titirez

Dumnezeu e suma întâmplărilor fericite

altfel cum naiba soarele ăsta
s-a aşezat în centru
ca o bulă
pe când planeta pământenilor
se învârte ca un titirez monoton
aproape perpetuum
iar noi ăştia învârtiţii universului
botezăm imensităţile
de parcă dumnezeu ne-a dat nouă răbojul
ordinii şi dezordinii
ca să se simtă şi el mai mic
numai bun de iubit
şi de ridicat pe icoane
ba chiar şi de bătut în piroane

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry: Eşti nebun.
Kramer: Oare? Sau poate sunt atât de lucid încât ţi-a făcut creierul scurtcircuit?
Jerry: Este imposibil.
Kramer: Oare? Sau este aşa de posibil încât capul tău se învârte ca un titirez?
Jerry: Nu se poate.
Kramer: Oare? Sau poate întreaga ta lume se prăbuşeşte în jurul tău?

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă

Mă-nvârt ca un titirez
În jurul meu
Din ce în ce mai repede
Până ce totul
Devine atemporal.
Mă-nvârt până când
Bucăţi din mine
O iau razna
Răspândindu-se în spaţiu
Cu viteză din ce în ce mai mare
Asemenea galaxiilor
Ce se-ndepărtează unele de altele
Generând un efect Doppler
Personal şi bizar
Având în vedere
Faptul că eu
Mă îndepărtez de mine însumi
Tot sperând că odată şi-odată
Mă voi vedea
Născându-mă.

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (aprilie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măiestrie catastrofică

Într-o seară oarecare
Dintr-o oarecare zi,
M-am gândit să dau culoare
Gândurilor viitoare
(Care-or fi!).

Încercam să-l scot pe unul
De prin minte, să-l pictez,
Dar se învârtea, nebunul,
Bâzâind precum tăunul
(Titirez).

Se lovea de neuronii
De prin mintea-mi de apoi
Şi-mproşca la bazaconii
De-au ajuns cât electronii
(Amândoi).

Da' nu m-am lăsat: măiastru,
- Doar ştiaţi c-aşa sunt eu! -

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te înţeleg...

Te înţeleg, minune-ntruchipată -
în orice semn al tău e-o mănăstire,
în orice zâmbet, cartea de zâmbire
şi-n încruntare-o mare îngheţată.

Pe deget mă învârţi fără oprire,
cum vrei mă pui, prea neînduplecată,
sunt titirez la margine-ngropată
şi când mă bagi şi când mă scoţi, din fire.

Cu apa care curge-n râul morii
tu pleci în sihăstrie, eu mă dreg,
că ne iubeam cum n-am iubit, ca chiorii,

iar din beţia dragostei, întreg
mi-a mai rămas doar maximul erorii
că te pricep. Dar, nu... te înţeleg.

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Identificarea lui Aiôn-Dionysos apare la autorii creştini şi neoplatonici. W. K. C. Guthrie se întreabă dacă ea nu face parte "din sincretismul foarte particular şi alegoric al acelei epoci", dar ar trebui să ne reamintim că înaintea descoperirii unui papirus din secolul al III-lea, conţinând o listă a jucăriilor simbolice ale lui Dionysos (titirez, romb, arşice, oglindă), mitul orfic nu era la drept vorbind cunoscut decât prin mărturiile a trei autori creştini a căror activitate e de situat între începutul secolului al II-lea şi jumătatea celui de-al IV-lea, şi anume Clement din Alexandria, Arnobius şi Firmicus Maternus.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria

Aţipesc. Şi vise
Împrejuru-mi cresc
Punţi peste abise
Şi oricât de des,

Îmi propun de veghe
Să rămân mereu
La fiece veghe
Cade plumbul greu,

Pe gene şi pleoape
Dincolo de poartă
Legănat de ape
Ca o mare moartă;

Obsedant o barcă
o văd. Şi tresar
o clipă. De parcă
I s-ar da cu var.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul ministru se grăbi să se întoarcă la biroul său, aranjându-şi cravata. Abia se aşezase şi îşi luase o mină care se dorea a fi relaxată şi lipsită de griji, când, dincolo de grilajul din faţa şemineului de marmură gol, se aprinse un foc din care ţâşniră flăcări de un verde ca smaraldul. Primul ministru văzu, fără să lase să transpară nici un semn de nelinişte sau de teamă, un bărbat trupeş apărând între flăcări şi învârtindu-se ca un titirez. Câteva clipe mai târziu, acesta păşi pe covoaşul frumos şi probabil valoros, din faţa şemineului şi îşi scutură urmele de cenuşă de pe mânecile pelerinei cu dunguliţe, ţinând în mână un melon verde praz.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Prinţul Semipur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise

Aţipesc. Şi vise
Împrejuru-mi cresc
Punţi peste abise
Şi oricât de des,

Îmi propun de veghe
Să rămân mereu
La fiece veghe,
Cade plumbul greu

Pe gene şi pleoape
Dincolo de poartă
Legănat de ape
Ca o mare moartă

Obsedant o barcă
o văd. Şi tresar
o clipă. De parcă
I s-ar da cu var

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aici de unde viteza luminii pare statică

judec risipitor ca un motan celest
care s-ar juca cu o coadă de cometă
de parcă ar fi un smotocel legat de grinda nopţii
apoi prea obosit să mai întind lăbuţa
din ce în ce mai grea
torc parcă pe un nor
sforrrr sforrrr
cu gând blajin evit o ploaie de meteori
dar de impactul cu un fulg de pasăre măiastră
care zburând cu viteza luminii
ar face arşice orice amărâtă de stea
mi-ar fi imposibil să scap

trezit din reverie privesc ca un tâmpit cerul nopţii
convins că stelele se învârt aiurea din vina mea
pentru că stau într-un punct fix
pe un titirez mult prea mare pentru bunul meu simţ

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!