în brațele mele
când te mângâi...
Calea Lactee își pierde urma în mine...
Eu sunt cea care te cheamă la festinul iubirii...
Eu sunt cea care întinde mâna spre tine
ca spre o oază de fericire...
Dă-mi cupa gurii tale mă îmbăt cu abisul tău!
Dă-mi palmele să le adun
intr-o lacrimă de ploaie
care să spele toate nopțile plânse odată!

Modelează lutul meu
poți face din el
chipul adevărat al omului din mine!

Scrijelește cu buzele tale urme de dor
atât de dureros încât
să nu-mi mai treacă nicicând!
Și nu te mai întreba ce se intamplă!
Suntem doar noi doi,
atât de puri
că albul e prea puțin alb
și cerul prea puțin înalt
ca să poată ajunge până la el
ceea ce simțim:

infinitul fiecăruia dintre noi...

poezie de (6 martie 2004)
Adăugat de Lelia MossoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Monologul unui mort. Odă luminii

Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și caldă era,
mai caldă decât noi,
și pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.

Și caldă erai, mai caldă decât noi...
Lumină topită în noroi!

Din brațele tale am căzut
în vâltorile unui vis
rece,
și timpul a trecut mai lent
așa cum totul trece
prin noi,
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.

Din brațele tale am căzut
în vâltorile unui vis...
Era o noapte adâncă,
prin venele noastre curgea lumina
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.
Și caldă era,
mai caldă decât noi,
și pentru o clipă
ne-am alăturat celor fără de cuvinte.

Te aud, te ascult, te inspir...
Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte.
Și te-am strigat cândva și te-am avut,
când clipa
a izbucnit în noi ca o dorință.

Te-am avut, te-am pierdut
și-n ceruri răsare o umbr㠖
e noaptea noastră,
a celor pustiiți.

Te aud, te ascult, te inspir...
Te surprind în nemurirea celor fără de cuvinte.
Și te-am strigat cândva și te-am avut,
când clipa
a izbucnit în noi ca o dorință.

Sus... departe încă...
Mâna ta se stinge în picături de ceară
și-mi străpunge grumazul
la fel ca stropii de ploaie
ce sapă în stâncă.

Și din căderi învață apa
urce până la nori
în noaptea nopților, adâncă.

poezie de
Adăugat de I.m. PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Gheorghe Gurău

Ursul la putere (fabulă cu dus-întors)

De regulă, când cineva ajunge la putere
la puterea a doua, a treia
sau a câtă doriți dumneavoastră,
își ia în echipă
pe cei apropiați lui,
ca mai apoi -i promoveze
în funcții înalte; nu va mai spui...
Așa s-a întâmplat și cu ursul nostru,
care, odată ales în funcție de... mare boss
peste supușii lui,
alte animale, care mai mari, care mai mici
și-a ales echipa lui
formată din bursuci, caduci,
mameluci și, mai cu seamă
din maimuțe urlătoare,
fiecare în parte primind
funcția ce i se cuvine;
Ei bine, odată căzut de la putere,
toate celelalte animal, jivine,
promovate și-au văzut în continuare
de treabă!...

Morala, pentru cine întreabă,
aici lucrează prevederea
cu... perierea!...

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Gheorghe Gurău

Tratat despre care...

Are car cel care cară
Ca răcar sacii în care
A-ncărcat și-acum se cară
Cu secară de mâncare

Nu-i un car ca oarecare
C-are roți pe dinafară
Care roți puse-n mișcare
Care încotro se cară

A-ncărcat măcar să care
Ce-avea-n car, lovit de-ocară
Când cei mai care de care
L-au forțat din car sară

Are cal și car să care
Însă omul care n-are
C-are zilele precare...
Ce-ar putea oare să care
Foarte simplu - să se care

poezie de (6 decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ioana Gărgălie

Pentru cel care-a plecat...

Nori de plumb ca niște ziduri între Soare și Pământ
Au întunecat văzduhul și apasă peste sat,
Clopotele bat prelung, sparg tăcerea de mormânt,
Ca un geamăt de durere pentru cel care-a plecat....

Norii s-au pornit plângă ca-ntr-un cor de maici jelind,
Lacrimi reci se scurg pe cruce spălând omul de păcat,
Gerul face din stropi stele pentru seara de colind
Și se lasă întuneric peste cel care-a plecat...

Dans de fluturi parcă-s fulgii în lumina unui bec
Și se-aștern peste morminte mici cristale de agat
Lasă urme pe zăpadă pașii care îl petrec
Și bat clopotele-n turlă pentru cel care-a plecat...

Numele înscris pe cruce va mai dăinui un timp
se întrebe trecătorii cine-a fost și ce-a lăsat
Și vor trece ani în șir, anotimp după anotimp,
Să aștearnă încet uitarea peste cel care-a plecat...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În care din noi?

În care din noi
S-a sfârșit primăvara
În care din noi,
Frunzele au căzut?

Mă-ntreb ades când văd
Trecătorii pe stradă
Mult prea grăbiți
Pentr-un rol efemer!

În care din noi,
S-a închis o fereastră
În care din noi
Nu mai râde-un copil?

Unde s-au dus acum
Amintirile noastre
De ce uităm fim
Fericiți pe pământ?

În care din noi,
Primii fulgi de zăpadă
În care din noi
Au căzut lăcrimând

Povestea te și-a mea
E-o poveste banală
Jucăm un rol, și-atât
Pe o scenă de lut!
În care din noi...

poezie de (19 octombrie 2005)
Adăugat de Stefan BăiatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neliniști vechi

Pentru amanți,
ploaia e boala ce li se lasă pe piept;
o camașă de cărbuni ce-i îmbracă
în obscenitatea cerului searbăd și plat
a cărui muzică se aude doar în balțile
risipite printre tălpi, mașini, lacrimi și trepte.
Pe ei îi amorțește sub felinare înguste,
cu obrajii reci împreunați, unul într-altul.
Paradele lor androgine se întind peste străzi
cu dansuri inocente de buze plouate,
adăpostite de streșinile caselor în care nu mai face nimeni dragoste.

Pentru ploaie,
boemii sunt vulturii ce i se hrănesc cu leșul
picurând, ce nu se răcește niciodată
încălzit de pelerine groase sau umeri goi și ascuțiți.
Picioarele lor încurcate aleargă mereu la întâmplare
înghit lacomi apa îngerească, își uită umbrelele
în cafenele îngrășate de fum și polemici
băieți speriați și fete romantice o privesc pe fereastră
îi numară stropii, îi scriu poezii,
iar ploaia, scârbită de omagiile lor milenare,
aruncă fulgere obscene peste casele în care toată lumea face dragoste.

Pentru boemi,
orașul e un cimitir al iubirilor neîmpărtășite
cu stafii triste așezate pe băncile din parcuri de cartier
sau ascunse sub fustele pline de buline ale femeilor
mereu alarmate de vreo grijă absurdă.
Războiul cuvintelor are de fiecare dată răniți:
reputații distruse, orgolii călcate, vorbe sufocate
întinse pe frontul urban, plin de plumbul regretelor.
Pe trotuar, un el și-o ea mimează indiferența.
Rănile li se deschid în așteptarea extazului
orașul îi înghite, netulburat
și îi invită în casele lui în care încă nu s-a făcut dragoste.

Pentru oraș,
noaptea e o femeie ușoară, ce se lasă pe spate
întinsă, desfăcută peste cladiri ascuțite și chipuri flămânde.
Farmecele ei parfumate cu grădini ude și florărese tinere
se întorc de fiecare dată ardă în locul soarelui apus.
Fiecare trecător întârziat își poartă speriat umbra ca pe o poveste
despre alte nopți ce încă n-au venit, dar le așteaptă...
i le-aducă vântul, vampirul ce îl zgârie până la sânge,
nervos că ziua nouă se naște din pântecele căscat și galben al lunii.
Și alte vise, ca niște cețuri albastre ale nopții, se ridică
din somnul caselor în care nu s-a făcut niciodată dragoste.

poezie de (13 septembrie 2009)
Adăugat de Diana DancuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Litera stacojie

Ȋntr-un sertar, cu o scrisoare,
Penița timpului azi moare;
Cireșe-n slove stacojii,
Grâu în lumini lumânărií,
Un pardesiu pentru stafii,
În ore reci și purpurii.

La geamul vechi, o cucuvea
Așteaptă primul fulg de nea,
Așa cum eu aștept, tăcut,
Ecoul lumii desfăcut,
Pe care iarba a crescut
În drumul nostru-aproape mut.

Îmi sună-n minte-o mandolină.
Pe coarda-ntinsă, coralină,
Un greiere, în pași de vals,
Se-mpiedică atât de fals...
Lăcustele, din dans în dans,
Reinventează un balans,

Pe care eu mi-l amintesc,
Atunci când totul născocesc;
Dar este totuși lumea mea
Și dincolo de o perdea,
Care umbrește umbra ta,
E-un Univers cu-o piatră grea,

Care-și scufundă timpul nou
În vechi iubiri fără ecou;
Fereastra mea dă într-un zid
Cum ochii mei dau într-un vid,
Privesc în mine și-i închid,
Apoi sertarul îl deschid...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Inefabulă

să nu generalizăm
infinitul

pentru că acesta
poate fi cuprins
într-o clipă
întoarsă pe dos
cu podul palmei
în care
creștetul lui

și-a găsit

odihna

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook