Poezii despre surori de anotimp -marius robu, pagina 2
Secvență.Viața și Moartea într-o singură clipă
La câteva zile distanță
ninge cu furie
frigul se zvârcolește
sub anotimp
umbre și scâncet de bob
o lumânare ghemuiește liniștea
într-un colț
un copil o strigă pe mama
timpul sculptează pe tristeți
la capăt de anotimp
se odihnește tata
îi fac semn dintr-o lume
în care oamenii
așteaptă apocalipsa
poate sunt singurul
ce așteaptă cu atâta emoție
ziua în care
toate anotimpurile
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre tată
- poezii despre sculptură
- poezii despre odihnă
- poezii despre ninsoare
Complicele umbrei
când îți vine timpul
calci pe întuneric ca pe o iarbă
cosită prea devreme
primăvara
o altă realitate respiră din tine
e ca și cum ai traversa strada
simțind umbrele altui anotimp
nu te clatini dar brusc
îți amintești de tine
în acest răgaz dintre noapte și zi
ești doar tu și
o umbră care
te desparte de lucruri
cineva intră prin efracție
nu-i nimic
zici
e doar complicele umbrei
pe care o aștept...
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- citate de Teodor Dume despre întuneric
- citate de Teodor Dume despre timp
- poezii despre realitate
- poezii despre primăvară
- poezii despre noapte
- citate de Teodor Dume despre noapte
- citate de Teodor Dume despre anotimpuri
Alinarea Mariei cu cel înviat
Ce-au simțit atunci: nu este oare
decât orice taină mai dulce
și tot pământesc:
când puțin palid încă de groapă,
ușurat a mers către ea:
înviat în tot locul.
O, către ea, mai întâi. De nespus
le era vindecarea.
Da, se vindecau, asta era. Și n-aveau nevoie
să se-atingă tare.
El puse, de-abia o secundă,
a lui în curând
veșnică mână, pe umărul ei femeiesc.
Și ei începură,
tăcut ca pomii-n aprilie,
și nețărmurit,
acest anotimp
al supremei lor legături.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Viața Mariei, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, citate de Rainer Maria Rilke despre tăcere, citate de Rainer Maria Rilke despre timp, poezii despre secunde, poezii despre femei, citate de Rainer Maria Rilke despre femei, poezii despre Pământ, citate de Rainer Maria Rilke despre Pământ sau poezii despre Maria
Sonetul LXV
Când pietre nu, nici bronz, nici sol, nici mare,
Ci duhul morții-n lume e stăpân,
Cum poate frumusețea ca o floare
Să-nfrunte-atare uragan hapsân?
Cum să reziste-al verii iz ca mierea
Sub șocul unui aprig anotimp,
Când nemișcate stânci își simt căderea,
Și porți de fier se prăbușesc sub timp?
O, gând cumplit! Unde s-ascundem clipa
De preț, de timpul care-o face praf?
Ce mâini puternice-i vor frânge-aripa?
Frumsețea cine-o va feri de jaf?
O, nimeni! Doar iubirea, prin minune,
Din negrele-mi cerneli nu va apune.
Și-n adânc aruncă nesfârșite ploi.
poezie celebră de William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vară, poezii despre uragane, poezii despre stânci, poezii despre ploaie, poezii despre mâini, poezii despre miere, poezii despre iubire, poezii despre gânduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Casa cu numărul 106
A îmbătrânit împreună cu mine
fără ca cineva să bage de seamă
nici vecinii din stânga nici
cei din dreapta
n-au tras perdeaua
să se uite pe fereastră
singura care mi-a umilit destinul
a fost Ea
ca un câine vagabond
mi-am aplecat ochii și-am
desenat pe nisip
un alt anotimp
în care
speranța îmbobocește în fiecare zi
și ce folos...
pe strada mea la casa
cu numărul 106
nu mai locuiește nimeni
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre vagabondaj, poezii despre singurătate, poezii despre ochi, poezii despre numere, poezii despre nisip, poezii despre desen sau poezii despre câini
Convoaiele Războiului (sonet)
CONVOAIELE RĂZBOIULUI
(sonet pribegiei)
Mi-am adunat ultimele cuvinte
În tolba minții, despre război să scriu:
"Încheiați pace, până nu-i prea târziu
Și toți îmbrăcăm sângerii veșminte!"
În drapel învăluiți orice sicriu
Și fredonați imnul patriei sfinte
Pentru eroii ce trec spre morminte
Într-un convoi pe ultimul drum pustiu!
Mame, fiice, surori, mătuși, nepoate
Deplâng gloria în ritm de fanfară,
Cu suflete de lacrimi inundate.
Refugiații își caută țară
Cu lumina păcii și libertate,
Din iadul războiului să dispară.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Jurnal de Război (martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre pace, poezii despre lumină, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre roșu, poezii despre ritm sau poezii despre religie
Preț de o secundă...
Preț de o secundă, totul stă pe loc,
Labirint de vise ninge peste timp,
Crâmpeie de ceață nu mai sunt deloc,
Lunatice zboruri trec prin anotimp.
Frunze, pomi dansează într-un film final,
O descătușare încearcă în zori
Simfonii de aripi, dar sunt bieți actori
În decorul galben, tandru și banal.
Umbrele din suflet se pliază-n nori,
Clipe agitate păsări fâlfâind
Colorează-n doliu, gândul, uneori,
Când, spre universuri, ochii și-i întind.
Petale de Soare se răsfrâng pe cer,
Lăcrimează-n rouă și cad pe pământ,
Făcând loc zăpezii, cumplitului ger,
File din povestea Cuvântului Sfânt.
poezie de Daniela Tiger din Împăcare - Pricesne și poezie ortodox-religioasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre visare, poezii despre sfârșit sau poezii despre rouă
Cele două surori
Orgia și Moartea sunt două bune fete,
Prea darnice-n săruturi, cu trup de vlagă plin,
Al căror pântec veșnic virgin, drapat în zdrențe,
N-a cunoscut vreodată al nașterilor chin.
Poetul crunt, dușmanul vieții familiare,
Favorit al gheenei, curtean cam scăpătat,
Găsește în morminte precum și-n lupanare
Un pat de remușcare în veci necercetat.
Și racla și alcovul, adânc blestămătoare,
Ne dau pe rând, ca două amabile surori,
Plăceri îngrozitoare și gingașe orori.
Când mă îngropi, Orgie cu brațele murdare?
O, Moarte, când veni-vei și tu să-ți altoiești
Pe mirții ei scârbelnici chiparoșii funești?
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al.Philippide
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre virginitate, poezii despre sărut, poezii despre poezie, poezii despre plăcere, poezii despre naștere, poezii despre iad sau poezii despre dușmănie
La poarta vremii
Cimitirul enigmatic își deschide brațul porții,
Pentru ca cei vii aici să poată să-și plângă morții,
Iar sfioșii pași aleargă când durerea îi aduce,
Pentru o clipă amintirea scrisă-n cruce...
Vin copii la poarta vremii, să cinstească pe părinți,
Aducând aici prinosul unei mari recunoștinți,
Sau părinți, cu suflet frânt, aprind iarăși noi făclii,
Pentru cei plecați în neanturi și care le-au fost copii...
Dorm bunici în nemurire, frați de sânge și surori,
Cei veniți, pe huma rece le aștern gingașe flori,
Flori sfioase, care mâine, ofilite pe morminte,
Însemna-vor clipe scurse cu aducerile-aminte.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre sânge, poezii despre somn, poezii despre plâns, poezii despre flori, poezii despre durere sau poezii despre cruce
Bătrânul
În umbra de ape se-nfășoară-un gând,
Dincolo de vreme, departe în timp,
Cu ochii în rouă, suspin culegând,
Bătrânul mai speră la un anotimp.
Au căzut din frunze, nisipul rărit
Se-ntretaie-n vise, gârbovit de dor,
Nici nu îi mai pasă când îi spun "sărit",
El în amintire nalță zmeie-n zbor.
Sub sălcii pletoase, apa spală nori
De pe fruntea-n valuri, zâmbet protector
Cheamă glasul mamei, dar îl trec fiori,
Spre cer strigă tare după ajutor.
Tace vântu-n ramuri, clipa stă pe loc...
"Nu mai simt durere, sunt doar amețit!"
Crâmpeie de viață la final de joc...
Azi, bătrânul pleacă într-un asfințit.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre apă sau poezii despre zâmbet