+floarea +soarelui

Nihil Sine Deo

Vin pe furiş în primăvara vieţii tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare şi splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăţie...
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deţie.

Dumnezeul iubirii veşnice este lumina conştiinţei noastre,
Să Îl conştientizaţi trebuie să vă uitaţi în sufletele voastre.
Visele albastre şi senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemata de opal, tot sufletul îl spală.

Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopţile albastre,
Pe toata lumea aş vrea s-o fac ferice,
Oamenii niciodată ca să nu se oftice.

Femeia-i dulce de-ţi vine să-i dai Luna,
S-o cucereşti e imperativ să îi araţi şi să-i explici natura şi scriptura.
Frenetic zboară fluturi coloraţi şi albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o şteargă.

[...] Citeşte tot

poezie de Cînepă Ştefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

nici măcar fluturi -
lan de floarea soarelui
la asfinţit

haiku de Gabriela Genţiana Groza (iulie 2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul coşcovit –
din piatră a răsărit
floarea soarelui

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă compătimiţi pentru că...

Nu mă compătimiţi pentru că la căderea serii
Lumina soarelui se stinge-încetişor pe cer;
Nu mă compătimiţi pentru floarea pe care o pierd merii
Sau pentru frunzele care, când vine iarna, pier.

Nu mă compătimiţi nici pentru luna în scădere,
Nici pentru mareea care părăseşte ţărmul la reflux
Şi nici pentru dorinţele care ne spun la revedere –
Nu mă mai priveşti ca odinioară, iubirea pentru tine-i azi un lux.

Am ştiut întotdeauna: Dragostea nu-i cu nimic mai mult
Decât inflorescenţa trecătoare pe care-o asaltează vântul,
Decât mareea care, pentr-un ceas, urcă plaja în sonor tumult,
Lăsând în urmă resturi din nava căreia-i va deveni mormântul:

Compătimiţi-mă pentru că inima somnoroasă prea târziu învaţă
Ceea ce mintea la fiecare colţ vede şi sesizează-n viaţă.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare micuţă la mânăstirea Taer

Pe şes, aproape de pământ, am văzut o floare micuţă.
Corola se înălţa sfioasă din iarba, atingând razele soarelui de primăvară,

iar lujerul auriu, sprijinit de frunze, sclipea în aerul însorit.
Se înclina supusă în vânt ca un pelegrin căzut în binecuvântare.

Are un vis necunoscut nouă, ascuns sub ierbile înalte,
şi, când bate vântul, micuţa floare priveşte-n sinele ei cel mai adânc.

Păşind pe lângă ea, m-am simţit deodată calm.
Boabe de rouă îmi umezeau hainele, golul şi singurătatea.

Departe,-n zăpadă, un credincios răsucea roata rugăciunilor, apoi s-a aplecat
în reverenţă mai jos decât floarea, ca iarba sălbatică de pe platou.

În mânăstirea de culoarea cinabrului, florile sunt cea mai înduioşătoare privelişte;
nu există nici un pasaj în sutra mai viu decât dependenţa mutuală a două inimi.

poezie de Hu Yonggang, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bunici

Vreme bună, cer senin, zile frumoase de vară,
Ce frumos e în vacanţă la bunicii de la ţară!
Am scăpat de-asfaltu-ncins, larma şi forfota mare,
Leagănul ne-aşteaptă-n curte, sub o boltă la răcoare.

Am plecat apoi în câmp, înspre lanuri, spre ogor,
Roua-ncet se ridicase, vântul adia uşor,
Stoluri gureşe de vrăbii scutură de zor scaieţii,
Lanuri pline de porumb îşi arată-acum ştiuleţii.

Înspre înălţimi de cer se avântă ciocârlia,
Floarea soarelui uşor îşi roteşte pălăria,
Vuiet se aude-n preajmă, e un zumzet de albine,
Harnice se duc în grabă cu polenul la stupine.

Un iepuraş rătăcit o zbugheşte pe furiş,
Speriat fuge în goană pierzându-se în tufiş,
Popândăul de câmpie, cocoţat pe-un muşuroi
Se ridică-n două labe privind curios la noi.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara Soarelui Răsare ...

De mergi în Ţara Soarelui Răsare,
Amestec de tărie şi candoare,
Te-ntâmpină, de cum îi calci pământul,
Suav parfum ce n-ai visat cu gândul.
Femeile gingaşe, ca floarea de cireş,
Încinse-n chimonouri, legate fedeleş,
Îţi fac o plecăciune la fiecare pas,
De crezi că-n astă lume doar tu ai mai rămas.
Sfioase, feminine, umblă cu paşi mărunţi,
Chiar de-n adânc de suflet sunt stânci cioplite-n munţi.
Alături li-s bărbaţii cu sacadatul grai,
Neam de soguni năvalnici şi mândrii samurai,
Ce-au apărat de veacuri prin zornăit de săbii
O ţară-nconjurată de mări, mânând corăbii.
Călăuziţi prin viaţă de muncă şi onoare,
Sfidând cu demnitate a morţii răsuflare,
Trăiesc din plin prezentul, după ceremonie:
Asprime şi candoare, în dulce armonie.
Îşi cresc progenitura după un cod din care
Răzbesc două cuvinte: mândrie şi onoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea soarelui

sunt vânzătorul
de speranţe -
menirea mea este să lupt
pentru lumea galbenă
a lui van Gogh...

sunt vânzătorul
de floarea soarelui -
menirea mea este să lupt
pentru visul galben
al lui Vincent...

sunt "Măscăriciul"
care-şi roteşte sufletul -
menirea mea este să lupt
pentru sufletul galben,
pictat de Vincent van Gogh!

poezie de Daniela Voiculescu
Adăugat de Ilinca Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogata de Jos--umbra Ardealului pe degetele ploii

umbra Ardealului pe
degetele ploii de vară ce
se desface într-o floare de priviri de
pe Lupoaia
şi până la Ogrădeasa
e
satul acesta cântec de ciocârlie şi umbră
pe mâna ta dreaptă
Bogata de Jos numit

încă
mai înainte
de a intra în hotarele sale dinspre
Vad venind
cu
braţele deschise satul aceasta te primeşte
într-un surâs de pomniţe de pădure şi căpşuni de câmp
din Priloage culeşi
de o aromă şi o bunătate cum niciodată nu poţi să o mai uiţi

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguiri de toamnă - Floarea soarelui

Scorţoasă şi înnegrită
Ieri o floare... răsărită
Azi e tristă şi-abătută...
Plânge-n câmp că nu-i... bătută!

epigramă de Gheorghe Gurău (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!