sfârc

Alfa masculul filozof-mitocan

Mantia şi limita ce o impui mereu în orizontul meu,
Sunt oglindirea ta închipuirii mele.

Promisiunea ta de-a-mi face dintr-un cerc o sferă,
S-a rezumat la-mi trage linii curbe pe hârtie,
Argumentând apoi: creionul prost pentru haşură,
Tu tot ştiind că globul vreau să-l ţin în mână.

Obraznic, schimb cerinţa mea abstractă
Într-una certa, animată şi primejdioasă:
Că nu m-ar deranja ca sfera să înceapa
Cu un sfârc, întrepătrunsă fiind de tine,
Să se termine în altul.

Răspunsul tău, măsura celor zise,
În semn de de recunoaştere
Mi-am tatuat pe faţă urma pălmii tale.

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să ne iubim (Poetului Emil Brumaru)

Hai să ne iubim sâmbătă seara
Pe canapea, sau pe un site pe undeva.
Bezmetică ţi se trezească vrăbioara
Aplaudând din aripi reînvierea ta.

S-adun cu buzele din sfârc răcoarea,
Să pitrocesc secretul fragedului sân,
Să-ţi strecor în trup toată alinarea
Şi-n beznă grea, să te consum ca un păgân.

Muşchiul coapsei tale alb şi moale
Să îl încing, cu flăcări din obrazul meu.
Focul lăcomiei curge-n bale,
Etern, în ademenirea mea de-ateu.

O, chip cu suflet mototol şi acru,
Ţi-aş săruta o ţâţă dilatată-n ochii mei;
Virtual m-apropii cu un gând sacru
Să te sărut, pe abdomen şi chiloţei.

poezie de Stelan Platon (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecţiunea

Perfecţiunea mă-ntristează,
Nu de moarte mă tem,
Ci de perfecţiunea ei,
Bach. Bach. Bach. Adesea mă gândesc cu jale.
Asasinul iubirii este perfecţiunea.
Mai este şi fratele său – normalul.
Un stârc a ieşit pe baltă.
Un sfârc aşteaptă.
Ochii tăi – abanos, părul tău – câmp cu maci.
Cuvintele se lovesc de recif.
Circumcizia este un act necesar.
Civilizaţia noastră se bazează pe bulan şi gaze lacrimogene.
Nu pe cărţi. Sunt prea grele. Poezia? Puah?
Nimeni nu a murit lovit de un vers.
Doamne, fereşte-ne de extratereştri, ăştia au idei noi.
De unde începurăm? De la Bach. Tot mai bine cu rău, decât fără.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă prin care Villon cere tuturor iertare

La Cartezieni, ca şi la toţi
Călugării, la Devotate,
La pierde vară cu saboţi,
La slugi, cocote-mpestriţate
În rochii strâmte-ncorsetate,
La fantele sfios de moare,
Cu cizmuliţe moi, roşcate,
La toţi le cer smerit iertare.

La fete care sfârc arată
Să-nhaţe muşterii de soi,
La hoţi ce numai certuri cată,
La saltimbanci cu maimuţoi,
La ghiuji, nebuni şi papiţoi
Ce fluieră de ţi-e mirare,
Cu beşici, prapuri, tărăboi,
La toţi le cer smerit iertare.

Dar nu la câini şi trădători
Ce mi-au dat numai coji uscate

[...] Citeşte tot

poezie de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am râs

Am decis să nu mai scriu, de mâine,
De poimâine, minciună, ai faţa unui demobilizat,
Eu nu am râs de oameni, dar ştiu ce schimbătoare este stima,
Admiraţia cu sfârc, oamenii mai năpârlesc spre a scăpa.
Sunt strămutat, pietrele albe au devenit negre,
O roată se blochează, înjurând. Nici miezul nopţii nu te vrea în preajmă.
Pe cine acoperă ciuperca otrăvită? Cenuşa din ce carte s-a ivit?
Osana, zic eu, în zadar. Doar bufniţa lipsea şi a venit.
Ce caută Celan şi Luca pe Podul Mirabeau?
O altă lume, o lume a poeţilor damnaţi?
Tăcere, daţi tăcerii drepturile ei.
Geneza – tăcere, exitus-tăcere,
Iov complota, dar se plângea,
Vidul are culori ascunse.
Inert e-n aparenţă orice mort.
Dar Domnul e mişcare şi Cuvânt.
Ce ai de spus propriului suflet?
Demobilizare, cu asta se explică totul.
Şi dacă nu? Desigur, nu ai înţeles decât puţin,
Sunt praguri divergente peste tot,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis nocturn

Stau... privesc şi te ador,
Sunt pictor... penelul meu simt cum vibrează,
Mii de culori pe un tablou de amor,
Iar tu stai... goală... trează!

Privesc la păruţi despletit...
Ce lin ţi -alunecă pe umeri...
Un sân ascuns, e pedepsit,
Nu încerca să-l numeri.

A tresărit... e doar un sfârc...
Nu ii găseam culoarea,
Am obosit, sau ochiul stâng
Nu-mi înţelegea chemarea.

Amestecam, culori nebune
Ba roşu... grii, verde, grena...
Unde doamne le voi pune
Eşti goală, cum te voi picta?

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caţavenci

Cu ochi de negură crucişă,
Îngemănat într-un clăbuc,
Ungher de colţ ascuns, de nişă,
Fior de înger zăbăuc

Ca-nmiresmate trufandale
În prea pătate lenjerii,
Reproşurile dragei tale
Răsună lung: Te-aştept să vii!

Şi de-ai să vii, sau ai să mori,
De-ai să regreţi sau ai s-abjuri,
Te-ajut să urci şi să cobori,
Să-ţi bagi picioarele-n coburi.

Să-ţi bagi, să-ţi scoţi – dacă mai poţi,
Că nici că da, că nici că nu,
Suite-te-ai pe două roţi
Rotite-n patru cadre-acu

[...] Citeşte tot

poezie de George Mahalu din Volum personal: Poeme vesele şi triste, Ed. StudIs, 2020
Adăugat de George Mahalu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corp de femeie

În primul rând, este simbolul
Eteric, diafanul, e dorinţa,
Apoi e material, adică fiinţa;
Doar Ea le poate combina, îşi joacă rolul.

E-n gesturi, cu mişcări unduitoare...
Cu şarmul de gheişă sau de mim
Crează vrajă, stând într-un sublim;
Visezi în noapte doar atingerea-i de boare.

Este-o privire fatalmente adâncă...
Prin iris poţi intra în făgaş de vis
Doar de-ai noroc, sau dacă îţi este scris;
Poţi colinda prin timp, de ieri sau... încă.

E părul lung, oricum mai lung şi moale,
Ce oferă chip fragil, de bibelou...
Te poţi juca cu el, de îi eşti erou;
Să dormi pe el la infinit, să nu te scoale.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!