Poezii despre frunze de toamna, pagina 3
Mă citesc prin tine
mă ascult pe mine
când cad frunze să-mi acopere pașii trecuți
când banca sufletului în verdele copacilor
ne păstrează șoaptele
soarele este pus la umbră
lacrima-mi umezește secundele
tramvaiul mă zgâlțâie iar geamul lui
îmi tremură fruntea a rece
mi-e frig în suflet, haine de iubire nu mai am
nu mai știu de-i toamnă sau primăvară
un geam de undeva se uită la mine
din dosul lui mă privește, poate viitorul
de unde să mă ia!
trecutul suspină cu mine
babuța se uită la mine speriată
am șireturile desfăcute a viață, nu piedică-mi sunt ele
chiar dacă am dat pentru ele doar doi lei
mă cos la mașina hazardului, vreau linie dreaptă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre secunde
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre verde
- poezii despre trecut
- poezii despre tramvaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mai mult decât toamnă
Se facea toamnă, târziu
Frunzele se-ntristaseră
De la sfârșitul lui august,
Marginile erau deja ruginite
Și mi-era o milă nebună
De verdele din mijloc
Cotropit cu fiecare răsărit
De ruginiul necruțător.
Aș fi vrut să le acopăr,
Să le apăr, sa rup părțile
Uscate, dar erau multe frunze
Mulți copaci, în calea toamnei.
O pasăre rătăcita,
Cu penele ca vai de ele,
Privea tâmp înainte.
Părea bolnavă, depresivă
Și-aș fi vrut să-i vorbesc.
Mă privea cu ochișorii ei
De mărgelușe negre,
Fără strălucire.
[...] Citește tot
poezie de Adria Martin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre frunze
- poezii despre vorbire
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
Noiembrie, timpul melancoliei...
Noiembrie ești luna parfumată de nuci și castane
care acum își scriu dorințele de la sfârșitul ciclului,
este luna culorilor de tot felul,
înțelegând covorul de frunze uscate.
Aș vrea să rămâi înainte de începutul altei ere,
când ramura se dezbracă complet,
iar bradul cu miros plăcut rămâne neschimbat
și așteaptă decorațiunile de Craciun,
care vin ca o lecție de speranță ce încarcă inima.
Se pregătește să ne părăsească melancolia frunzelor
și vine entuziasmul și magia lucrurilor pe care le aștepți cu nerăbdare.
Noiembrie este timpul melancoliei și-a plimbărilor în natură,
dar timpul ne duce în decembrie care aleargă prea repede.
E ca și cum ar fi adevarata toamnă a sufletului,
sezonul în care te curăți pe tine,
în timp ce cade frunza și zboară
și binele deja se pregătește să crească,
iar copacii te vor învăța lucruri
pe care nici un maestru nu ți le va spune.
poezie de Eugenia Calancea (13 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre melancolie, poezii despre învățătură, poezii despre început, poezii despre zbor sau lecții de engleză
Lemn de foc
Și va veni o vreme, când toate se vor spune
Și ce-i banalitate, va deveni minune,
Și va urca iubirea la rangul ei cel mare
Și am să vin la tine, să cad de pe picioare.
Și ca să-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne
Să fiu copac în lume, să port pământ pe glezne
Și încă de cu toamnă, de toamna ce-o să vină
Să pot intra sub iarbă, să capăt rădăcină...
Și când se lasă noaptea pe noi ca o arsură
Cu florile nebune, să te sărut pe gură...
Pe urmă celelalte ce vor urma firește
Vor pedepsi pe-acela ce astăzi te iubește.
Și tu nedumerită de taine nepătrunse
Să te trezești deodată că te-nfășori în frunze
Tu însăți mă vei pune pe foc cum se cuvine
Dar când voi arde-n sobă voi fi din nou cu tine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre foc, poezii despre vinovăție, poezii despre sărut, poezii despre sânge, poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre picioare
Ploaia ta
La ce visezi iubito în timp ce-afară plouă,
Mă vezi un nor sau poate, o lacrimă de rouă?
Acolo-n curcubeul iubirilor lumești,
Pe cine vezi iubito, pe cine tu iubești?
Să fiu eu curcubeul ce din furtună apare,
Sorbind nectaru-ți dulce cu-a buzelor ardoare?
Sau un pian cu clape ce-ți cântă în surdină,
Poeme de iubire în nopți cu lună plină?
Hai spune tu iubito, mă vezi o primavară,
Ce înflorește-n vise pe-acorduri de vioară?
Sau poate sunt eu vântul ce bat de-al vieții dor,
Prin gândurile tale, cu șoapte de amor?
Ori poate sunt o toamnă uitată în noi doi,
Cu simfonii de frunze și cu cernite ploi?
Sau sunt eu iarna care cu picuri mici de gheață,
Ți-aștern mii de săruturi pe-a buzelor dulceață?
[...] Citește tot
poezie de Gabi Costin (15 octombrie 2015)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre visare, poezii despre vânt, poezii despre vioară sau poezii despre uitare
La moartea lui Radu
De ce n-ai așteptat până la vară
Când primăvara se renaște-n lunci
Cu verde clar, lichid închis în lacrimi
Venind de departe, din suflete adânci.
Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircite-n toamnă
Și te-ai murit în cartea de pe masă
Biblia veche cu coperți de aramă.
La moartea ta n-am plâns și nici nu știu
Dacă vreodată, Radu, te voi plânge.
Te-ai sinucis fără să mă aștepți.
Te-ai dus fără să mai întrebi de mine.
Azi te mai caut printre frunze moarte
Și cânt încet prin galbenul pădurii
Dar mor doar uneori când apa curge
Și se despoaie de frunzar, gorunii.
[...] Citește tot
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre păduri, poezii despre primăvară, poezii despre câini sau poezii despre stejari
Antarctica operată
moartea
îmi zâmbește dintre dungi de pijama
eu îi zic să se ducă-n
pinguinia
cu dinții ei de lumânare-n dovleac
4 lazări:
AdusulTăiatulVindecatul
și Eu
de ce ai băut Vasile-i curios
braconierul c-un pahar de Jack în față
de îngere... n-ai întrebat
cum ar fi fost să fiu un treaz în viață
oricâtă
pâine-mi dospește-n cuvinte
[...] Citește tot
poezie clasică de Vasile Munteanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre nebunie, poezii despre zâmbet, poezii despre roșu sau poezii despre pâine
Toamna
Străbatem iarăși parcul, la pas, ca mai nainte.
Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.
Aceeaș bancă-n frunze ne-așteaptă la fântâni.
Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.
Ne-am așezat alături și brațu-i m-a cuprins.
Un luminiș în mine părea că s-ar fi stins.
Mă-ndrept încet spre mine și sufletul mi-l caut
Ca orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut.
Vreau să-mi ridic privirea și vreau să-i mângâi ochii...
Privirea întârzie pe panglicile rochii.
Vreau degetui ușure și-l iau să i-l dezmierd...
Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert.
Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge?
Apusul iși întoarce cirezile prin sânge.
O! mă ridic, pe suflet s-o strâng și s-o sărut --
Dar brațele, din umeri, le simt că mi-au căzut.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vânătoare sau poezii despre stele
Nervi de toamnă
E toamnă, e foșnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Și-i frig, și burează.
Amanții, mai bolnavi, mai triști,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veșnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,
Și-amanții profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Și-i frig, și burează.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre râs, poezii despre copaci, poezii despre boală sau poezii despre amant
O vioară plânge-n noapte
Încă îți mai scriu poeme, și pe note le aștern,
Iar în ceas tarziu adesea, eu ți le trimit pe vânt.
O vioară plânge-n noapte, pe-ale sale strune dragi
Simfonii cu lacrimi scrise, al iubirii bun rămas.
Pe o rază de la lună, notele zboară spre cer
Tremurând de-nfiorare, la fereastra ta alerg.
Bate într-una gândul meu, îți așez sărutul dalb
Pe o frunza îngălbenită, de al toamnei rece voal.
Îți compun o simfonie pe al lacrimii păcat,
Pe un viers de poezie, scris pe-o frunză de arțar.
La sărutul tău visez, vreau aroma lui să simt...
Eu nu te-am atins vreodată, doar în vise te-am văzut.
Doar în vise-n miez de noapte, îți simt focul ce mă arde,
Ca un fulger care cade, noaptea-n nopțile cu ploi.
Toamna a sosit din nou, a câta de când te aștept...
Tu departe ești de mine, oare de ce te iubesc?
[...] Citește tot
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre noapte