satul natal

Apollinaire se plimbă prin satul meu natal

Nimicul
nu-i
totuşi
un
răspuns

La
atâtea
întrebări
nerostite
ale
tăcerii

Doamne
şi eu
tac
în
numele
tăcerii

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (2 mai 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fixare

Fixat sînt pe veci pe-o culme de deal,
n-am zepelin, n-am aripi
doar bietul dor de ducă
îmi poartă gândul
prin multele cetăţi.
Mi-s drumurile scurte
şi se suprapun ca firele de aţă pe un ghem.
Nu ştiu nici una din marile minuni
ce trebuiesc văzute
măcar odată-n viaţă,
nici jalea atâtor dezrădăcinaţi
dorind să-şi aşeze
numai pentru o clipă
tâmpla pe o glie
în satul lor natal.

poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, adio! Ţărmul meu natal...

Adio, adio! Ţărmul meu natal
Se pierde dincolo de apele albastre;
Suspină briza nopţii, tună val după val
Şi ţipă pescăruşii sub un cer spuzit de astre.

Noi soarele,-apunând în marea purpurie,
Urmăm în zborul lui de ore în furtună;
La revedere lui, la revedere ţie,
Ţinutul meu natal – O, Noapte Bună!

Doar câteva ore scurte şi el va răsări
Ca să renască-n zare înc-o dimineaţă;
Voi saluta uscatul şi cerul care se va rumeni,
Dar nu pământul mamă care mi-a dat viaţă.

E gol holul casei mele, vamă plătind tristeţii,
Iar vatra căminului e rece, moartă;
Lichenii s-au căţărat pe toţi pereţii
Şi câinele urlă a pustiu la poartă.

poezie de Lord Byron, George Gordon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

Satul meu mă farmecă discret,
cu uliti drepte, pline de copii,
cu batrâni la porţi, cu pălării
ce nu dau doi bani, pe un poet.

În centru, oamenii, bârfesc încet,
şi beau tării ori bere-n prăvălii;
satul meu mă farmecă discret,
cu uliţi pietruite, pline de copii.

Pe Şoseaua Mare paşesc încet,
flăcăi voioşi şi fete durdulii;
în parcul verde, te îmbie melodii,
şi alei de flori şi paşnic tineret;

satul meu mă farmecă discret.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curgerea întru Fiinţă

Satul e elogiul iubirii
Elogiul dăruirii de sine
Elogiul fiecărei împliniri!

Satul e iubirea dintâi
E torţa fiorului "rămâi"
Viaţa visului de viaţă!

Satul e curgerea întru Fiinţă
Răstigniri lăuntrice-n destin
Despovărare de Eu, de Eul sublim!

poezie de Constantin Anton din Credinţa din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor de satul meu natal
leagănul copilăriei
de livada de pe deal
unde paşii mei treceau
printre flori-nrourate
mi-e dor de părinţii plecati,
lacrimă rămasă vie
şi de uliţa pe care
au răms urmele mele
astăzi toamna lin coboară
la casa însingurată
unde ceaţa se ridică
printe frunze ruginii
peste paşii mei trecuţi
şi paşii ce vor veni...
amintirea o păstrez
sub un colţ frumos de cer
unde gandul meu curat
poartă-n el dulce mister.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul morţilor

Spală-te cu apa ne'ncepută
Cum spun vrăjitoarele şi mitul.
Haidem la poarta satului
Să privim cum arde Răsăritul.

A trecut un ceas de când cucoşii
Şi-au strigat voioasele alarme.
Muncitorii toţi s-au dus în câmpuri,
Numai satul morţilor mai doarme...

Oare nu ştiau să le vestească
Ora de miraj când arde zarea?
Hai cu mine-n satul morţilor,
Să strigăm pe uliţi deşteptarea...
...

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În satul cu troiţe

am strâns multe impresii în satul cu troiţe
oameni prietenoşi întâlniţi la tot pasul
cu zâmbet pe faţă în obraji cu gropiţe
m-au făcut fericită mi-au îndulcit popasul.

în satul liniştit doar câinii mai latră
să vestească solii care bat la poartă
miroase toată zarea a pâine pe vatră
şi lumea-i împăcată cu rurala soartă.

la margine de drum cresc tufe de măceşe
zâmbesc coapte în soare îmbie trecătorii
cu gust dulce acrişor cu miasme alese
dau energie sângelui- cântece pulsatorii.

în satul cu troiţe creşte credinţa mea
alături de prieteni şi de sublimă stea.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio! Ţărmul meu natal [Adieu, adieu! my native shore]

Adio! Ţărmul meu natal
Dispare-n ape albastre acuş;
Briza suspină, geme-un val,
Ţipă-n delir un pescăruş.
Pe mare soarele-a apus,
Noi îl urmăm în al său zbor;
Ţie şi lui adio-am spus,
Ţărmul meu drag, hai, Somn uşor!
Câteva ceasuri care pier
Şi iar în zori se va înălţa
Voi saluta uscat şi cer,
Dar nu şi glia, mama mea.
Conacul meu e părăsit
Şi vatra lui s-a întristat;
De bălării e năpădit
Şi-n poartă câinele-a urlat.

poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu în seară

Când soarele apune
Şi luna e pe boltă
Soarta mi se opune,
Şi mă tot revoltă.

Din gară, în zare
Satul meu se vede,
Norocul îmi pare,
Din nou că se pierde.

De pe deal aleargă
O lumină pală,
Sufletu'-mi dezleagă
O problemă clară.

Dar tu eşti departe
Cu gândul la mine,
Viaţa ne desparte
Şi nu ne este bine.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Pintilii (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihai Pitilii
Comentează! | Votează! | Copiază!