Lemn de foc
Și va veni o vreme, când toate se vor spune
Și ce-i banalitate, va deveni minune,
Și va urca iubirea la rangul ei cel mare
Și am să vin la tine, să cad de pe picioare.
Și ca să-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne
Să fiu copac în lume, să port pământ pe glezne
Și încă de cu toamnă, de toamna ce-o să vină
Să pot intra sub iarbă, să capăt rădăcină...
Și când se lasă noaptea pe noi ca o arsură
Cu florile nebune, să te sărut pe gură...
Pe urmă celelalte ce vor urma firește
Vor pedepsi pe-acela ce astăzi te iubește.
Și tu nedumerită de taine nepătrunse
Să te trezești deodată că te-nfășori în frunze
Tu însăți mă vei pune pe foc cum se cuvine
Dar când voi arde-n sobă voi fi din nou cu tine.
Și n-ai să știi probabil,
Prin crivățul de sânge,
De ce se uită focul
În ochii tăi.. și plânge...
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Când
Când toate drumurile se vor sfârși,
Eu însumi voi deveni drum
Pe care trec caii somnului
De la răsărit la apus.
Când toate podurile se vor dărâma,
Eu însumi voi deveni pod
Peste care trec stelele
Apele somnului.
Când viața și moartea vor fi totuna,
Eu voi rămâne singur,
Să zidesc în cuvinte
Muntele sfânt.
Când ziua și noaptea vor disparea
Cu perechi de luceferi din univers,
Vă voi chema pe toți cu daruri
Să prelungim timpul.
Când nimic nu va mai fi de făcut
Și va veni potopul
Eu voi construi arca,
O voi umple cu ce-i viu și se îneacă.
Voi o să râdeți și mă veți batjocori,
N-am timp muntele sfânt așteaptă.
Când apele se vor retrage
Nu veți mai fi,
Lumea se va înmulți ca mai înainte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre poduri
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre râs
- poezii despre noapte
Când vei pleca
Când vei pleca, copac voi deveni
Singur pe deal voi sta în vânt și soare
Și te voi aștepta din nou să vii
Chiar dacă secole vor trece călătoare.
Voi crește mare, umbră eu voi da
Și multe păsări voi avea pe ramuri
Și mulțumit voi fi de soarta mea
Căci tare mult voi fi iubit de neamuri.
Dar, vai! Clipă de clipă, zi de zi
Îmi va fi foarte, foarte dor de tine
Și te voi aștepta din nou să vii
Pe-aripi de vânt să te întorci la mine.
poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre păsări, poezii despre mulțumire, poezii despre dor, poezii despre devenire, poezii despre creștere sau poezii despre crengi
Pasărea iubirii
ascultă-mă!
atunci când norii nu vor mai fi
și ochii tăi nu vor mai clădi cerul cu mine
iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale
voi spune: mai așteaptă-mă
dacă vei ști că am oprit în nopți șoapte
și încă vântul va bate în geamul tău
să știi că le-am sculptat, pe chipul lunii
cu lacrimi
ca să-ți vegheze visele nopții
dacă pădurea va așterne pașii mei
în iarnă, cu frunze de toamnă
și-n primăvară mugurii vor răsări-n flori
iar vântul va tremura crengi pustii
să-ncerci să mă uiți
căci este prea târziu, iar lăstarele ierbii crude
vor sorbi lumina vieții mele
plângând cu lacrimi de rouă
iar
când îți vor dispărea și ultimile gânduri
să nu regreți, să mă alungi
căci nu voi mai fi, nici măcar
amintire
și te rog, dacă vrei
pune pentru o zi o ramă-n fereastră cu mine
și lasă liberă pasărea să plece, pasărea iubirii
poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre visare sau poezii despre sculptură
De dor...
Când te-o cuprinde dorul
La ceas târziu în noapte
Preschimbă-te în zborul
Care te-aduce-n șoapte.
Când nu-i mai ști de mine
Și de-al meu vers pribeag
Să mă ascunzi în tine
Cu tot ce-ți este drag.
Când ochii îți vor plânge
De dor că nu-ți voi fi
Zidește-mă în sânge
Să-ți curg cu versuri mii.
Când gura se va ofili
De dor și-al meu sărut
Compune-mă în stele mii
În versul cald și mut.
Când brațele mă vor căta
Și nu mă vei găsi
Să știi că TU mă vei afla
În tine, stele mii.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre zbor sau poezii despre ochi
Poate...
Poate atunci
când șoapta nopții prelungite
va-nmuguri în dimineți
cum o făcea adeseori,
când tu, eterna mea ispită,
vei înflori din roua
prelinsă sub geana unui nor,
poate atunci
îți voi întinde mâna greu rănită
ce-a scris în taină sute de scrisori
dorind să-mi fie dragostea-mplinită.
Poate atunci
când și adâncurile nevăzute
vor fi urcușuri prin al apelor șuvoi,
când și morganele vestite
ne vor convinge
că suntem încă doi,
poate atunci
voi da cucutei
parfum de iasomie
și voi dori
să-ți dăruiesc în câmp
trifoi cu patru foi.
Poate atunci
când toamna obosită
ne va chema c-un sfânt epitalam
de slove scrise pe frunze cu culori,
când și tăcerea ne va fi gonită
de cântece celeste
care vorbesc de noi,
când iernile
s-or scurge-ntr-o clipită
și-mi vor deschide
ferestrele pentru eternul zbor,
poate atunci
voi spinteca înaltul către tine
cu aripi de condor.
poezie de Ștefania Burnea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre scrisori, poezii despre rouă sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Eu voi poezi pe frunze și pe florile de tei...
Cum să te resping durere, când îmi calci pe primăvară și îmi siluiești nimicul ce mi-am mai rămas în cord?
Și mă exilezi draconic și mă dai pe ușă-afară, în galop să-mi număr pașii spre furtunile din nord...
N-am gustat din iarba verde, florile-au rămas în urmă, doar pe glezne port un mugur de sărut abandonat;
Îl ascund în poezie, într-un vers atins de toamnă, când eram cu muza-n goană, printre stele, la furat...
Și va înflori pe pulpă și pe sâni și pe spinare, fără apă, fără soare, doar cu sângele ce-l port
Îmbibat în rime-albastre și în viruși de iubire dintr-o moștenire-astrală, nu din muze de import...
Poți să mă mai dori o viață și-ncă una, fără milă, nu-ți voi ostoi dorința de-a mă-ngenunchea când vrei,
Cât vor străluci în noapte toate novele și luna, eu voi poezi pe frunze și pe florile de tei...
Că am verdele în vene și un mov regal mă-mbracă în peregrinări ostile, cu blesteme diavolești
Și nu vei putea vreodată să m-alungi și să mă-ntuneci, că sunt înger de lumină din pagodele cerești...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre flori, poezii despre dorințe sau poezii despre îngeri
Chiar de acum
cel mai tare îmi doresc
să vină noaptea
să-mi pună cineva brațul
în jurul capului
să mă tragă în sine
și să-mi spună -
chiar de acum începe
numărătoarea inversă
a nașterii noastre
sărută-mă
tu nu vei fi eternă
eu nu voi trăi adânc
în amprenta dinților tăi
lăsată pe lobul urechii
dar îți voi rupe rădăcinile
și lăstarii
și le voi altoi în mine
ei vor crește și vor înmuguri
vor rodi struguri buni
iar tu vei face vin
până în vecii vecilor
poezie de Silvia Van
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre superlative, poezii despre struguri, poezii despre naștere sau poezii despre muguri
Altă dată-n altă viață
Ne-om mai întâlni vreodată
Prin vreo lume-n altă viață,
Eu, bărbat, iar tu, ca fată,
Ne vom mai privi în față?
Și dacă ne-om întâlni,
Tu o fată, eu bărbat,
Oare ne vom mai iubi
Cum o mai făceam odat'?
Oare mă vei recunoaște
Când am să te-mbrățișez,
Dragostea va mai renaște,
Sau, ca azi, doar eu visez?
Când la piept noi ne vom strânge
Lacrimi vor țâșni sub pleoape
Nu vom ști de ce vom plânge,
Doar ne vom dori aproape.
Știu c-am să te fac să simți
Alți fiori în dimineață
Fiindc-am fost îndrăgostiți,
Altă dată-n altă viață!
Și de-am să mă nasc bărbat
Când am să te întâlnesc,
Eu îți voi fi arătat
Peste veacuri, cum iubesc.
Fiindcă astăzi sunt femeie
Și pentru c-am fost rănită
Viața care va să vie
Măcar tu să fii iubită.
Vreau să fiu bărbatul care
Te-o-nvăța cum să iubești,
Iar atunci vei ști tu oare
Că nu-i bine să rănești?
N-am să-ți reproșez nimic
Fiindcă sufletu-ți va ști
Cât ai fost astăzi de mic
Fiindcă n-ai știut iubi.
Doar ai să-mi suspini la piept,
Eu în brațe te voi strânge,
Și-am să fiu cel înțelept
Și-am să tac... cât tu vei plânge.
Tu vei plânge vinovată
Pentru că ți-ai amintit,
Când bărbat erai, eu, fată,
Și răneai, dar te-am iubit.
Buzele-mi vor săruta
Lacrimile ce-ți vor curge
Și ți-oi spune "Draga mea,
Sunt cu tine, nu mai plânge...
poezie de Florentina Mitrică (19 martie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați sau poezii despre înțelepciune
Să nu te uit
mâine când ție în obraji
și-n gene tremurânde
vor ninge răsărituri
și norii se vor curba în lacrimi
voi striga cerului...
da
când vor crește
în picături de iarbă
pe verde albastru de cer
amintirile noastre
voi spune...
a fost
când voi întoarce timpul
către astăzi
și tristețea va ploua în mine
cu apusuri târzii
voi striga...
stai clipă!
pune totul aici
în cumpăna mea
să nu te uit.
poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre ploaie, poezii despre nori sau poezii despre ninsoare
Vine o vreme
Vine o vreme când totul dispare
Și ochii vor plânge cu lacrimi amare.
Vine o vreme când vrei să reiei
Și tot ce obții sunt numai idei.
Vine și vremea când roata se oprește,
Vei vrei s-o învârti dar nu se clintește.
O altă vreme va cădea pe tine..
Să vrei să iubești să nu ai pe cine.
Un zâmbet vei vrea, un semn de la mine,
Dar n-am să mai fiu și nu-ți va fi bine!
Căci anii vor trece fetițo în zbor...
Tu amintire iar eu călător.
poezie de Mihai Pîrvu (16 august 2016)
Adăugat de Mihai Pîrvu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre idei sau poezii despre amintiri
Îți voi săpa fântâni
când visul meu
răsfrântul
va picura lumina
iar fulgii din comete vor fi în noi stăpâni
când ochii tăi
albaștri
am să-i ating cu mâna
în urma ta
iubito
eu voi săpa fântâni
din magică suflare
ce-mi netezește palma
cuprinsă de căldura desprinderii de vară
vor fremăta domoale amiezile
rod dulce
și-n care firul apei
în tine
se coboară
se adânceau
sub sălcii
domestice spirale
și toată amăgirea cu unda va pleca
tăiate cu migală în străvezii terține
ofrande și descântec
voi pune-n calea ta
pe sânii tăi
în volte
eu voi zdrobi săruturi
și voi pătrunde-n tine prin porți învolburate
când visul meu
flămândul
va degusta lumina
iar nuferii din cosmos vor adormi pe spate
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre ochi albaștri sau poezii despre nuferi
De-o viață către tine
Spre tine vin, când spun că vin acasă,
Deși mereu mă risipesc pe drum,
Ce caldă e întoarcerea, acum,
Și bornele șoselelor m-apasă.
Mă tem că nu știu când și nu știu cum,
Pe-o sanie, în iarna friguroasă,
Cei ce scrisori la tine-n poarta lasă,
Mă vor aduce într-un fel postum.
Ceva, probabil, se va întâmpla,
Că mâinile ce eu le port cu mine,
Au și plecat spre tine, să se-nchine
Și cred că știu și tălpile ceva.
Oricum, am să ajung la casa ta,
Căci am plecat, de-o viață, către tine.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele, poezii despre săniuș, poezii despre mâini, poezii despre iarnă, poezii despre frică sau poezii despre acasă
Țara mea, nostalgie departe
Într-o zi toate acestea vor deveni pământ,
nu voi mai fi pentru a mă bucura, încă.
Voi face gălăgie de sus dintre stele
pentru că ele vor fi surorile mele.
Într-o zi voi fi tunet și ploaie.
Într-o zi veți cere aripi de înger cerului.
Într-o zi, ce va fi îndepărtată...
Cine știe dacă voi avea ochi spre a privi
pe cei care vor falsifica chiar și suspinul.
Într-o zi voi fi zefirul din depărtate universuri.
Într-o zi toate acestea vor avea un sens.
Vei vorbi de acest contribut la progres?
De voința de a ne înălța din adâncuri întunecoase,
noi mergând prin noroi rupându-ne încălțările.
Într-o zi aceste cuvinte vor deveni lumină.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre întuneric, poezii despre încălțăminte sau poezii despre patrie
Copaci fără pădure
in povestea copacilor goi
scârtâind într-o singură ușă
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenușa
doi copaci fără frunze pe drum
după cum ii privește înaltul
doi copaci prin sărutul de scrum
aplecându-se unul spre altul
nu mai suntem decât doi copaci
vor veni taietori să ne tundă
vor lua crengi toti copiii săraci
pentru flacăra lor muribundă
si chiar dacă mă vei mai iubi
peste crivățul iernii ce vine
fără brațe cu ochii pustii
n-am să am ce întinde spre tine
spune-mi pădure cu frunza rară
unde-i iubirea de astă vară?
nu știe iarna sa se indure
de noi copacii fără pădure
cântec interpretat de Tatiana Stepa, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre frunze, poezii despre cenușă, poezii despre tuns sau poezii despre sărăcie
Gânduri dezgolite de veșminte
Patul meu, te-așteaptă dulce,
Să te-ascundă-ntre cuvinte,
Când vor gânduri să se culce
Dezgolite de veștminte.
Lasă-te-ntre perne-ntinsă
Și cuibar îți fă din mine,
De-un sărut când ești atinsă,
Peste sânul stâng, știi bine.
Te topește-ncet, ca fulgul
Peste pieptu-mi ars de dor,
Cerul când ascunde-amurgul,
Într-o clipă de amor.
Cad în așternut, luceferi,
Aruncând scântei și foc,
Cât mai suntem încă teferi
Vreau în tine să-mi faci loc.
Și în noaptea asta sfântă,
Când priviri sclipesc nebune,
Palmele-mi adânc frământă
Trupu-ncins, ca un cărbune.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărbune sau poezii despre cuvinte
Sufletul de iarbă
Cum s-au zidit în mine amintiri ca în vechile ceasloave?!
Acuma aflu că sunt mort și rănile
Sunt calde pe cruci de lemn și cruci de piatră
Vântul își șerpuie iubirea-n vânt,
Înnobilind cuvântul,
Noaptea mea și luna mea vor deveni mestecăni și vor îngheța,
Vor triumfa nepăsări pereche în colțul gurii.
Un blestem acoperit cu flori va șterge ochii de lumină,
În zorii precursori ai zilei voi rupe litera de foc
Și voi zbura spre tine cu sufletul de iarbă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre moarte sau poezii despre lemn
Replică la poezia "Să mă trezești, eu încă dorm..." de Violetta Petre
Te voi trezi, iubite, cu zăpadă,
Când sforăi precum ursul, prin toți porii,
Să nu se-audă zgomotul din stradă,
Când vor veni la noi colindătorii!
Îți amintești, când iarna precedentă,
Venit-a capra, clămpănind cumplit,
Dar partitura ta, perseverentă,
Cu ușurință i-a acoperit!
M-am exilat în altă încăpere,
Mai rece și cu mobile mai vechi,
Dar și acolo-n semn de prevedere,
Îmi pun cu grijă, doape in urechi!
Stresați, cățeii tremură afară,
Dar înțeleg de ce în curte sapă,
Căci îngroziți, de cum se face seară,
Cînd tu adormi, se-adăpostesc în groapă.
Aștept curând, să vină noaptea sfântă,
Când, numai o minune ar putea,
Să-mi fericească așteptarea frântă:
Să dorm și eu puțin pe canapea!
.............................................
Acuma dorm iubite și mi-e bine
Și-n cimitirul colindat de vânt
Te-aud de-afară, chiar destul de bine,
Cum sforăi la doi metri în pământ!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre urși sau poezii despre stres
Iubirea peste timpuri
Ți-aș da un sărut, când noaptea se așterne
Parfumul să îți simt, frumoasa mea iubire,
Și dragostea mea toată, voi purta pentru tine
Tu ești prezentul meu, și îmi vei fi amintire.
Când timpul se v-a scurge, clepsidra v-a fi goală
Și dimensiuni îndepărtate noi vom parcurge,
Eu te voi purta cu mine, pentru a mia oară
În multe galaxii, și oriunde vom ajunge.
Dragostea îți voi purta frumoasă mea iubire
Suntem sortiți să fim mereu doar un întreg,
Mă voi întoarce veșnic, să fiu numai cu tine
De-ar fi prin Universul întreg ca să alerg.
Și buzele mereu vor fi pecetluite, cu un dulce sărut
De noi mereu și oricând am să îmi aduc aminte,
De este scris să mă nasc, și viața să-mi repet
Eu vreau să fiu cu tine, și să te strâng la piept.
autor Georgescu Elena
poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe
Trio (viața, omul, sufletul)
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când muzica
nu va intona melodia ta...
Vei fi cu mine,
și atunci când întunericul unui cer fără stele
va face să tremure a ta respirație...
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când florile tale
capul vor înclina, secetei timpului...
Eu, sunt viața ta!
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când pămantul pietrificat
nu-mi va permite a culege roadele...
Voi fi cu tine,
și atunci când imensitatea mării
va înghiți visele mele...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când copacul tău
nu-mi va dărui fructul...
Eu, sunt omul!
Voi fi cu tine,
char și atunci când durerea
va atinge inima ta...
Voi fi cu tine,
și atunci când, cu tine nu aș vrea să fiu...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când voi avea aripi
pentru a pleca în zborul fără de-ntoarcere...
Eu sunt sufletul!
"Iubeste-ți aproapele ca pe tine însuți..."
De nu ai iubire pentru tine,
cum vei avea pentru aproapele tău?
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică
Când întâlnești o pasăre albastră
Când întâlnești o pasăre albastră,
ascultă sfatul ei.
Privește florile din glastră,
și-n sobă, focul cu scântei.
Pasărea albastră-ți spune:
păstrează-ți lacrimile.
Vor veni și vremuri bune
și-ți vor șterge patimile.
Glasul ei îți va mai spune,
că soarele va răsări,
doar când luna va apune
și oamenii se vor trezi.
Cu patimă, ea îți mai spune
că întoarcerea la rădăcini,
de unde ești plecat în lume,
te bucură, nu mai suspini.
Asta doar în lumea vie,
că în lumea împietrită,
zborul tău din colivie
nu este o reușită.
Ascultă sunetul, vezi lumina
și-n viață, drumul e deschis.
Soarele va lumina grădina
și vei trăi ca-n Paradis.
Ascultând pasărea albastră
vei deveni mai înțelept.
Vei înțelege lumea noastră.
Asta de la tine-aștept.
poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre sfaturi sau poezii despre rai