Poezii despre tadeusz konwicki, pagina 2
Apa aduce
Apa aduce piatra
Piatra aduce focul,
calăul depune jurământ
întinde mâna focului.
Apa a adus piatra,
piatra a lăsat în urmă focul,
focul cuprinde palma
unuia dintre noi.
poezie clasică de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre foc, poezii despre promisiuni, poezii despre mâini sau poezii despre apă
De ce scriu?
uneori "viața" acoperă
Ceea
ce este mai mare decât viața
Uneori munții acoperă
ceea ce există dincolo de munți
trebuie așadar să mutăm munții
dar eu nu am mijloacele
tehnice necesare
nici forța
nici credința
care mută munții din loc
ca atare nu o să văd
niciodată ce e dincolo
știu asta
și tocmai de aceea
scriu
poezie de Tadeusz Rozewicz
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre munți, poezii despre viață, poezii despre forță sau poezii despre existență
Case vechi
Scările lor
nu mai au forța de odinioară
geamurile ferestrelor
se tulbură ca ochiul omului vârstnic
pereții aud tot mai rău
diavolii ce aprindeau focul în sobe
mor de plictiseală
în casele vechi
adesea o tuse se-aude
tușesc covoarele pline de praf
casele vechi - niciodată
n-au pus piciorul dincolo de prag
stau aici
locuite de sus până jos
și nu mai cred în nimic.
poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre ochi, poezii despre moarte, poezii despre draci sau poezii despre bătrânețe
Căluți de stepă
Atunci va rămâne un orășel de lemn
cu un omoplat străpuns de săgeată
sau cu un înger altfel decât îngerii
întorcând ornicul sângelui nostru
în fața acoperișului de fân - oblic de suspine.
Și va rămâne satul - cu acest zeu de paie
în cuie țintuit de ușa altarului
ca să aibe ce rumega în zori
căluții stepei
Dar va pleca de-acolo născătoarea
ducând subsuoară un mic cimitir
iar câinele va pleca și el
lingând semințele și înăbușitoarea sudoare
a urmelor umane.
poezie celebră de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre cai, poezii despre sânge, poezii despre sat, poezii despre naștere, poezii despre lemn sau poezii despre câini
Cine este poet
Poet e cel care scrie poeme
și cel care nu scrie poeme
poet e cel care se eliberează de legăturile lui
și cel care își impune singur legături
poet e cel care crede
și cel care nu reușește să creadă
poet e cel care a mințit
și cel care a fost mințit
poet e cel care are buze
și cel care înghite adevărul
cel care cade
și cel care se ridică
poet e cel care pleacă
și cel care nu poate pleca.
poezie de Tadeusz Rozewicz, traducere de Claudiu Komartin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre adevăr
Ucenicul diavolului
Încă nu demult scriam
despre amiaza secolului douăzeci
și iată că se apropie miezul nopții
repede se mai duce acest secol XX
pe piciorușele sale în formă de x
numai te uiți și luna apare cu urma tălpii umane
imprimată pe trup
dar ce va fii cu pământul
va rezista
nu cumva va aluneca
nu se va înveli în mantaua lui Prosper
cu căptușeala ei de foc roșu?
va rămâne măcar un Gall Anonim
care să scrie până la capăt
comedia cosmică?
am scris ceea ce am scris
în noaptea înstelată privind
versurile mi le șoptea
Mefisto hohotind.
poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre versuri, poezii despre roșu, poezii despre miezul zilei sau poezii despre miezul nopții
Râul uscat
Eu, râul - acum sunt propria-mi albie
poți să mă treci cu talpa uscată
dar numele nu mi-l uita
Sunt râul care așteaptă ploaia
ea va veni dinspre munte
Sunt râu bătrân
așează-te pe pietrele mele
și dacă crezi în mine
cântă-mi torentul învolburat și adâncile ape
Din păduri sălbăticiunile vor veni să asculte
vorbește-le despre mine
cu buzele tale crăpate de sete
Cântă-mă
tu care ai băut din apa mea
și ți-ai spălat ochii
spre a vedea.
poezie celebră de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre păduri sau poezii despre ploaie
Tata
Trece prin inima mea
bătrânul meu tată
În viață n-a făcut economii n-a strâns
bob cu bob
nu și-a cumpărat casă
nici ceas de aur
nu prea curgea apă la moara lui
A trăit ca o pasăre
cântând
de la o zi la alta dar
spuneți-mi poate oare
trăi altfel un mărunt funcționar
vreme de mai mulți ani
Trece prin inima mea
bătrânul tată
cu pălăria veche
fluierând
[...] Citește tot
poezie de Tadeusz Rozewicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre sfințenie, poezii despre păsări, poezii despre muzică, poezii despre inimă sau poezii despre ceas
Monologul focului
Nu mă atinge
nu am respect pentru lucrurile inflamabile
pentru mine zdreanța săracului
e totuna cu pânza neprețuitelor tablouri
Îmi fac datoria
știu că vopseaua de ulei arde bine
iar emailul ligheanului se topește și curge
am mulți adepți
care mă pot arunca peste ocean
spre a lovi ținta
Ei mă cred argumentul lor
la licitația ideilor
Dar cine se înhăitează cu mine
să afle că nu știu să aleg
și tot ce arde este proprietatea mea
Sunt neam de calamitate
și astfel Dumnezeu nu am deasupra
Eu sunt focul
Trăiesc într-o provincie mică - Pământul
iar cuibul meu
[...] Citește tot
poezie celebră de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre îndeplinirea datoriei, poezii despre respect, poezii despre religie, poezii despre ocean, poezii despre idei, poezii despre Pământ sau poezii despre Dumnezeu
Psalm despre șoim
Ia-ne memoria, scoate-ne ochii chiar
nările și limba freacă-le cu sare
Se duce-ncet prin noi târziul car
și tare dor absentele picioare.
În minte casa Masa lângă pat
Pe masă-așteaptă abia-nceputa pâine
Băiatul s-a întors s-a descălțat
Cu acul din călcâi își scoate-un mărăcine
Băiatul s-a întors din codri din ape
din piatra în fluviu aruncată cândva
Să nu-i așezați palma peste pleoape
Voi spinii noștri alfa și omega
El se va ridica Deja aleargă
Plutește-n jur miros de flori strivite
Un câine e cu el și bolta largă
șoimul memoriei noastre obosite.
poezie clasică de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre fluvii, poezii despre flori sau poezii despre dor