Alfa masculul filozof-mitocan

Mantia şi limita ce o impui mereu în orizontul meu,
Sunt oglindirea ta închipuirii mele.

Promisiunea ta de-a-mi face dintr-un cerc o sferă,
S-a rezumat la-mi trage linii curbe pe hârtie,
Argumentând apoi: creionul prost pentru haşură,
Tu tot ştiind că globul vreau să-l ţin în mână.

Obraznic, schimb cerinţa mea abstractă
Într-una certa, animată şi primejdioasă:
Că nu m-ar deranja ca sfera să înceapa
Cu un sfârc, întrepătrunsă fiind de tine,
Să se termine în altul.

Răspunsul tău, măsura celor zise,
În semn de de recunoaştere
Mi-am tatuat pe faţă urma pălmii tale.

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!