Toate rezultatele despre +maretia +omului, pagina 3
Alfonso Churchill
Râdeau de mine numindu-mă Profesorul Moon",
Pe când eram un copil în Spoon River, născut cu setea
De a cunoaște stelele.
Mă luau în râs cand le vorbeam despre munții selenari,
Despre căldura extremă și despre frig,
Și despre văile de abanos sau vârfurile argintii,
Despre Spica de la quadrilioane de ani depărtare
Sau despre puținătatea omului.
Dar acum, când cavoul meu este onorat, prieteni,
Lăsați onoarea să fie nu pentru că am predat
Astronomia la Knox College,
Ci mai degrabă pentru aceasta: folosindu-mă de stele
Am predicat despre măreția omului,
Care nu e doar o parte neînsemnată din natura lucrurilor,
Între distanța dintre Spica și Spiral Nebulae;
Nici parte fără importanță din întrebarea
Privitoare la ce însemnă dramă.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre văi
- poezii despre timp
- poezii despre râs
- poezii despre profesori
- poezii despre prietenie
- poezii despre onoare
- poezii despre naștere
- poezii despre natură
poveste încă
«De ce-ți miroase mâna a putred, stăpâne?»
regele nemișcat să nu i se strâmbe coroana
o jumătate de gest oprește muzica, măscăriciul și el
rămâne cu tumba neterminată, statuie contorsionată
tabloul acesta-i rupt de un tunet: «tăiați-i capul
paharnicului sau cui a vorbit și
aduceți poeții curții»
Măscăriciul de preface în rolul
condamnatului: «stăpâne
azi nu mă voi mai închina ție
Cum aș putea să-mi găsesc
într-un ungher, capul?!» nu râde nimeni, vin poeții, întâiul
«veneră albă iată măreția
» ieși
«următorul», zise regele
al doilea: «vorbește încet sau taci, nu mă trezi
vegheată-mi e rana mea de un vultur și mâine iarăși
trupul voi purta în bătălie
» poetul se opri
tăcerea lui vibrând lent se mișcă în aer amenințare nouă
regele îl cercetează din privire: «continuă
»
«și voi învinge, știu, dar gloria mă va însoți
prea repede-n mormânt; lăsa-voi lance fiului cel mare
va face el din ea cruce, plug? Nu, nu cred
va ține stâlp cu ea coroanei, omului de sub ea
»
«Gata!», porunci regele
«ajunge zilei un cap lăsat țărânii
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre coroană, poezii despre vulturi, poezii despre viitor sau poezii despre victorie
Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)
EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.
Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...
"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.
Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre meșteri
- poezii despre știri
- poezii despre vulcani
- poezii despre urși polari
- poezii despre tragedie
- poezii despre tipografie
- poezii despre tezaur
- poezii despre testament
- poezii despre suprarealism
Omul cu chitara albastră ( extras I, II,III,IV,V,VI)
I
Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaș ca atâția alții. Ziua era verde.
Ei au spus: "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânți faptele cum sunt".
Omul a răspuns, " Da, cu o chitară-albastră
Toate-s altfel când eu cânt."
I-au mai spus," Tu cântă, trebuie,
O melodie de dincolo de noi, dar, totuși,
Care-arată lucrurile cum sunt ele-n viață noastră,
Hai, cântă, te rugăm, la chitara ta albastră."
II
Nu vă pot aduce lumea cum o știți, rotundă,
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre chitară, poezii despre viață, poezii despre schimbare, poezii despre gânduri, poezii despre dorințe sau poezii despre zăpadă
Din dragostea condorului față de condorița lui
uneori mi se făcea rău din senin
ieri a fost ziua somnului cosmic
până și soarele a intrat în adormire
lumina se-mbrăcase în doliu
starea demonică a pământului era răsfrângerea
răspunsurilor mareșalilor cu gură și dinți nato
la întrebările condoriței rice
tu mă-ntrebai într-o doară
dacă nu sunt flamingo
perechea ta de o vară
flamingo
îți răspundeam evanghelic
nu
nu
pasărea flamingo
dădea un alt răspuns frumuseții
îmbrăcând lumina cu inima șerpașului
crescătorului de lame din anzi
creierul omului cumsecade s-a demonstrat științific
de ziua somnului pământului nu poate să adoarmă
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre moarte, poezii despre lumină, poezii despre somn, poezii despre metafizică, poezii despre creier, poezii despre țări sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Libertatea de a iubi
E uimitor cât de bogat se simte omul atunci când iubește! Așa, pur și simplu,
fără avantaje sau interese... ca și când vrei să fugi cu cineva de-o furtună venită primăvara
neanunțată adăpostindu-vă sub un pom plin de flori, simțind pe pielea-nfocată cum apa de
ploaie alunecă pe sub îmbrăcămintea udată răscolind simțurile încinse ațâțând îndrăzneții
fiori... iar, vara... să vreți să înotați singuri în râu înfierbântați de arșiță, însetați de-o sete de
voi înșivă, emoționați și bronzați... porniți înspre toamnă, să întâmpinați, toamna firii, firesc,
seduși de culori și-un timp pictat cu neliniști când vreți să faceți împreună dulceață, în nopți
și zile adoptând stări ce în minți dobândesc importanță vorbind despre binele celorlalți, viu,
în descrieri, c-un realizat viitor, până când... în iarnă... doar voi rămași unul cu altul, să vreți
să petreceți serile interminabil de lungi amândoi, focul din vatră descoperindu-vă în el focul
sacru ce v-a adunat viețile-ntr-o singură viață... a voastră... ca-ntr-o singură soartă cu dulce
și cu pelin, anii construind un destin c-un drum propriu alături parcurs, cu-mpliniri celebrate
festiv, la serbare strălucind sprinten și prețios în chihlimbarul turnat în pahare de vin, astfel
încât, în libertatea de a iubi să conștientizați că... iubirea o ai oricând experimentând în felul
vostru trăind cele patru anotimpuri, cu cele mai bune lucruri care vin totdeauna luând omul
pe neașteptate... o zi și o noapte întotdeauna lipite prin răsărituri și înserări care le-nșiruie-n
interior conținutul precum în om se-nșiruie o salbă oxigenată de întâmplări ce le zugrăvește
adâncul... și sufletul, și conștiința și inimile, mereu aprobate de focul solemn al dragostei în
care ard speranțele... ard nădejdile... ard vrerile și dorințele, și... ard și lacrimile, ostoind căi
și cărări pe care calcă talpa desculță ca pe sticlă spartă și pe pietre-ascuțite... într-o rutină,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre valoare, poezii despre trup și suflet, poezii despre bogăție, poezii despre înălțime, poezii despre înot, poezii despre început sau poezii despre zile
Am cunoscut măreția omului, dar am cunoscut și micimea lui. Prima m-a lăsat mut de admirație; a doua m-a lăsat mut de groază.
aforism de George Budoi din Omul și umanitatea în aforisme și epigrame (2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre groază sau aforisme despre admirație
Articole culturale referitoare la maretia omului
- Leymah Gbowee: Descătușază inteligența, pasiunea și măreția fetelor
- Cheryl Hayashi: Măre?ia mătăsii de păianjen
- Kristen Wenz: De ce a avea certificat de na?tere este un drept al omului
- Spatele omului
- Despre îngeri
Mai multe articole despre maretia omului la Blog.Citatepedia.ro »
Articole lingvistice referitoare la maretia omului
Mai multe articole despre maretia omului la Blog.Ro-En.ro »